Julius Popper


Descoperind aur pe plajele atlantice ale Tarii de Foc, Julius Popper, un inginer si cartograf roman, isi asuma, la sfarsitul secolului al XIX-lea, un vast proiect de colonizare al acelui teritoriu pana atunci neexplorat.

Gratie lui, o regiune - odata subdezvoltata si izolata - a cunoscut o inflorire fara precedent, Popper construind drumuri, intemeind noi asezari si deschizand importante exploatari miniere.

Statul argentinian i-a sprijinit la tot pasul eforturile de colonizare in Tara de Foc, sperand sa transeze in acest mod o disputa teritoriala cu Chile. Popper a profitat din plin de acest lucru, reusind sa obtina intreaga putere in regiune, chiar in dauna primilor guvernatori argentinieni. Nu i-a fost greu sa obtina revocarea lor cand au indraznit sa-i conteste autoritatea.

Inceputurile celui mai cunoscut explorator roman

Nascut la Bucuresti, in iarna anului 1857, intr-o familie de evrei instariti, Popper a urmat cursurile scolii israelite din capitala. Pentru ca nu respecta in totalitate programa statului roman, institutia este inchisa, iar acest lucru l-a impiedicat pe tanarul Popper sa se inscrie mai apoi la Scoala de Poduri, Sosele si Mine din Bucuresti. Din aceasta cauza pleaca pentru studii in Franta, unde urmeaza nu doar cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Paris, ci si pe cele ale Scolii Politehnice.

Obtinandu-si calificarile de inginer incepe sa calatoreasca in jurul lumii, ajungand pana in India, China si Japonia. In 1881 se intoarce in tara, unde este prezentat regelui Carol I la Sinaia de Vasile Urechia, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice de la acea vreme. Si totusi, acest lucru nu l-a ajutat sa obtina statutul de cetatean roman, limitat prin constitutie numai locuitorilor crestini ai tarii.

Deziluzionat, Popper pleaca in Statele Unite, unde lucreaza pentru o perioada in New Orleans. Participa apoi la lucrarile de sistematizare a Havanei, in Cuba, inainte de a se muta in Brazilia. Tot aici ii parvin si primele detalii legate de o expeditie chiliana in Tara de Foc, in urma careia se descoperise aur intr-o regiune numita Capul Fecioarelor.

Desi au revenit cu oameni si utilaje, chilienii s-au retras in cele din urma, dupa rezultatele dezamagitoare obtinute. Popper nu s-a descurajat, planuind o noua expeditie pentru care a reusit sa gaseasca sustinere la autoritatile argentiniene.

Popper si colonizarea Tarii de Foc
Pentru prima oara ajunge la Capul Fecioarelor in 1886 in vederea unor cercetari preliminare ale zonei, iar in toamna aceluiasi an, dupa ce si-a prezentat concluziile autoritatilor, strange oamenii si echipamentul necesar expeditiei. Pentru ca statul argentinian nu avea nicio asezare importanta in apropierea Tarii de Foc, este nevoit sa-si inceapa drumul din orasul chilian Punta Arenas.

Parcurge apoi un traseu dificil de peste 100 de kilometri, Popper traversand insula de la un capat la celalalt, oprindu-se intr-un mic golf pe tarmul atlantic, unde a descoperit aur.

Imediat s-a dat startul colonizarii acestui teritoriu, Popper intemeind mai multe asezari, unde s-au stabilit cateva sute de oameni, care au inceput deindata sa lucreze in exploatarile sale miniere.

Numai ca, prosperitatea si izolarea coloniilor au atras oamenii certati cu legea si cautatorii de aur rivali, o mare parte din ei chilieni. Nu a durat mult pana cand sicanele si certurile au lasat loc schimburilor de focuri. Popper este nevoit sa-si creeze o militie proprie si opreste in cele din urma incursiunile chilienilor in urma unei batalii decisive, dar nu inainte ca ei sa distruga colonia Carmen Sylva.
Totusi, victoriile obtinute i-au intarit pozitia lui Popper si ca o dovada a puterii sale, a inceput sa-si aroge puteri rezervate in mod normal statului. Bate moneda, care i-a purtat numele, dar a avut si o emisiune proprie de timbre postale, el conducand cu mana de fier.

Doar ca, la nici un an de la incheierea ostilitatilor cu chilienii, in 1890, ei au primit un ajutor nesperat chiar de la guvernatorul argentinian al Tarii de Foc. Profund nemultumit de influenta pe care o capatase romanul, le-a dat voie sa caute aur in teritoriile sale.

Popper reuseste destul de repede sa obtina nu doar revocarea lui din functie, ci si a succesorului sau, din acelasi motiv. Munca sa de colonizare era mult prea importanta, iar din aceasta cauza guvernul argentinian voia sa-i sustina inca doua proiecte in Tara de Foc, inaintea mortii sale premature pe 5 iunie 1893.
Decesul lui Popper a fost umbrit si de presupusul sau rol in genocidul indienilor bastinasi ai Tarii de Foc, pentru care i se intentase si un proces. Din aceasta cauza, Popper ramane in continuare un personaj controversat in istoria sud-americana, dar a carui influenta nu poate fi contestata.

Dincolo de realizarile sale remarcabile, pana si astazi gasim in Tara de Foc denumiri romanesti ale unor rauri, precum Ureche sau Rosetti, ale unor munti, Manu sau Carmen Sylva, sau ale unor varfuri, cel mai cunoscut fiind Sinaia.

0 comments:

Trimiteți un comentariu