Primul discurs rostit de Klaus Iohannis in calitate de presedinte



Redam textul integral al primului discurs rostit de Klaus Iohannis în calitatea de presedinte:

„Stau aici în fata dumneavoastra, astazi, constient de miza acestui moment pentru viitorul României.
Sunt recunoscator si onorat de încrederea pe care cetatenii României mi-au acordat-o, aceea de a fi Presedintele lor. Si îi asigur ca voi fi Presedintele tuturor românilor. Sunt profund miscat de dragostea de tara care a stat în spatele participarii la vot, de aspiratia spre libertate si prosperitate a românilor.
Va multumesc voua, tuturor concetatenilor mei, pentru ca ati aratat lumii întregi adevarata fata a României. La 25 de ani dupa caderea comunismului ati facut înca o data sa triumfe democratia si participarea.
Se vorbeste foarte mult în aceste zile despre asteptari. Despre sperantele pe care românii si le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. Si dupa valul de entuziasm o îndoiala din trecut pare a-si face loc încet pentru unii. Dar daca asteptarile mari duc la dezamagiri? Eu vreau sa darâmam si aceasta îndoiala, asa cum am darâmat si altele. Si le spun românilor clar: asteptarile mari pot duce la rezultate mari. Si vor duce. Pentru ca asteptari mari înseamna mai multa responsabilitate, mai mult efort, mai multa seriozitate si mai multa munca. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politica începe sa se ridice la înaltimea asteptarilor nu poate întârzia mult. Si nu frica de dezamagire trebuie sa miste oamenii politici, ci faptul ca România se schimba. Ca o natiune de cetateni cu aspiratii, idealuri si valori nu va mai accepta sa fie reprezentata decât de o clasa politica pe masura.

România lucrului bine facut este angajamentul pe care mi l-am luat în fata oamenilor si cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârsitul mandatului meu de Presedinte, România sa fie spatiul unei alte stari de spirit, al unui alt climat social, în care sa îsi gaseasca în sfârsit loc stabilitatea, aprecierea valorii si calmul. Nu calmul aparent dat de absenta dezbaterii, nu calmul în spatele caruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru ca exista optiuni, de încrederea ca prosperitatea vine când fiecare îsi face treaba si de convingerea ca împreuna suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul si aprecierea valorii devin reperele normalitatii va fi fara îndoiala una atractiva pentru investitii. Locurile de munca si prosperitatea, pe care toti românii ni le dorim, nu au cum sa apara decât într-un asemenea climat.

România nu are voie sa ramâna tara proiectelor mereu începute si niciodata terminate, de la Constitutie la autostrazi, tara vorbelor frumoase si faptelor putine, tara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. România nu poate sa ramâna tara asteptarilor mari si rezultatelor mici, tara timpului irosit si oportunitatilor ratate. Si nu va ramâne. Vreau ca la sfârsitul mandatului meu oamenii sa vada ca în România proiectele se duc la bun sfârsit, ca am construit institutii solide, ca am facut legi si reguli durabile. Vreau ca la sfârsitul mandatului meu sa avem satisfactia de a fi a valorificat fiecare sansa si de a fi lasat în urma o Românie mai puternica si mai unita. Dar pentru asta trebuie sa ne apucam de treaba. Lucrurile nu se vor întâmpla nice peste noapte si nici de la sine. La fiecare etapa vom avem de înfruntat provocari si capcane. Iar rezistenta la schimbare si teama de nou, care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului, nu trebuie subestimate. Dar le vom depasi pe toate daca avem mereu în minte ce ne-am angajat sa construim.    Primul pas în acest proces este reconstructia institutiilor politice, chemate sa reprezinte cetatenii si sa exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie sa fie dedicat reformarii acestora si construirii unui edificiu statal durabil. Pentru 50, nu pentru 5 ani. Si ma adresez aici în primul rând reprezentantilor partidelor politice. Ma bucur sa constat ca exista deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discutiile cu privire la:
• revizuirea Constitutiei si modernizarea ei,
• schimbarea legislatiei electorale – alegerea Parlamentului inclusiv reducerea numarului de parlamentari, alegerea autoritatilor locale, votul prin corespondenta si votul electronic,
• schimbarea legislatiei partidelor politice – incluzând aici finantarea lor si a campaniilor electorale.
Marea capcana în reforma institutiilor politice este sa o gândim pentru noi astazi. Absenta abordarii pe termen lung este la fel de paguboasa ca si absenta schimbarii. Înteleg ratiunile politice, înteleg mecanismele din interiorul partidelor. Dar va rog, pe cei din partide, sa întelegeti în egala masura ca nu mai putem lua decizii conjuncturale. Ca reconstructia institutiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de functii si nici de la strategii pentru urmatoarele alegeri. Sper ca avem cu totii întelepciunea de a nu repeta erorile din trecut. Daca exista cu adevarat vointa politica si nu doar declaratii de intentie, atunci vom lua decizii care conduc la o constructie durabila, dincolo de interese partizane si de moment.
În domeniul statului de drept si independentei justitiei, precum si al luptei anticoruptie, pasii facuti pâna acum trebuie cu necesitate continuati. Garantarea lor si actiunea în spiritul lor trebuie sa devina normalitate în România. Presedintele are un rol important în acest sens, pe care desigur îl voi asuma. Dar este nevoie de întelegerea clara, la nivelul întregii clase politice, a unui principiu: nu exista alta cale pentru România decât aceea a unei tari eliberate de coruptie. Mi-as dori ca la sfârsitul mandatului meu, coruptia sa nu mai figureze pe agenda publica, institutiile sa functioneze pentru cetateni, iar oamenii politici sa fi înteles în mod definitiv ca se afla în serviciul public, si nu pentru interese personale sau de grup.
Un al doilea capitol esential pe care îl avem de reconstruit este acela al marilor sisteme publice. Si nu doar atât. Va trebui sa ne uitam în perspectiva si sa ne întrebam cum facem ca ele sa functioneze nu doar acum, ci peste una sau doua generatii. Cu totii spunem de ani de zile: educatia este o prioritate. Vrem reforma sistemului sanitar. Vrem un sistem de pensii care sa asigure o viata decenta. Desi toti afirmam ca ni le dorim, totusi, de ce nu le avem? Cum se face ca, desi le stabilim ca prioritati, educatia si sanatatea sunt primele care suporta consecintele crizelor, circumstantelor si calculelor politice? Sunt întrebari cu raspunsuri cunoscute. Daca azi închidem un capitol de 25 de ani si asumam un nou început, atunci e momentul sa ne raportam altfel si la marile sisteme publice. Cum construim un sistem de educatie performant si competitiv? Cum arata un sistem de sanatate corect si eficient? Cum facem ca România sa poata plati pensii decente pe termen lung?
Cum raspundem la problema demografica? Cu aceste teme va trebui sa ne asezam la masa dialogului si în jurul lor sa construim consens. În cel mai scurt timp voi chema la consultari partidele politice pentru a decide împreuna pe trei chestiuni fundamentale:
• ce obiective de tara ne asumam la aceste capitole,
• o modalitate de lucru si de dialog permanent
• si un calendar cu etape si actiuni, pentru a trece de la vorbe la fapte.
Guvernele nu vor gasi niciodata suficienti bani pentru educatie si sanatate, nu vor avea niciodata curajul unor schimbari de substanta, chiar al unor regândiri de sistem, daca nu vor sti încotro merg si unde vor sa ajunga. Marile transformari nu se fac asteptând conditiile sociale, economice si politice perfecte. Ci asumând o viziune si lucrând necontenit, cu responsabilitate si determinare, pentru a o împlini. Când vom face acest lucru, românii nu-si vor mai cauta viitorul dincolo de granitele tarii, iar cei plecati vor dori sa se întoarca. Si chiar daca reconstructia nu e înca gata, vor dori sa contribuie la ea. Pentru ca în acel moment România va fi o tara în care politicienii respecta cetatenii, o tara care stie ce vrea si încotro se îndreapta.
Daca în planul politicii interne avem de reconstruit institutii si sisteme, în planul politicii externe si de securitate, România îsi reconfirma optiunile si îsi asuma roluri noi. Clasa politica din România are multe defecte, dar are un merit important: acela de a fi asumat împreuna o optiune clara si ireversibila în ceea ce priveste politica externa. Acela de a fi asigurat României securitatea nationala. Cei trei piloni ai politicii noastre externe sunt Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenta la NATO si la Uniunea Europeana. Cuvintele cheie în ceea ce priveste politica noastra externa sunt continuitate si predictibilitate. Liniile strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul mandatului meu de Presedinte. Doresc sa facem chiar mai mult. Sa aprofundam Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militara, ci si în zona schimburilor economice si culturale. Iar în ceea ce priveste calitatea noastra de membru al NATO, vreau sa spun un lucru foarte clar. Nu putem fi doar beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie sa asumam si rolul de furnizori de securitate. Am spus limpede ca este nevoie de o crestere a bugetului Apararii, pâna la cel putin 2% din PIB. Va propun dumneavoastra, tuturor partidelor parlamentare, sa avem un consens pe aceasta tema, inclusiv pentru mentirea acestui nivel de buget pe termen lung. Daca este nevoie voi merge si voi discuta cu partenerii nostri europeni acest proiect absolut necesar în actualul context geopolitic. Îmi propun ca în primele 6 luni ale mandatului, conform atributiilor mele constitutionale, sa prezint Strategia Nationala de Aparare a României.
Nu în ultimul rând, avem de gândit împreuna, putere si opozitie, asupra rolului nostru în Uniunea Europeana. Îmi doresc o voce mai puternica a României în concertul european, un profil mai solid, o contributie mai mare la ceea ce înseamna constructia Europei unite.
Cred ca salutam cu totii rezultatele alegerilor din Republica Moldova, rezultate care au reafirmat o optiune clara a majoritatii pentru un parcurs european. Pe noi acest rezultat ne obliga ca în urmatorii ani sa fim sprijinul cel mai important al fratilor nostri de peste Prut, pentru ca obiectivele lor de integrare europeana sa se transforme din deziderate în realitate. Va propun dumneavoastra, partidelor parlamentare, dar si tuturor actorilor sociali, mediului academic, sa organizam un consens national în jurul acestui obiectiv. Aici nu e vorba doar de declaratii, ci mai ales de formule de actiune concrete, prin care sprijinul nostru fata de integrarea europeana a Republicii Moldova sa fie efectiv si eficient.
Cu totii ne dorim o transformare profunda a societatii în care traim, a României în ansamblul sau.  Schimbarile de legislatie sunt doar un pas. Ele vor trebui însotite de o schimbare de mentalitati, practici si mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasa din sfera senzationalului devenit cotidian. O Românie în care nu e timp de spectacol, pentru ca si puterea si opozitia lucreaza, si Presedintele si Guvernul si Parlamentul lucreaza, fiecare cu atributiile sale si din pozitia sa. Una din practicile pe care ar trebui sa le lasam în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaratiile de complezenta. Ele stirbesc încrederea si nu folosesc la nimic. Lucrul bine facut înseamna ca vom construi consens, dar consens nu doar în declaratii, ci în actiune, cu rezultate masurabile.
Înseamna ca periodic avem datoria de a veni în fata românilor, de a comunica onest si responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am facut din ce ne-am angajat si ce urmeaza mai departe. Asa voi proceda eu în calitate de Presedinte.
Mai presus de toate, însa, îmi doresc o natiune puternica. Natiunea româna este mai mare decât suma intereselor, ambitiilor si chiar reusitelor individuale. Nu suntem doar un grup de oameni pe care îi leaga o comuniune de traditii, limba, istorie si spatiu. Suntem o singura natiune cu valori si mai ales obiective. O natiune de cetateni, care stie ce vrea în Europa, în lume, si mai ales care stie ce vrea pentru sine. Este o onoare pentru mine sa fiu Presedintele acestei natiuni. Vreau ca pentru fiecare român sa fie în mod autentic o onoare si o mândrie ca face parte din aceasta natiune. Traim într-o lume în care vrem ca lucrurile sa se miste repede si rezultatele sa fie imediate, într-o lume în care sa ceri cuiva încredere si rabdare e o provocare. Iar sa ai încredere si rabdare e o provocare si mai mare. Si totusi vi le cer. Nu pentru mine. Ci încredere si rabdare unii cu altii, între noi însine si cu noi însine, ca natiune. Pentru ca doar cu ele putem face o constructie durabila.
Îmi pun întreaga putere si pricepere la dispozitia poporului român. Ca peste 5 ani sa putem spune ca România este tara care a uimit lumea, prin transformarea si reconstructia ei. Va multumesc!

0 comments:

Trimiteți un comentariu