Ioan Gliga, poezii

(Viata la bloc)
SA-TI BEI CAFEAUA PE BALCON

Ce poate fi mai minunat
Duminica de dimineata,
Cafeaua pe balcon s-o bei,
Sa-ti amagesti a vietii greata.

Ce poate fi mai minunat
Cand sorbi din cana delicat
Si-auzi cum bubuie-n urechi
Zeci de covoare cand se bat.

Ce poate fi mai relaxant,
Si stii ca nu ai ce sa-i faci,
Cand habaucul de vecin
Isi ambaleaza rabla-n draci.

Ce poate fi mai minunat,
Cand sorbi din cana ce-a ramas,
Si-n fata ta pe alt balcon
Vecinul se scobeste-n nas.


AUTUMNALA

Rochii de ceara
Peste padure
Asterne toamna
Cu nasturi de mure.

Peste poteci
Ale toamnelor glume
Cad pudre reci
Saruturi de brume.

Frunze se clatina
Se scutur' si pier
Norii de platina
Caier pe cer.

Oile-n turme
Spre sate se mana
Tiparele-n urme
Pe drumuri de stana.

Vetre de jar
Tes frunze de fag
Vom trece iar
Al iernilor prag.


PASTEL DESUET

Sus in codri cei adanci
In genuni de iezar dulce,
Pe aripi de frunze-aprinse,
Urca vara sa se culce.

Candele-au aprins copacii,
Fumuri floarea de sulfina,
Ca o binecuvantare
Se coboara toamna lina.

Si cu dulcea ei lumina
Ce s-o cerne peste noi
Ne vom obloji tristetea
Zilelor murate-n ploi.

Vom sporovai in crame
In domestice simtiri
Si ciocnind amnarul casei
Vom da foc la amintiri.

Si privindu-ne ironici
Vom visa ce-o fi la anu'
Desueti si tristi ca-n cronici
Din vremea lui Toparceanu.


TABLOU
Tranzitia a ucis
orice boare de-avant,
Bunastarea s-a stins
Si s-a scurs in pamant.

Oameni prea tristi
Intalnesti pe la blocuri.
In casele orasenilor
tot mai rar palpaie focuri.

Ne-am luat dupa unii,
crezandu-i pe cuvant.
Si ne-am ales
cu o desaga de vant.

Vocabularul ni-e plin de te-ve-a si accize.
Aberante impozite te indeamna
la crize.
Minciuna, trufia, aroganta
si lacomia
Bantuie sarmana Romania.

Cel ce azi te indeamna
cum sa fii cumpatat,
Pentru fapte nedemne, maine
va fi-nlaturat.

Pentru tot ce a fost
si va fi sa mai fie,
Drept temelie la viitoarea
saracie,
Pentru traiul sarac, fara mila,
si dur,
Ma minunez si blestem,
Ma minunez si-ndur!


FIUL PADURII
Ades ma indeamna pasii spre geana de padure
In piept simt o chemare ce arte indelung
Las gandurile negre cu joagar si secure
Si-n codru, doar cu graiul si sufletul ajung.

Si stau la sfat cu codrul, i-ascult prelung fosnirea
La fiecare copac in dulce graiul lui
Si-mi pare ca prin ei se-nalta nemurirea
Ce vine si se pierde spre-naltul nimanui.

Chimirul lor de scoarta spre mine si-l desfac
Si-n fapt de seara parca, ma cheama mai aproape,
Vechi amintiri coboara din plete de copac
Si valuri mari de frunze ma cheama sa ma-ngroape.

Dar, iata, ca pe zare lung sangera-asfintitul
O boare racoroasa vesteste ca-nsereaza
Cu brate lungi padurea, ma cheama, ma cuprinde
Si-ascuns la sanul ei, ma infiaza.


RONDELUL VENETIEI
Ca tine nu e alta pe pamant
Minunile gandirii sunt in tine
De frumuseti arcadele-ti sunt pline
Ca-i palida simtirea din cuvant.

Uimire imbracata in vestmant
Cu strazi de ape si de lume pline
Ca tine nu e alta pe pamant
Si timpul tot se oglindeste-n tine.

Gondolele purtate-usor de vant
Cu pelerini veniti din marea lume
Iti poarta-n timp veneticul tau nume
Ca sa te laud nu gasesc cuvant -
Ca tine nu e alta pe pamant!


TRICOLORUL LA ALBA IULIA

Mai sfant aici e steagul Tarii
Cand clopote rasuna-n veac
Si tulnicul din Tebea tuna
Si canta Horia in Albac.

Mai sfant aici e steagul Tarii
Si de m-asez sub el sa lacram
Izvorul dulce al visarii
L-aud cum murmura in Lancram.

Mai sfant la Alba-i tricolorul
Ce-si unduie in parg campia,
Sub el mereu ni-i tanar dorul
De maica noastra, Romania!

Striga Barnutiu din Sibiu
Imi scrie Sincai de la Rodica Blaj
La Alba Iulia sa viu
Pe sfantul veacului pavaj.

Al pietrelor de temelie
Pe care au trecut la Alba
Strabunii mei ce dorm sub glie
Visand cu florile si nalba.



TOAMNA TARZIE

Padurea a incheiat socotelile cu toamna
Destul de dur
Jefuita de vant, biciuita de ploi
Sta resemnata ca o-ntrebare
Spre noi.

A intarcat pana si Suraia lui Noiembrie
Cerul e amenintator si pustiu
Soarele mai trece doar ca o amintire,
Cat un banut de peste-argintiu.

La ceas de-nserare, de frig, chiar pamantul
Se scutura
Satula de apa, fantana sta razimata
De ciutura
Crengile goale vantul abia le mai clatina
Scame de vata scutura cerul de platina.



CANTEC SFANT

Sus pe cer in fapt de seara
Infloreste-o stea
Luna-i galbena de ceara
Steaua-i logostea.

Norii albi se trag din cale
Sa rasara ea
Palpaie ca o minune
Steaua logostea.

"Ce minune-i asta, tata,
Pe cer, colo, sus?!"
"Am sa-ti spun, c-ai fost cuminte:
S-a nascut Iisus !"

Peste sat se-aud in seara
Mugur de colinda
Palpaie langa icoana
Candela in tinda.

Gandul mi-l trimit spre Tine
Sa ma ai aproape,
Bland Iisuse, cand ma rog
Te cuprind sub pleoape!


1 comments:

Anonim spunea...

Mi-au placut aceste versuri care pastreaza rima si ritmul. Un deliciu tot mai rar pentru cititor. Pentru ca este greu sa lucrezi poetic cu rimele, se alege tot mai des textul fara rime.

Trimiteți un comentariu