Lansare de carte - debut literar

"DEPARTE DE TARA CU DOR" de MILENA MUNTEANU

de Elena Buica, Toronto

In ziua de 15 ianuarie 2015, românii aflati în toate colturile lumii au  sarbatorit 165 de ani de la nasterea poetului nostru national, Mihai Eminescu si în acelasi timp, Ziua Nationala a Culturii noastre. În Toronto, Consulatul Român, asa cum obisnuieste sa puna umarul la toate problemele si manifestarile românilor, a organizat si a gazduit acest eveniment cultural si a încredintat desfasurarea acestui act de cultura directorului publicatiei "Observatorul", domnului Dumitru Puiu Popescu.
Din bogatul program, sub lumina cuvântului genialului nostru poet, Mihai Eminescu, am desprins anume, pentru a prezenta separat, lansarea unui debut editorial  "Departe de tara cu dor", aparut la Editura Napoca Nova, decembrie 2014, datorat scriitoarei Milena Munteanu.  Debutul  este numai editorial, caci preocuparea pentru scris pare sa o fi însotit dintotdeauna pe autoare. Milena Munteanu a publicat în diverse reviste, a fost premiata la diverse concursuri si a fost inclusa în  multiple antologii si culegeri de texte. Ea are o rubrica permanenta în publicatiile "Observatorul" si "Candela de Montreal".

Având mereu condeiul în mâna, a facut ca numeroasele sale scrieri sa  nu mai încapa în sertare, ba chiar sa dea pe rascoale. Cartea de fata se pare ca a sarit singura din sertar, luând calea editurii si  datorita efervescentei vietii adunate în paginile ei.  Chiar titlul sugereaza încarcatura afectiva.  Cartea nu e voluminoasa, dar e densa în continut. Autoarea reface imagini din câteva creionari, creând inefabila iluzie a eternitatii, asemenea unui abur prin care poti zari vesnicia.

Prima parte cuprinde impresii de calatorie. Poetul Liviu Jianu, referindu-se la aceasta carte,  afirma cu admiratie: "Exista oameni care transmit prin cuvânt o simfonie a simturilor, si nu numai, a memoriei, istoriei, geografiei, artei, culturii, intuitiei, a extrasimturilor, a constiintei, a magmei care le apartine, dar la care suntem si noi toti conectati, fie si numai prin cuvântul comunicat".  Sub pana autoarei, lumea larga devine "Omenirea Pitoreasca", parafrazându-l pe Vlahuta. Ceea ce spune Milena Munteanu  este fundamentat pe o observa?ie subtila si o gândire profunda. Fiecare calatorie  este un act creativ, ceea ce îl îndreptateste  pe  criticul literar Dr. Dan Ionescu sa faca urmatoarea remarca: "Informatiile sunt coplesitoare si deschid ochii asupra lumii oricarui cititor mofluz". Într-adevar, comentariile facute la descoperirea minunatiilor întâlnite parca dezvaluie povestea adâncita în negura vremurilor, caci fiecare realizare are un Manole al ei si o Ana a sa, ca jertfa a creatiei.

Oriunde s-ar gasi, autoarea raporteaza ceea ce întâlneste în peregrinarile sale la ceea ce dainuie pe tarâmul nostru. Ea gândeste la valorile de acasa si "în termeni absoluti, dar si în termeni relativi". Remarcabila scriitoare Cezarina Adamescu, apreciindu-i scrisul, subliniaza: "Cine nu stie sa prefaca Departele în Aproape, nu va putea sa prinda radacini nicaierea... Pentru Milena Munteanu nici timpul, nici spatiul nu mai au  semnificatia lor ancestrala. Ea le-a modelat astfel încât sa-i aduca sub ochi mirajul întoarcerii. E ca si când ar vorbi despre lumi paralele, care, printr-un mister înca nedeslusit, se unesc într-un punct inefabil".

În partea a doua a cartii, Milena Munteanu ne aduce înainte lumea mult mai apropiata sufletului sau,  cea din care îsi trage originile, lumea Salistei, a Marginimii Sibiului.  Autoarea îsi asterne rândurile asemenea nonagenarului salistean, Nicolae Stan Petrutiu, autorul unei o radiografii a sufletului românesc în care vorbeste despre memoria colectiva a obstei: "scriu cu reculegere, cu evlavie,  cu respect pentru acest trecut pe care, daca nu-l cinstim, nu vom avea nici viitor".

Criza de identitate nationala  manifestata în tara noastra în ultimii ani a facut ca patriotismul sa fie evacuat din tabloul sentimentelor noastre, dar Milena Munteanu, în cartea sa, îi reda viata si da nastere unor emotii scapate din dimensiunile obisnuite, emotii despre care nici nu credeam ca se pot trai la o  asemenea intensitate.  Întelegând ca exista ceva mult mai adânc decât noi însine, ceva ce s-a cladit din timpuri ancestrale, autoarea marturiseste: "Am avut nevoie de radacini, de stabilitate si repere, ca sa pot vedea mai departe". Curatenia si frumusetea vietii salistenilor o citesti în carte cu ochiul si sufletul curat, cu respiratia adânca. Frumusetea portului ne aminteste cuvintele remarcabilului sculptor  Nicapetre, care spunea ca si-ar dori ca arta sa sa aiba "Cuviinta costumului din tara Salistei". Evocarea zilelor petrecute sub bolta vitei de vie, în curtea bunicii, formeaza pagini de o frumusete tulburatoare la care  putini scriitori consacrati au putut ajunge. Adunati în jurul bunicii în ziua de Sfânta Maria, nepotii si stranepotii mâncau din bunatatile pregatite de dânsa, intonau cu emotie cântarile ce dadeau farmec acelor vremuri, recitau versuri, si-si onorau mostenirea. "Simteai astfel ca faceai parte din ceva mult mai mare decât tine însuti: o familie? o natie? o traditie? o istorie? Simteai ca esti o fiinta umana demna, care e respectata si respecta, o persoana invitata sa aduca ce e mai bun în ea. Iar noi, copiii, ne formam în acea atmosfera, învatând sa pretuim valoarea cugetului si sa rezonam la frumusetea lumii. Învatam sa ne punem întrebari si sa gasim raspunsuri, devenind mici trestii gânditoare. Participam cu mândrie la aventura cunoasterii, care abia începea pentru noi si uite asa învatam sa fim noi însine, parte a unui întreg  mult mai mare si mult mai important decât oricare dintre noi".  "Totul facea parte dintr-un tabiet, o reteta de trai frumos si cumpatat. Nu la întâmplare, ci cu chiverniseala, cu bagare de seama si recunostinta. Totul parea sa fie conform unui ritm ancestral. Tu doar intrai într-un rol ce-ti era destinat dintotdeauna. Repetai aceleasi obiceiuri  în ritmuri predefinite, transmise de  bunici si parinti".

Cartea cucereste prin vibratia calitatii de martor dornic sa patrunda esenta, miracolul vietii, prin efortul de a prinde palpabilul si chiar inefabilul, prin migala de bijutier cu care a dat întrupare gândului înaripat. E un imn în proza închinat omenirii, e un spectacol al mintii. Textul are forta, e dinamic, efervescent. În timpul lecturii, lenea nu-si gaseste cale sa se strecoare printre cutele gândului. Lectura este placuta si pentru scrisul sau limpede, slefuit, pentru stilul rafinat, subtil, cu sclipiri de gând si de emotii traite.                                                            
Cartea "Departe de tara cu dor",  privita ca un întreg, se remarca prin distinctie si prestanta intelectuala aparte.  Ea da pulsatie gândului frumos si naste boaba de speranta ca nu ne vom desprinde de  ceea ce are omenirea de pret. Nici ca ne vom desprinde de frumusetile si valorile tarii noastre, de care suntem legati prin radacini ancestrale.

0 comments:

Trimiteți un comentariu