Lirismul feminin

LIRISM FEMININ
(Lia Ruse, Cuvinte de dor, Ed. Trend, Pitesti, 2014)*

de Renata Alexe,
Pitesti, România, 3 august  2014


Într-un secol agitat în care predomina interesul, egoismul, pragmaticul,raul, versurile Liei Ruse reprezinta o deschidere catre frumos si adevar, o invitatie la relaxare.
Abordând monologul si descrierea, creeaza cu farmec un sensibil univers în care stralucirea interioara în stare pura se transfigureaza, iar proiectia atinge scara cosmica : Lia Ruse vibreaza de emotie, se deschide în  câteva teme, - iubirea, natura, timpul, traditia,-  învaluite în fuiorul nostalgiei.
 Fascinata, admira natura în planuri mari, atrasa de forme de relief, de anotimpuri, carora le descopera vraja ``ratacind``, simte cu voluptate cum ``duduia gerul, sclipind sub nori mototoliti``, soarbe cu nesat frigul : ``Alergam dupa himere si ne era de-ajuns``(Februarie între oglinzi).
Timpul îi pare înghetat în liniste, vede artizanul ger modelând dantela zapezii, ea însasi bate metafore în razboiul vremii, sfâsiata de tacere : Hipnotizante-n iarna înflorita / Ninsori tihnite lin leagana taceri…``(Se sfâsie tacerea).
Primavara este salutata prin aparitia babelor ``Cele noua doamne``surprinse prin atributele caracteristice legate de miracolul anotimpului, ``fie ca naste lacrimi curate``, ``fie ca-si plimba silabele în salba``, alunecând pe lumina si vânt ``din zarea argintie ``, presarând martisoare, risipind ceata, revarsând ``argint si aur``. ( Cele noua doamne).
Ii simte pulsul prin toti porii, se contopeste cu mirosul, culoarea si sunetul elementelor vegetale. E greu de spus care anotimp o subjuga, pentru ca autoarea se extaziaza ca un copil crescut în miezul fiecaruia. Verbul care i se poate atribui este ``a simti``.
Universul estival îi ofera ``fructe racoroase ``, ``umbre limpezite``,  ``Sunetul din merii risipiti în August``…``Pe-un fior de frunze usor leganat``…(Gândul lumineaza).
Ceva mitic  pluteste în atmosfera în care eul se pierde, curge în cântecul naturii, amintind de versurile scrise de Lucian Blaga sau Nicolae Labis.
Toamna vine gradat  ``Cu gând de umbra plumbuind gradina`` pastreaza ``frunzisul
 sonor``, ``livada mladie``, marcând locurile… ``pâlpâind gramezi de frunze se ivesc``.

Lia Ruse are simtul esteticului dezvoltat în metafore ce sugereaza coloristica autumnala –cuvântul ``pâlpâind``- are efect vizual ce reliefeaza simfonia de culori;… epitetul plastic ``scamoasa e lumina`` accentueaza atmosfera linistita ( Septembrie coboara).
În general, predomina personificarea însotita de melancolie : ``Si soarelui îi cresc genele prea lungi/ Cum scurteaza ziua treptat, alt cutit/ Frunzele se clatina, Tu stii,... ca atunci… / Umbrele-au facut picioare si au fugit``… ( Tu stii).
Orice amanunt al decorului evoca o clipa de iubire.
Delicata, sfioasa, zâmbind amintirilor, atinge tema iubirii prin confesiune: ``Venirea ta
mi-a-mpodobit privirea cu raze arzatoare``… ( Sa nu pleci).
Schiteaza peisajul din câteva linii de vegetal în care predomina linistea luminii ``În amurgul de floare`` În care firele ierbii râd, iar ``Anotimpul curge ca o miere lina``.Flacara în sânge``  staruitoare, atrasa de vârtejul miraculos al frumosului Eros devine irezistibila: ``Pamântul se roteste... ametesc usor/ În visul muzical si înfloritor… (Iubire în culori).
Sentimentul iubirii este pur, dispersat în maretia naturii : ``Vapaie usoara``,…`` simfonie soptita``,… ``vis ceresc``,... ``traire divina``…(Vis ceresc).
Dragostea se naste inopinat, se consuma platonic, sub surâs si sfiala : ``Chipul pe care îl cunosc /Are fiori ce ard în privire / Nimeni nu stie cum prinde în suflet / Dorul pripit crescând în nestire.. Deodata o sfânta atingere intra în joc pornit/ Aprinde lumina / Un vis, poveste , flori, iubire divina![...] (Deodata)
 Alteori comunicarea se pierde în asteptare si dor : (Au aburit cuvintele, Lacrima curata).
Starea erotica se intensifica sub eflorescenta primaverii, priviri si gânduri se pierd în verde, aude ``Taceri cladind lumina``, traieste clipa în care ``Sufletul înfloreste într-un poem de iubire`` (Poem de iubire).
Cocheteaza fericita, vara devenindu-i complice :``Prinde-mi o floare, vara-n parul brun/ [...] ´`Am prins iubirea far` sa vreau. M-adun``…(Arc de ceas)
Coboara în timp sau se deplaseaza în spatiu, pastrând nota subiectiva a confesiunii lirico-meditative.
Aceeasi emotie, acelasi univers mirific, aceeasi intensitate în ``Suntem împreuna``, ``Tandre lumini ``,``Ne pierdem``.

Ce ofera lirica autoarei? O pledoarie pentru dragoste, o deschidere spre natura, o traire a ritmurilor cosmice, o meditatie asupra ireversibilitatii timpului.
Da. Cu timpul implacabil se conjuga nostalgia iubirii. Timpul si iar timpul în poezia Liei Ruse devine obsedant. Ireversibilitatea lui e o certitudine : Alunecam în timpul continuu luminat Si vremea e cu cântul  pe umar tremurând…( Au aburit cuvintele).
Contracareaza: ``Rastorn o amintire peste timp, Parca-mi revine armonia-n fuga``  (Zboara timpul) sau se cufunda în jocul acestuia ca în atmosfera de poveste ( În palma amintirii).
Lucida, îi simte efectul : ``Timpul magic ne-nchide În ornice rotitoare``,  ``Taina creste``.
Percepe un moment al eternitatii în care va despleti ``tacerea peste zare``alaturi de fiinta iubita ; iar ascensiunea pe Scara virtutilor``se va produce concomitent  (Vor trece...).
``Timpul sonor`` apare însotit de umbre reci, zdrentuite usor :``. Fixând pe gând vise-ngalbenite``. O nostalgie punctata de ornicul cu clipe ``nelinistite``duce la comuniunea cu cei disparuti.: ``Înfiorate de dor se-mpleticeau  lasându-si  fantezia în vremea cu spice``...  (Înfiorate umbre).
O similara nostalgie o traieste în sarbatorile Craciunului sau în sarbatorile pascale : (Nasterea Sfânta, Noaptea Învierii).
Reversul îl aduce Matilda cu privire inocenta si râsul cristalin. (Îngerasului Matilda).
Migalosul Cronos slefuieste minunile vegetale, trece la fapte concrete, priveste cum se ``coace trandafirul``, amesteca ``aromele-n gradina``, naste lumina ``din galben polen``. Tema centrala a timpului este abordata cu sensibilitate într-o dispozitie meditativa furnizându-i gratioase versuri : ``În ornic  fosnesc secundele``, (Vis ceresc)  sau ``Timpul macina zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire).
Universul ``de acasa``  este creionat de un timp moral, în care evocarea traditiilor devine ampla, duioasa, sub pana memoriei afective : ``Ies chipuri dragi din nebulozitate… Boabe de roua se-agata de pleoape``…  (De Sfintele Pasti).
Din aceeasi linie se desprind portretele : grava imagine a lui Eminescu, Maritul Domn al poeziei românesti, jucausa figura a Emiliei, emblematica prezenta a  poetului Octavian Goga, blânda lumina a mamei, asezata într-un poem superb, în care tensiunea interioara e ascunsa cu discretie în dor si farmec: ``Inima-mi, ceas curgator pleaca-n trecut/ Sa te gaseasca  - asa -  cum te stia`` (Mama)

Ceea ce o atrage ca un magnet este creatia. Eul se extaziaza la gândul ca –Poezia guverneaza viata, cultura, filozofia, prin seductia cuvântului asezat în vers si strofe : ``Vibreaza poezia în viata sociala/ Prin vise si sperante, iluzii de iubire`` ( E ziua mondiala a poeziei).
Sentimentul continuitatii al originii dezvaluit ``Limba Româna``confirma pozitia autoarei fata de valorile nationale.
Regimul preferat ramâne constructia metaforei care îmbraca ideea, conduce spre ``ars poetica``.
Frumoasa este transfigurarea anxietatii produsa de certitudinea secundelor care se deruleaza pe mosor: ``Dorul picura pe dedesubtul fruntii, / -Imensa roata iar disimuleaza-``. În plenitudinea traita de fiorul artei: ``Tandra, clipa se prinde-n poezie, Ritmuri râd în sânge, tremura o floare…`` (Frig îmbatrânit).
Introspectia amplifica viziunea poetei, versul devine prelungit ecou al unei stari afective din care transpar sensibilitatea, regretul,  armonia, melancolia. Este de remarcat perseverenta în slefuirea imaginii poetice folosind de cele mai multe ori incantatia versului.                            
Lirica Liei Ruse permite o detasare într-un univers în care descoperim satisfactia estetica, reveria si nelinistea transpuse în formule originale.

*Nota: Lansarea cartii a avut loc, la Montréal, în data de 8 noiembrie 2014, sub auspiciile Asociatiei Scriitorilor de Limba Româna din Québec (ASLRQ)

1 comments:

Anonim spunea...

Cronica aceasta este exact ce trebuie sa fie: un bilet de intrare, o invitatie la spectacolul lecturarii unei carti. Am sa caut cartea si o voi citi.

Trimiteți un comentariu