Mediterana, un personaj de roman

de Mariana Cris

Cu o bogata carte de vizita, autor a  mai multor volume privind istoria noastra contemporana, dintre care amintim Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (Ed. Curtea Veche, 2005), Focul ascuns în piatra. Despre istorie, memorie si alte vanitati contemporane (Ed. Polirom, 2002) sau Istorie, cultura, politica (Ed. Scrisul Românesc, 2008), Adrian Cioroianu s-a gândit ca nu i-ar sta rau sa  îmbrace haina de romancier Mai ales ca facuse un pas timid în proza, prin  volumul Scrum de secol. O suta una de povesti suprapuse (Ed. Curtea Veche). Astfel, a publicat la editura lui preferata – Curtea Veche – romanul Adulter cu smochine si pescarusi, considerat, dupa cele 11 carti de istorie si eseistica, debutul în roman.
Specialistul în istoria regimurilor comuniste si decanul Facultatii de Istorie a Universitatii bucurestene, a deschis usa literaturii cu un roman erotic, aflat sub un moto sugestiv: „Pentru toate femeile care iubesc barbatii care iubesc femeile. Si marea" . Adrian Cioroianu propune o maniera ludica de a-si folosi personajele, mai ales ca în pagina de garda a romanului ne face cunostinta cu ele, iar în pagina de final ne „traduce" marcile de parfumuri folosite de femeile si barbatii care roiesc în aceasta masa narativa. Actiunea se petrece într-un orasel de pe malul Marii Mediterane, Osturia, unde, timp de trei zile, are loc un Festival al criticilor de film. Evident, la manifestare sunt invitate personalitati din lumea celei de a saptea arte. Astfel luam cunostinta cu marea regizoare Alicia Leal, cu scriitorul, care pregatea un scenariu pentru filmul ce urma sa fie lucrat în Australia, Paul Bland, cu medicul Morico, animatorul acestui festival si cu o sumedenie de alte personaje (minore) care participa la manifestare. Cele doua „vedete" – Alicia Leal si Paul Bland – sunt cazate la vila  „cu miros de sare si nisip încins",  Or Tuicha. Aici este spatiul de desfasurare a întâlnirii amoroase dintre cei doi, casatoriti si cu istorii de viata, pe care nu si le împartasesc. Sunt pagini de un erotism exacerbat, dar, totodata, descris cu o pudibonderie, care ne face sa ne aducem aminte de eseistul si politicianul Adrian Cioroianu. Putem spune, fara tagada, ca este vorba despre un roman carnal, unde autorul îsi „împrumuta" vocea scriitorului Paul Bland. Nu întâmplator personajul narator este scriitor. Pentru ca „vegheaza" permanent asupra discursului, pâna si partidele de sex sunt developate cu încetinitorul. Da, romanul are un caracter cinematografic, prin atentia data descrierilor, gradarea întâlnirilor, prezenta fetei cu smochine, care, în fiecare zi, le vinde celor doi amanti fructele zemoase (vezi si titlul romanului), finalul previzibil. Paradoxal, personajul principal al romanului  este Marea Mediterana. Ea este martora întâlnirii amoroase, a despartirii, a desfasurarii festivalului, a lumii micului oras. „Dumnezeule, ce bine m-a primit. Cuprinderea apei m-a trezit brusc, atingerea ei rece m-a readus în simtiri si pielea mea prajita a explodat în momentul în care mi-am dat drumul peste val, dintr-odata, cu un mic impuls al talpilor împingând în pietrele de dedesubt. Corpul meu a patruns ca un cutit în falia marii, ca si cum apele mi s-ar fi despicat în fata. Era rece si o simteam sarata în nari. Toata Mediterana era în fata mea, pâna la orizonturi. M-am simtit viu, iar lenea ce-mi dadea târcoale pe pânza de in a disparut nu stiu unde. Din coaja pârjolului ce intrasem, se desprindea faptura de trestie a copilului ce fusesem înainte de a fi barbat, gata sa urle de bucurie la fiecare noua atingere a marii. (…) Marea e mai adânca decât omul din toate punctele de vedere". În fapt, aceasta osmoza a personajului cu marea este adevarata miza a romanului. Alergatura lui Paul în aceasta materie primordiala pâna la insula pustie, unde îsi aveau salasul pescarusii, îi da romanului o dimensiune umana, ce se topeste în materia textuala .. Erosul este un fapt, nu este vectorul unei metafizici, ci, poate, o împlinire a umanului, o fuga din fata singuratatii. Este, pâna la urma, o terapie, din care atât Paul, cât si Alicia ies mai puternici.
Adrian Cioroianu vadeste în acest roman de debut indiscutabile calitati, numai ca el – romanul- ramâne la nivel de exercitiu. Autorul avea, când l-a publicat, peste 40 de ani, o experienta de viata, de lecturi, de relatii umane destul de mare si din acest punct de vedere, romanul este un exercitiu. Dincolo de paginile frumoase, unde descrierile îsi au locul primordial, as aminti, în acest sens  elogiul femeii în pat, de erotismul manifest, de tusa de usor policier ( vezi disparitia receptionerei Mimi, intrarea pe fir a comisarului Romero, pentru ca în final Mimi sa fie gasita în casa celor doua nebune, îndragostita fiind de Petro, care facea un vin excelent), romanul îti lasa impresia a fi scris în vârful penitei fara o adâncime psihologica sau metafizica a erosului. Însa întâlnirea cu lumea latina interferata cu alte culturi, pentru ca în Osturia traiau mai multe nationalitati fac din Adulter cu smochine si pescarusi o lectura de vacanta, dar si cunoasterea unei alte dimensiuni a istoricului Adrian Cioroianu, cea de romancier.


0 comments:

Trimiteți un comentariu