Schite

Stare de fapt
de Al Francisc

Puteam s-o fi nimerit mult mai rau dar am pus piciorul pe peronul garii, am urmat rîul de oameni si am reusit sa ajung destul de repede în statia de autobuze si taxiuri care ocupau de-a valma intrarea în buricul tîrgului al carui format aducea cu o damigeana larga.
„Cu ce as putea sa ajung în centru?" am întrebat eu un cetatean care îmi ramasese în apropierea retinei si omul îmi arata cu degetul cîrnacior un autobuz care oprea între timp în statie sau cam asa ceva. Ar fi fost mai comod cu un taxi dar îmi placea sa îndur uneori si putina suferinta.
Cu secole în urma as fi fost bun de crucificat dar acuma ma multumeam cu cafeaua si tigara, chiar daca reclame idioate încercau sa îmi creeze un sentiment de vinovatie care sa ma determine sa ma las de fumat. De cafea uitasera deocamdata.
Ei bine, nu vroiam sa las tutunul si nici el pe mine.
Urcam catre centru pe artere largi care nu aveau sa se blocheze niciodata, chiar daca duceau catre inima tîrgului.
Priveam decorul ca pe o expozitie care avea sa fie uitata înainte de a fi iesit. Pai atunci de ce mai priveam?
Daca as fi stat cu ochii închisi, precis ca aveau sa se gaseasca binevoitori care sa ma întrebe daca ma simteam bine.
Soferul racni satisfacut ca ajunsesem în centru asa ca m-am dat jos, bucuros ca nu aveam prea multe bagaje de care sa fi fost legat.
Ar fi trebuit sa caut un lacto dar am ajuns foarte repede la concluzia ca o cafea mare ar fi fost mult mai potrivita sa îmi taie senzatia de foame care la urma-urmei putea sa fie doar pofta.
Subtirel fiind, ma simteam mult mai bine decît burtosii din jur care pareau gravizi de parca se întorsese lumea cu fundu în sus.
Am intrat în primul bar care mi-a aparut în cale, surprins de viata din interior care parea desprinsa de pe o alta planeta. Înauntru nu era lume multa si eu aveam sa ma prabusesc la prima masa aparuta în cale.
Chelnerita mi-a luat repede comanda fara sa pot vedea din cauza semiîntunericului daca era tînara, frumoasa ori un soi de sperietoare.
Mi-a adus repede ceasca si tot atunci avea sa mi se aseze la masa cea mai grozava blonda pe care aveam sa o vad în viata.
Mi-a sesizat imediat privirea mai putin inteligenta care îmi aparuse între timp si a surîs, Stiind bine ca ea era cauza.
Am tras primele doua, trei sorbituri din cana fara sa mai îmi dau seama ca lichidul era fierbinte ca o cazna.
Nu eram sigur ca avea sa îmi raspunda în cazul în care as fi riscat un dialog.
- Ma numesc Doru, si acuma si chiar si mult mai tîrziu. Vocea îmi iesise afara fara siguranta si total lipsita de convingere. Cu prima ocazie aveam sa îmi înghit limba înainte de a vorbi cu vreo fata.
- Aura, pentru toata lumea.
Îmi raspunsese. Parea o scena desprinsa din facerea lumii.
-Doreti o cafea, am întrebat eu interesat de aparitia unei relatii, vazînd ca ea înca nu comandase nimic.
- O cafea te rog, am spus eu chelneritei care se lipise între timp de noi doi. Nu fusesem atent ca sa vad daca Aura îmi acceptase oferta dar am încercat sa o iau înainte si sa consider apriori ca avea sa nu se opuna. Apoi îsi amesteca zaharul în ceasca facînd uz de gesturi calme ca o întelepciune ancestrala. Cu o delicatete de îmi veni sa o prind de mîna fara sa mai tin cont de nimic altceva.
În jur disparusera mesele, muzica, musafirii. Ma privi adînc în ochi si ma întreba daca eram casatorit si multumita Atotputernicului am putut sa îi raspund ca nu.
- Ma rog, îmi raspunse ea, te porti totusi ca unul care DA.
Fara sa îmi dau seama, mi-am apropiat scaunul de al ei si de trupul care raspîndea efluvii de apa proaspata însetatului.
- Toti baietii se simt îndreptati si sa vina aproape de mine... Îmi observase deplasarea catre ea.
Oare trebuia sa îi iau înca o cafea? Care sa o determine sa fie mai binevoitoare?
- Nu am vazut niciodata o fiinta ca tine.
- Stiu, mi s-a mai spus. Încearca sa fi mai original. Sa fi pierdut partida asa repede? Nici nu începuse bine competitia.
- Bine, nu am sa îti mai spun asa ceva, dar vreau, trebuie sa fi prietena mea si i-am luat mîna care i se odihnea pe masa.
Nu si-a tras-o înapoi dar m-a privit zîmbind si mi-a spus ca nu era ceea ce îmi doream eu.
- Cum adica, stai ca nu mai înteleg nimic.
În jur începuse sa se auda muzica din nou iar în local sa patrunda înca zece consumatori. Începusem sa vad ciar si exteriorul localului.
- Dragul meu, dragul meu copil, eu sînt o lesbi.
Înca nu îmi parasise mîna iar la difuzor începuse un tangou deosebit de languros.
Iar afara tot toamna.


Altadata

Aveam 22 de ani. Pe orice vreme.
A fost o perioada în care eram pasager prin vîrsta aia, fara sa simt miscarea continua de accelerat taind noaptea în felii anonime. Eram un biet student întîrziind prin berarii ieftine si cafenele îmbracate sumar, în fata ultimului curs tinut în corpul S, pe ziua aia plictisita si prafuita. Dar mi se terminase benzina si cheful de scris SAVANTLÎCURI.
M-am ridicat din banca, mi-am îndesat cursurile anterioare în buzunare si cu mîinile ramase libere am început sa înot prin aerul subtire al salii de curs catre usa imensa de bazalt.
Colegii credeau ca ma îndreptam catre toaleta.
Afara vara începuse sa ia absolut totul în stapînire si asta în timp ce eu confundam voit usa toaletei cu iesirea cladirii. Vara, domnita binevoitoare, plina de lumina si farmec.
O liniste nefireasca si transparenta se asternuse ca un covor pe drumul catre Maternitate.
Ma simteam ca un evadat din propria temnita.
Ultimul curs nu mai avea nici o importanta pentru mine.
Vacanta mare batea la poarta si ca mîne aveam sa cadem cu totii în crapaturile ei.
Inclusiv geamurile, bancile, profesorii si chiar si nisipul fierbinte de la Costinesti pe care îl foloseam chiar si noaptea. Nu va spun la ce si nici cu cine .
Dupa Maternitate am luat-o în jos pe trotuarul de sub Ziduri, catre biblioteca judeteana CARE ÎMI APARUSE DEJA ÎN IMAGIN?IE.
Peretii medievali imprimau o atmosfera de romantism care îmi patrundea prin toti porii, ca o iubire aflata la primii pasi. Nu mai respira nimeni prin apropiere.
Dar dupa primul colt am dat de o femeie tînara si superba care mergea pe acelasi drum ca si ziua de mîine.
Aveam chef de vorba. Sau de o prezenta feminina agreabila.
Am salutat-o si am primit înapoi un sfert de surîs dupa ce ma privise cu coada ochiului.
Ma analiza la început usor înfrigurata dar dupa nici un minut începu sa zîmbeasca vag, ca unei amintiri regasite.
Am început prin a-i spune ca ma bucuram ca o întîlnisem si cît de frumoasa putea sa fie în oglinda amiezii respective la care ea înflori ca un suflet divin si dadu din cap în tacere.
- Situatia devine aproape romantica în momentul în care doi indivizi se plac.
- Esti sigur ca cei doi se plac reciproc? binevoi ea în sfîrsit sa vorbeasca.
Tonul vocii ei era senzual, PLIN DE CIRESI ÎN FLOARE. Mi-am apropiat umarul de al ei.
O vreme am mers asa, INTRÎND unul ÎN altul, dupa care i-am mai spus ca simteam ceva ciudat urcîndu-mi în piept.
Ea se opri, ma prinse de brat si ma privi adînc în ochi, vreme în care eu începusem sa îi caut buzele umede si carnoase.
- Esti frumos, simpatic si îmi placi ca un raspuns potrivit.
Acuma chiar as vrea sa facem dragoste îndelung , vreme în care eu îi înlantuisem talia fiecarui cuvînt.
Nu se ferea deloc de intentiile mele.
- Dar abia de o jumatate de ora m-am dat jos din pat de lînga un... prieten care înca respira greu, întelegi? Poate altadata, si îmi zîmbi cum nu mai vazusem nici macar în filme. M-a lasat sa fac restul de drum pîna la biblioteca de unul singur, cu o tigara aprinsa care tremura nesigura în coltul gurii.
Si mai aveam de recuperat si ultimul curs.
Un autobuz rosu ma astepta în statie, gata sa ma duca spre capatul zilei.


Snorkling

Ce, nu e bine acasa?
Adica sa stai dimineata în pat fara sa platesti nimic chiar daca e Sîmbata sau Duminica.
În plus, alaturi sa doarma aia care a început sa semene îngrozitor cu mama TA soacra de nu-ti poti crede ochilor chiar daca te freci neîncrezator la ei în regim expres.
Tot acolo ramîne, cu vînturi, sforaieli si tot soiul de dracovenii de parca ar fi fost LUATE definitiv de la circ. Femeia cu barba SI TIGARA APRINSA.
Si începe sa functioneze ca o primarie care nu mai termina cu enumerarea îndatoririlor mele de sot ÎNCEPATOR.
Doar ale mele, clar sa fie pentru toata lumea.
Mai ales ca imediat dupa Primarie draguta de sotioara noua m-a luat deoparte si mi-a zis cu o voce car ar fi convins chiar si bolovanii catre Suru ca trebuia ca de atunci încolo, ÎN viata noastra comuna, ea sa ia hotarîrile mai putin ARZATOARE iar eu pe cele importante.
Atîta încredere din partea ei avea sa ma miste cu tot cu pantofi.
Si au trecut douazeci de ani de casnicie.
Si înca nu am avut parte de nici o hotarîre importanta.
Draga de ea, dormea înca asa ca am început un exercitiu binefacator de respiratie din tehnicile yoga pe care le citeam de obicei noaptea sub plapuma, ca aia de la radio îsi bat joc toata ziua de ele.
Daca nevasta m-ar fi vazut cum ma umflam ar fi început sa îmi zica iara PEPSI si ca acu, acu aveam sa pocnesc de rotund ce eram.
Adica eu si sampania de Revelion.
Ma uitam la dînsa da înca se afla într-un vis în care cumpara rochii si pantofi la nesfîrsit fara sa plictiseasca vînzatoarele care seamanau TOATE cu Lili care ma parasise chiar înainte de sarbatoarea în care a trebuit sa car un aparat de radio în patura prin jumatate de oras.
Si cînd sa zic UF, îmi trase un cot exact între coaste de am simtit ca ma vars în Dunare.
Dar atinsesem podeaua cu piciorul stîng.
Semn rau maica, zicea bunica mea cu pastura în cap si voce masurata de parca nu s-ar fi uitat dupa baieti niciodata.
M-am dus apoi iute la toaleta pîna nu aveau sa se umple primele zece locuri cu alte nume.
Am rezolvat problema multumitor, fara sa umezesc marginile asa cum o facea Gigi lu' madam Popovici.
Am coborît si am deschis larg usa de la intrare ca sa trag o gura de aer proaspat.
Aiurea.
Am inspirat o gura rotunda de iz de mortaciune.
Doamna de alaturi gatea peste decedat cu noaptea în cap. Ar fi putut sa poarte un batic.
Era singurica, adica fara sot si chestia asta reducea simtitor din distanta.
Nu mai intuiam nimic deosebit în plus.
De cîteva zile reusisem sa fac rost de numarul ei de telefon care îmi atîrna în buzunar.
Dar cînd sa ma bucur mai tare de chestia asta, o voce ma trimise din spate sa ma duc sa aduc lada de gunoi pe care o golisera între timp cei de la primarie.
Parca stiau ca aveam sa ies afara.
Oare sa fi fost si primarul în echipa?
Cu nasturii de jos ai pantalonilor de pijama descheiati, am reusit sa aduc obiectul împricinat înapoi exact în momentul în care ea verifica posta si ma vazu, firar sa fie de potriveala.
Izbucni un sfert de ora de sedinta de organizatie referitor la felul dezmatat în care ieseam afara, motiv pentru care aveam sa port haine onorabile în fiecare dimineata.
Aveam sa primesc o felie foarte subtire de pîine unsa cu un vîrf de cutit de margarina sintetica.
Si ce daca era sintetica, si  stomacul meu era considerat de consoarta tot sintetic.
Dupa ce am terminat felia, mi-a pus în brate masina de taiat iarba si sfatuit sa nu uit cumva de zona din fata casei ca de la o vreme AI INCEPUT SA UITI CA O MAIMUTA. Personal as fi preferat o masina de taiat frunza pentru cîini.
Si oare cum uitau maimutele?
LASA INTREBARILE IDIOATE SI TRECI LA TREABA. AI DORMIT DESTUL TOATA DIMINEATA.
Trecusem de sapte si jumatate si nu cred ca mai avea timp suficient pentru folosirea bigudiurilor în mod echitabil.
Eu taiam iarba si ma gîndeam cît de frumoasa avea sa fie mai tîrziu fata casei si poate ca si a nevestei.
Dar acuma începuse o discutie lunga la telefon cu cumnata care sigur avea sa tina pîna catre amiaza.
Dupa iarba mi-a pus aspiratorul alaturi spunîndu-mi sa fac curatenie cu toata raspunderea fiindca urma sa avem oaspeti în seara respectiva.
Ea mai avea cîteva telefoane de dat si unghiile de transformat în aur sau pe aproape.
La ele trebuia sa fie atenta, sa nu îi trmure degetele asa ca nu putea sa dea ea cu aspiratorul sau macar sa ma urmareasca.
Si DE FAPT CHESTIA ASTA POT sa O FACA si BARBATII, NU?
La naiba cu barbatii.
Unde esti arhanghele?
Cel care avea sa îl ia la cer pe printul indian care mai trebui sa mai faca o vizita în iad, la cererea lui expresa.
La un moment dat aveau sa ajunga la o balta în care un individ era chinuit îngrozitor.
I se despica craniul în doua si prin crapatura i se turna metal încins.
- Dar ce pacate a comis respectivul, întreba printul pe arhanghel.
- Ooo, îngrozitoare... raspunse cel întrebat.
- Si ar putea sa scape vreodata?
- Doar în cazul în care cineva are sa îi ia locul.
Printul îl mai privi o clipa pe bietul om dupa care începu sa coboare în balta.
- Îi iau eu locul.
În clipa urmatoare iadul avea sa se transforme în tandari.
Sau sa se mute pe pamînt, exact acolo unde eu îi dadeam cu instrumentul.
Aveam sa termin totusi cu praful asa ca ma pusesem pe un fotoliu larg care tacea si ma rugam sa fie binecuvîntat pentru odihna.
Dar aparu ea cu unghiile prin aer si îmi ceru sa tai lemne potrivite pentru focul pe care aveam sa îl aprindem în sufragerie ca sa îi impresionam pe cumnati, cei care aveau sa vina în vizita si sa ne-o plateasca povestindu-ne cum facusera ei snorkling toata vara în Hawaii, s-aude?
Ce naiba e ameteala aia de snorkling?
Aveam sa îi servim cu tuica greceasca dar ei ne spusera ca mai servisera asa ceva de 53 de ori în anul respectiv. Si înca nu era nici macar pe terminate.
Bautura pe care o scoseseram pe masa devenise o banalitate lipsita de gust.
Chiar si soferii aveau voie sa consume asa ceva în timpul programului.
Douazeci de unghii lacuite proaspat desenau cercuri si unghiuri prin apropiere, aducînd pe scena o imagine care murise demult.
Se rîdea cu partitura alaturi de parca ar fi murit parintele Mihai.
Mai ales ele.
- Ia spune tu Nicusor, cît cîstigi tu la fabrica?
Nicusor puse pe masa suma dupa care sotia lui se uita tinta spre mine, dornica sa îmi auda raspunsul si mie.
Iar mie abia îmi fusese aprobata o piesa la teatrul din Bârlad care statea sa se prabuseasca, si asta fiindca fusesem stagiar în urbe.
Ochii Liviei erau plini de stralucire.
- La anu o sa ne facem vacanta în Elvetia.
O sa mergem si la sauna.
În tot acest timp nevasta mea zîmbea dar o simteam cum îi ieseau flacari pe nari.
Cu prima ocazie îmi trase un pumn ascutit între ficat si diafragma dupa care am simtit ca nu era chiar totul în ordine.
- Si am mai fost si în Cuba de zece ori dar am început sa ne plictisim, nu dragule?
Dragul dadu din cap ca un lipitan cu hrana în fata.
Si mi se pare ca ne erau rude.
Dupa ce aveau sa ne spuna ca aflasera de Republica Dominicana si ca acolo vroiau sa stea înapoia sîrmei ghimpate si ca pe plaja veneau indivizi care propuneau barbatilor fete tinere si focoase, ne-au mai torturat nitel cu National Geographic dupa care au plecat lasînd farfuriile aproape pline.
Fata soacrei mele avea sa îi conduca pîna dupa usa dupa care se asigura ca nu aveau de gînd sa se razgîndeasca si sa revina.
Intra înapoi în casa, se aseza în fotoliu si începu sa plînga mocnit în timp ce eu le strîngeam pentru chiuveta si pe cele vazute si pe cele nevazute.
Ea se smiorcaia în continuare.
- Noi cînd mergem la snorkling?
Nu stiam.
Adica nu stiam ce naiba e aia snorkling.


Relatie de familie

Mama lor.
La început era aproape bine.
Venea Craciunul, aparea Anul Nou, te prezentai zîmbitor la ambele, luai nota de trecere la alegere dupa care încercai sa ajungi pe doua picioare la birou. La cel de toate zilele.
Aveai de povestit, vere.
Dupa care s-au milostivit de noi si au introdus o minivacanta între cele doua evenimente.
Cu conditia sa ne prezentam la magazine pentru cumparaturi pe 26, de ceea ce aveau sa denumeasca cu maxima fantezie Boxing Day.
- Cum adica, ziua în care toata lumea boxeaza?
- Nu, nataraul. Ziua în care tot omul mai cumpara cîte un cadou de la negustori binevoitori care mai lasau taman de ziua respectiva din pret.
- Mai sa fie...
Dar nu ajungeau sarmanii comercianti prea sus cu scosul banilor din buzunarele noastre.
O singura zi era absolut insuficienta pentru un asa scop înaltator.
Asa ca dintr-o miscare brusca din buze au transformat-o în Boxing Week.
Sapte zile? Sapte, neamule.
Acum se mai putea respira dupa sistemul yoga prevazut chiar si cu pantaloni de antrenament unisex.
Si au mai trecut pe raboj cîtiva ani. Cu mînuta lor .
Noi aveam sa credem ca zilele de cumparaturi erau suficiente pentru perioada respectiva. Adica nu ar mai fi încaput nimic în plus.
Cu atît mai mult cu cît mai trebuia sa mergem si prin magazinele universale sa ne pozam împreuna cu urmasii tinuti de Santa în brate. Cel cu HO, HO, HO.
Iluzii, iluzii, dragilor ...
Cei de sub granita aveau obiceiul sa tina anual catre sfîrsitul lui Noiembrie o chestie în care toti cetatenii erau scosi afara din casa si înghesuiti în magazine care, pentru efect cinematografic, erau strasnic pazite de politie.
Uau, ce sugestie superba.
Gheseftarii nostri au prins totul din zbor si ne-au anuntat ca si noi am fi avut traditie pentru Black Friday, aia din Noiembrie de la Sud de granita.
Asa ca avea sa fie adunata si ea la catastif.
Cu Boxing Week cu tot.
Eu ma întrebam sincer cum aveam oare sa fac fata la atîta umblatura.
Dar nu peste multa vreme avea sa se iste prapadul.
Un geniu, fiindca alta invectiva nu pot sa îi mai scornesc, avea sa ceara cu toata seriozitatea ca perioada dintrre 22 Noiembrie si 2 Ianuarie sa fie unita într-o singura perioada a cumparaturilor atotbiruitoare.
Toti negustorii aveau sa aplaude propunerea la scena deschisa. Bataile din palme aveau sa se dea în fiecare ora chiar si la radio.
Dar nu mai stiu ce ne asteapta în viitor.
Si va mai aduceti aminte de prima fraza?
Mama lor?
Cea înaintea careia parca se mai adauga ceva?
Dar din nefericire am uitat ce anume.
Primesc o mîna de ajutor.
Multumesc.

0 comments:

Trimiteți un comentariu