Marita - prima nava cu drapel românesc



Dupa revolutia de la 1821 alingarea domnilor fanarioti s-a declansat lupta de emancipare nationala. Un prim pas a fost prima utilizare a drapelului românesc. Tricolorul a fost adoptat în Tara Româneasca la 1834, când domnitorul Alexandru D. Ghica a supus aprobarii sultanului Mahmud al II-lea modelele pavilioanelor navale si a drapelelor de lupta. Acesta din urma era un „steag cu fata rosie, albastra si galbena, având si acesta stele si pasare cu cap în mijloc". Curând, ordinea culorilor a fost schimbata, astfel încât galbenul sa apara în centru. La înmânarea drapelelor, domnitorul a spus, printre altele: „Steagurile acestii de Dumnezeu pazite tari din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneasca organizata pe temeiuri de regula si disciplina europeana, dobândeste iarasi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetile nationale si cu pajera printipatului. Domnia mea dar încredinteaza acum batalioanelor de infanterie si divizioanelor de cavalerie aceste steaguri ca un sfânt depozit al cinstii, al credintii si al supunerii catre legile întocmite…"

În 1834 s-a lansat la apa, la Giurgiu, velierul Marita, prima nava sub pavilion românesc. Ambarcatiunea avea o capacitate de 115 tone si-l avea ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, semnatar ale memoriilor care cereau emaniciparea Tarii Românesti de sub otomani. Construita din „materialuri românesti", nava a fost botezata în cinstea Mariei Ghica, sotia viitorului domnitor Gheorghe Bibescu. În ziua în care „aceasta corabie, acum, cu blagoslovenia Înaltimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunarii, sa desavârseste din toate trebuincioasele, sa împodobeste si cu bandiera cea privilegiata, harazita românilor prin facatoarele de bine mijlociri ale Mariei Voastre si, în putinele zile, va fi în stare ca sa faca si o plutire pe mare". Asa se adresa în data de 10 septembrie 1834 Alexandru Vilara domnitorului Alexandru Ghica. Initial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, rosu fiind în partea de sus a pavilionului.

Momentul lansarii la apa a fost un motiv de inspiratie pentru poetul Cezar Bolliac, care a spus: „Mergi, corabie, mergi de arata Europei culorile României: mergi a-i duce bogatiile solului nostru si a-i cere luminile sale, mergi de viziteaza Italia, Francia si Ispania si spune popoarelor lor ca sunt înca Romîni de la Dunare la Nistru, de la Tibiscu la muntele Emul. Când vei trece înaintea Italiei, ridica-ti toate pavilioanele tale, aceasta este muma ta; când vei trece în largul coastei Franciei, salut-o cu strigate de bucurie, ea este tara libertatei. Si daca tu atingi Ispania, si trebuie a atinge, tu ne vei spune la întoarcerea ta cât de multa virtute a trebuit acestei mândre natiuni a se regenera. Tu vei saluta în ea pe sora ta cea mai mare, patria lui Traian". Cu acelasi prilej, Cezar Bolliac a scris poezia „La cea dintâi corabie româneasca". Iata o strofa: „Corabie frumoasa! Te du, te du, grabeste/ Pe tarmuri departate alearga, povesteste/ Ca lesne-asa nu moare un neam ce a trait/ Ca tirania poate un om sa prapadeasca,/ Dar viata unei natii nu poate sa sleiasca".

Marita a plecat în primul voiaj în afara granitelor tarii pe 7 decembrie 1834, pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu. Corabia era încarcata cu 300 kilograme de grâu. Ambarcatiunea a fost grav avariata, trecând prin doua furtuni, ultima la întoarcerea în tara, când echipajul a fost nevoit sa arunce încarcatura peste bord (butii de vin). La 5 iunie 1835, cu velele rupte si trosnind din toate încheieturile, Marita a ajuns în tara. Voiajul ei a avut însa un puternic rasunet în tara. De la Sulina, corabia a plecat la Braila, unde au fost predate pavilionul si Jurnalul de bord, pentru a fi pastrate în Arhiva tarii. Documentele vremii consemneaza ca Marita a fost primul vas care, dupa secole de suzeranitate otomana, a purtat pavilionul Tarii Românesti pe Dunare si Marea Neagra, pâna la Constantinopol.

0 comments:

Trimiteți un comentariu