No, de ce vorbesc ardelenii molcom?

De unde vin celebrele expresii „ioi", „tulai, Doamne!" sau „musai", de ce în Ardeal se bea „cafia" si întâlnirile sunt la „ora doi"

de Ramona Gaina

Renumitul grai molcom, proverbialul accent ardelenesc sau termeni precum „no", „tulai" sau „musai" au explicatii mai mult sau mai putin stiintifice, spun specialistii. Stiri pe aceeasi tema Cum au ajuns Maria, Ion si Gheo personaje de bancuri. De ce nu poate p... De ce au moldovenii graiul dulce - „lapti, legumi, carni sî altili"? C... Mitul vestitului grai ardelenesc, spun specialistii, nu este confirmat si de cercetarile stiintifice. Mai exact, varianta folosita aici nu constituie un grup lingvistic de sine statator, ci a împrumutat, în timp, diversi termeni de la diferite comunitati. „Strict stiintific, cu metoda, nu exista un grai ardelenesc, deci specific zonei noastre. Exista o serie de interferente, si astea se explica fiindca aparitia scrisului în limba româna are legatura cu zona asta. Primele texte în limba româna sunt niste traduceri religioase. Ele au fost redactate, se presupune, al Mânastirea Peri din Maramures si se cheama texte rotacizante pentru ca în text apare aceasta particularitate fonetica, si anume „n" intervocalic devine „r", „irima", „gerunche", caracteristice maramuresenilor. Asta ar fi în jurul anilor 1450 -1480. Psaltirea Voronetiana, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzache si Codicele Voronetian, acestea sunt primele texte în limba româna si ele au stat la baza tipariturilor Diaconului Coresi care a venit de la Târgoviste la Brasov cu toata tipografia si a tiparit aici primele noastre carti. El a prelucrat textele acestea, a eliminat rotacismul, a schimbat anumite fonetisme, conform graiului de aici. Majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca la baza limbii române literare sta acest grai din zona sud-estului Transilvaniei, zona Brasov-Sibiu, cu aceasta împletire de muntenisme si ardelenisme, sa le zicem. În cea mai mare masura dialectologii si oamenii de stiinta identifica doar un grai crisean, un grai banatean, un grai maramuresean, un grai moldovenesc si graiul muntenesc. Zona noastra are particularitati dar nu sunt considerate a fi într-atât de marcante încât varianta care se vorbeste aici sa constituie un grup lingvistic de sine statator. Am împrumutat diversi termeni de la diverse comunitati", explica Radu Dragulescu, lector universitar doctor la Facultatea de Litere si Arte din cadrul Universitatii „Lucian Blaga" din Sibiu. De unde vin influentele în graiul ardelenilor În diferite etape istorice, populatia din Ardeal se presupune ca a intrat în contact cu variante lingvistice germane, maghiare, mai putin svabesti si cele ale secuilor. Specialistul spune ca sunt patru mari caracteristici pentru zona Ardealului, care au influentat în foarte mare masura felul în care vorbesc locuitorii de aici. 1. Împrumuturile germane – în jurul Sibiului exista Marginimea Sibiului, compusa din 18 localitati, care au gravitat în jurul Sibiului, burg care s-a dezvoltat foarte repede. În 1765 s-au înfiintat prin ordinul Mariei Tereza regimentele graniceresti, cel din judetul Sibiu având sediul la Orlat. Regimentele erau alcatuite din tarani recrutati în vederea apararii unei anumite zone. Cel de la Orlat, spre exemplu, avea o zona de acoperire foarte mare, nu doar în judetul Sibiu ci si în Hunedoara iar în partea opusa pâna catre Brasov. Aici se presupune ca au intrat în contact cu diverse alte variante lingvistice. 2. Odata cu evenimentele istorice românii au ajuns natiune tolerata în Transilvania. Au fost împroprietariti maghiari si sasi iar pe acele pamânturi au fost obligati sa munceasca taranii români, în unele zone s-au chemat iobagi în altele serbi. În 1555 Dieta de la Târgu Mures hotaraste ca românii nu au drept de denunt, nu pot sa pârasca sau sa depuna nicio plângere la stapânire sau la politie, în schimb oricine poate denunta un român chiar si pentru anumite afirmatii. 3. Influenta Bisericii – În vechime enoriasii, daca mergeau la biserica, nu aveau decât doua posibilitati: fie mergeau la cea catolica, unde slujba era în limba latina, fie la cea ortodoxa, unde slujba era în slavona. În 1530, dupa confesiunea de la Augsburg, una din principalele preocupari ale luteranilor a fost, evident, atragerea de enoriasi. De aceea, prima tiparitura în limba româna, Catehismul Luteran din 1544, a aparut la Sibiu, fiind un volum care promoveaza aceasta doctrina. Apoi a urmat o lunga perioada în care biserica si scrierile religioase au avut o mare influenta asurpa variantelor lingvistice. A aparut Biserica Greco-Catolica, reprezentantii acesteia venind la rândul lor cu o serie de termeni. Este motivul pentru care, de exemplu, Ardealul se deosebeste de restul României în ceea ce priveste terminologia bisericeasca. În Ardeal, când se împarte ceva, se spune „Dumnezeu sa primeasca", dincolo de Carpati se spune „Bogdaproste", în Ardeal avem cuminecatura sau împartasanie, în tara Româneasca se spune „grijanie". 4. Transhumanta (migratia ciobanilor cu oile de la ses la munte si de la munte la ses) – mare parte din ciobanii din Marginimea Sibiului practicau dintotdeauna transhumanta, ajungând în trecut pâna în Pensinsul Balcanica, lucru care conducea la anumite inteferente si împrumuturi. De ce sunt ardelenii molcomi la vorba Lect.univ.dr. Radu Dragulescu spune ca, în ciuda miturilor existente, pur stiintific proverbiala lentoare ardeleneasca este o stereotipie, nefiind niciodata demonstrata stiintific. „Asta cu lentoarea ardeleneasca este o stereotipie, nu se poate demonstra stiintific ca ardelenii sunt mai lenti decât ceilalti din mai multe motive. De exemplu, au aceeasi viteza de reactie, sunt experimente unde li se arata oamenilor imagini si ei trebuie sa spuna ce le trece prin minte când vad imaginea respectiva, ori nu exista o statistica si aceea sa ne spuna ca populatia din Ardeal, toti au raspuns cu 3 secunde mai târziu, ba dimpotriva, exista experimente de genul acesta care arata ca moldovenii sunt mai înceti decât noi la anumite lucruri. De aceea, trebuie sa facem o delimitare", considera specialistul. Explicatiile, spune acesta, nu sunt stiintifice, ci pure supozitii care au circulat de-a lungul timpului. Una dintre ele ar fi imitatia, respectiv copiii imita miscarile, variantele lingvistice si tempo-ul lingvistic al parintilor, al bunicilor. O alta explicatie pune pe seama alimentatiei lentoarea ardeleneasca, în sensul ca ardelenii manânca mult mai gras decât restul populatiei iar asta evident ca încetineste întreg metabolismul. A treia explicatie, tot fara acoperire stiintifica, este aceea ca, dat fiind faptul ca românii nu au avut drepturi si erau usor condamnabili, ei au învatat sa nu mai vorbeasca în primul rând neîntrebati si în al doilea rând si când sunt întrebati sa se gândeasca foarte bine ce spun. În plus, facând atâta timp transhumanta, ardelenii au devenit mai circumspecti, fiind foarte mult pe drum, nu e bine sa fii foarte prietenos cu oricine intra cu tine în vorba. De unde vin „Ioi", sau „Musai", „Cafia" sau „Ora doi" Lect. Univ.dr. Radu Dragulescu spune ca foarte multe din cuvintele regasite în mod traditional în vocabularul ardelenilor sunt de fapt împrumutate. Foarte mult s-a împrumutat, firesc, din germana, de unde vin termeni precum sopru, foraibar, feldera (unitate de masura pentru cereale), strampi (ciorapi), cucuruz (porumb), boambe sau crumpene (cartofi). Si vestitul „musai" vine tot din germana, iar termenul nemtesc înseamna „trebuie sa fie". Chiar si colocvialul „buda", folosit pentru toaleta, vine din limba germana, termenul nemtesc însemnând colibuta, bordeias. Din maghiara avem alte doua cuvinte celebre în limbajul ardelenilor, „Ioi", o intejectie gen „Oau" sau „Vai", dar si „Tulai", care provine din maghiarul „tolvaj", acesta însemnând "tâlhar". Asadar, spune specialistul, la origine putea fi tradus prin „Hotii!", iar mai târziu a devenit „Vai". În multe zone se foloseste si ca exprimare a mirarii, a uimirii. Si vestitul „No" vine, dupa unii cercetatori, tot din maghiara si ar însemna „Ia". Daca stati de vorba cu un ardelean, veti sesiza cu siguranta ca ca invita la o „cafia", într-o „siara" de vara, si ca va spune despre ceva ce-i apartine ca-i „a mia". „Nu are o explicatie stiintifica, cert este ca e sesizabila, e identificabila si suntem recunoscuti pentru asta. Acolo sunt iarasi supozitii, ca e felul nostru de a fi mai închisi si automat s-au închis si vocalele. Închiderea vocalelor înseamna ca A, care e o vocala deschisa, se spune cu toata gura, a devenit O, gura s-a închis, E devine I, iarasi este cu închidere, si se presupune ca asta ar fi tendinta în continuare, sa devina cât mai închise. Exista apoi o teorie care se cheama teoria minimului efort, care spune ca vorbitorul are întotdeauna tendinta sa spuna cât mai putin, atât cât sa se faca înteles, mai departe nu prea mai conteaza pentru el, si în consecinta o sa reduca substantial tot ce se poate reduce, si asa se întâmpla sa dispara sunete cu totul, cum ar fi de exemplu „venit" care a suferit o închidere atât de mare încât e-ul a devenit i iar i-ul a disparut cu totul, si a ramas „vint", „o vint", acelasi lucru se întâmpla cu mere (merge), fra (frate), nea (nenea), Gheo (Gheorghe), Vasâi (Vasile)", explica Radu Dragulescu. Multe controverse a stârnit de-a lungul timpului si exprimarea orei. Un ardelean te va astepta întotdeauna la „ora doi", niciodata la „ora doua". Surprinzator pentru multi, specialistii spun ca ambele variante sunt acceptate. „De ce considera Ardealul ca de fapt e doi e o poveste foarte încurcata si Academia Româna, desi a elaborat în 2008 iar în 2011 alta varianta a gramaticii a ramas în expectativa cu povestea asta, fiindca unii îl considera adjectiv iar altii îl considera numeral. Partea de dincolo de Carpati socoteste ca trebuie articulat cu substantivul pe lânga care sta, adica ora doua. Ardealul spune ca nu se poate articula pentru ca nu este un adjectiv, nu determina substantivul cu pricina, e pur si simplu un numeral, întrebarea care apare imediat în capul ardelenilor este „daca acum este doua fara un sfert, cât este cu o ora mai devreme? Vorbitorii de dincolo de Carpati ar trebui sa ne spuna ca este una fara un sfert, ceea ce nu o sa spuna. Asta ramâne înca în dezbatere. Transilvania foloseste masiv doi, cercetatorii sau scolile lingvistice Cluj, Timisoara, Oradea, Sibiu insista pe povestea cu doi si pe autenticitatea lui doi, ori Academia nu-si poate permite sa anuleze o forma lingvistica pe care o foloseste jumatate din populatie", adauga Radu Dragulescu.


0 comments:

Trimiteți un comentariu