Discursul FULMINANT al unui OFICIAL ROMÂN despre starea natiunii

de Mihai Somanescu



Discursul a apartinut doamnei Georgeta Gavrila, în acel moment, prefect al Capitalei. La câteva ore dupa acest eveniment, doamna Gavrila a fost schimbata din functie!

Iata discursul:

Stimate doamne si stimati domni,

Va adresez tuturor celor de fata salutul meu personal cel mai cordial. Înainte de toate, tin sa multumesc din suflet Grupului pentru combaterea traficului de persoane al Parlamentului României, de asemenea miscarii politice crestine europene si Federatiei Asociatiilor Familiilor Catolice pentru invitatia de a lua parte si de a lua cuvântul la aceasta conferinta despre valorile familiei si despre traficul de persoane sau traficul de fiinte umane, cum mai este el cunoscut.

Doamnelor si domnilor,

Este deja un truism ca institutiile familiei si casatoriei se afla în criza. Ca asistam la declinul casatoriei si la destramarea familiilor. Fenomenul este global, iar tara noastra nu se afla într-o situatie mai privilegiata. As îndrazni sa afirm ca din contra: România a intrat în cel de al 25-lea an de declin al populatiei sale si nu se întrevad defel perspective de a stopa acest declin si de a se inversa aceasta curba descendenta. Este o realitate înconjurata de un val al tacerii, o stare de pasivitate generalizata, o stare de inertie sociala. Doar ici-acolo, voci singulare se încumeta sa puna degetul pe rana.
Rata totala a fertilitatii s-a situat în acest sumbru – din punct de vedere al fertilitatii – sfert de veac (1990-2014) la nivelul de circa 1,3. Adica 1,3 copii nascuti vii de o femeie fertila – cu mult sub pragul critic de 2,1 copii per familie, cel care asigura doar înlocuirea simpla a generatiilor.
Pe aceasta tendinta deja instalata, anul 2050, care se va întâmpla în cursul vietii celor mai multi aici de fata, va gasi România cu o populatie sub 14 milioane de locuitori – 13,3 milioane chiar dupa o proiectie pesimista a BERD –, iar aceasta mult îmbatrânita, pe fondul cresterii sperantei de viata.
Deschid o scurta paranteza. În aceasta patrime de secol scursa de la liberalizarea întreruperilor de sarcina, NE aducem aminte, prin decretul legii 1 din 26 decembrie 1989, ei bine, în aceasta perioada de timp s-au înregistrat în România, în functie de sursele de date, între 7,5 si 8 milioane de întreruperi de sarcina raportate – populatia unei tari precum Austria sau Elvetia.
Este deprimant când un avion se prabuseste undeva în munti sau în ocean si moare o persoana sau mai multi. Mijloace media dezbat cu emotie subiectul saptamâni în sir. Nu la fel se întâmpla însa si în cazul când sunt ucisi prin avorturi – acesta este cuvântul: „ucisi" – milioane si milioane de copii nenascuti. Chiuretajul, solutia salina, procedurile chimice, histerotomia si atâtea altele sunt astazi veritabile arme de distrugere în masa. Si va rog sa ma credeti, detin proprietatea termenilor. Si închid aici trista mea paranteza.
Mai jos decât tara noastra în privinta acestui indicator al ratei totale a fertilitatii se afla, dintre statele europene, doar Ucraina, Lituania si Bosnia-Hertegovina. Dar nici în celelalte state europene situatia nu este mai roz. Toate – toate, fara exceptie – se situeaza sub pragul critic de 2,1. Poate doar în Franta, cu cifra estimata de 2,08 pentru 2014, se poate vorbi de o înlocuire a generatiilor în adevaratul sens.
Tarile dezvoltate din Occident îsi remediaza deficitele specifice ale fortei de munca prin imigratie, principalul rezervor de umplere a golului lasat de rata de înlocuire negativa. România nu are o cultura, o strategie pe termen lung si politici privind imigratia. Mai mult, în jur de doua milioane de români sunt ei însisi emigranti: 10% din totalul populatiei.
Revine obsedant întrebarea: Ce-i de facut? Ce-i de facut astfel ca, peste decenii, Gradina Maicii Domnului, asa cum a botezat România fericitul papa Ioan Paul al II-lea, sa nu devina asemenea zonei de excludere de la Cernobîl: parasita, uitata de timp?
Doamnelor si domnilor,
Tema principala a conferintei noastre priveste valorile familiei. Nu Le voi aborda în discursul meu. Voi continua însa sa va înfatisez Raul. Acele nenorociri ale timpurilor noastre care macina, care rod, asemenea infiltratiilor, mucegaiului si ruginii, pilonii civilizatiei moderne – familia si casnicia –, nenorociri pe care eu Le denumesc, fara a pretinde drepturi de autor, „anti-valori ale familiei", sau pacate, în cheie religioasa. Anti-valori care tind sa naruie, sa prabuseasca civilizatia noastra, la fel cum s-a întâmplat si cu alte civilizatii din trecut, unele dintre ele foarte sofisticate.
V-am vorbit mai înainte despre raul major care este, în filosofia mea, avortul. V-am mai vorbit cu alte prilejuri despre respectul cuvenit pentru demnitatea umana, cu are trebuie tratati embrionii umani si fetusii. Nu mai insist. Continui sa trec în revista câteva din aceste anti-valori.
Adulterul. Înca din primele carti ale Vechiului Testament, Dumnezeu, prin glasul lui Moise, ne porunceste: „Sa nu preacurvesti!". Dar câti mai respecta, oare, astazi, porunca Domnului? Întâlnim adulterul episodic sau de lunga durata. Adulterul sotului, al sotiei sau al ambilor.
Alte anti-valori familiale sunt separarea sotilor si, respectiv, divortul. Ambele reprezinta un faliment, un fiasco al casniciei. Angajamentele sociale, economice sau financiare asumate în comun de soti cu greu mai pot fi duse la îndeplinire. La nivelul întregii tari, numarul divorturilor este în crestere. A contribuit si contribuie la acest lucru si procedura noua a divortului, „la mica întelegere", ca sa folosesc un limbaj colocvial – respectiv la mediator, la Starea Civila sau la notar, fata de varianta – sa-i spunem „clasica" – de la judecatorie.
Mass-media si Internetul îsi fac cu prisosinta numarul – în sens negativ. Separarea actorilor Michael Douglas si Catherine Zeta-Jones devine un eveniment planetar, daca nu chiar galactic. Divortul lui Stefan Banica Jr si al Andreei Marin a fost un adevarat reality-show national. Ce facem noi? Click pe Like.
Prolifereaza tot mai mult în ultima vreme, precum buruienile, moda concubinajului, altfel zis coabitarea sau convietuirea barbat-femeie fara a fi casatoriti. Îi mai spunem „casatorie nelegitima" sau „fara forme legale". Ori, mai recent, uniune consensuala. Cumva asemanator este si parteneriatul domestic, zis si „parteneriatul înregistrat" sau „uniune civila", un substitut de data mai recenta al casatoriei.
Prin proiectul legislativ privind revizuirea Constitutiei României, actualul articol 48, dedicat familiei, este dupa cum urmeaza: „Familia se întemeiaza pe casatoria liber consimtita între un barbat si o femeie". Datoram deputatilor Florica Chereches, Grigore Craciunescu si Mircea Dolha aceasta upgradare în stil crestin a cartei noastre fundamentale.
Trebuie sa amintesc câteva cuvinte si despre celibat, fenomen care a dobândit o larga raspândire în multe state civilizate, inclusiv Satele Unite, Germania, Japonia, dar care este evident si la noi. Acest mod de viata este mai extins în rândul barbatilor sub 40 de ani, dar si tot mai multe femei aleg sa fie celibatare. Ba chiar cuvântul „burlacita" si-a facut pe nesimtite locul în limbajul nostru cotidian, desi în dictionare întâlnim doar masculinul „burlac". Autoritatile publice, dar si ONG-urile si bisericile ar trebui sa acorde o atentie sporita acestei categorii sociale tot mai numeroasa pe zi ce trece.
Voi mai aminti aici si drama copiilor ai caror parinti – unul sau ambii – sunt plecati la munca în strainatate. Numarul acestor copii a depasit cifra de 80.000 si este în continuare în crestere.
Câteva cuvinte acum despre traficul de persoane. În scurta mea activitate de prefect al municipiului Bucuresti, de mai putin de doi ani, acest oribil fenomen a reprezentat pentru mine atât un motive de îngrijorare profunda, cât si de stradanie temeinica. Am sustinut consistent campaniile de prevenire si informare a Centrului Regional Bucuresti împotriva Traficului de Persoane. Am întreprins numeroase demersuri la conducerea Ministerului Afacerilor Interne pentru dotarea acestui centru cu resurse umane, materiale si financiare. Am reusit sa pun bazele unui parteneriat real între centru si Televiziunea Româna, în vederea organizarii si desfasurarii unei campanii ca reactie explicita la acest tip de infractionalitate transnationala. România nu poate ramâne pasiva la aceasta ofensa adusa demnitatii umane, care este traficul de persoane.
As dori sa mai învederez ca nu trebuie sa mai restrângem conceptul de trafic de persoane sau de trafic de fiinte umane doar la exploatarea sexuala. Trebuie sa avem în vedere si conditiile de munca fortata, cele de tinere în stare de sclavie, precum si practicile asimilate sclaviei. De asemenea, aservirea sau prelevarea de organe. În toate situatiile, cuvântul-cheie este exploatarea. Nu doar femeile sau fetele sunt victime ale traficului de persoane. Suporta consecintele nefaste ale acestuia si barbati sau baieti. Nu este neaparat ca victimele sa traverseze frontierele internationale. Fenomenul traficului de persoane poate acea loc si în interiorul granitelor nationale, de la o regiune la alta.
Globalizarea favorizeaza traficul de persoane, ducându-l spre cote alarmante. Traficul de persoane reprezinta un esec al societatii noastre. Persoana umana este considerata si tratata ca o marfa. Victimele sunt dezumanizate si traumatizate, fiindu-le afectata adesea ireversibil si negativ viata viitoare. Sunt supuse privatiunilor fizice, le este refuzata îngrijirea medicala, impunându-li-se cel mai adesea uzul de substante ilicite. Dar traficul de persoane reprezinta si un esec al familiei noastre de astazi.
Abuzurile si disfunctionalitatile familiale, relatiile si comunicarea din ce în ce mai scazute dintre parinti si tineri, le genereaza acestora din urma sentimentul non-apartenentei la familie, sporindu-le vulnerabilitatile.
Saracia, familiile destramate, plecarea unuia sau a ambilor parinti la munca în strainatate, excluziunea sociala sunt tot atâtia factori de vulnerabilitate în fata fenomenului de trafic de persoane.
Închei felicitându-i pe organizatori pentru eforturile depuse pentru punerea în opera a acestei conferinte. La sfârsitul acestei zile vom fi mai bogati în cuget si-n simtiri daca vom afla raspuns la marea întrebare a acestui început de mileniu: Familia, încotro?
Va multumesc.

Sursa: Active News

0 comments:

Trimiteți un comentariu