Lupta cu cancerul

de Dan Ene



Nu numai o data am fost intrebata de unde imi iau puterea de a trece peste toate incercarile la care ma supune viata…. Si credeti ma ca am fost incercata de multe ori, cu probleme reale, nu cu necazuri
inchipuite. Raspunsul meu este din iubire. Din iubirea pentru mine, pentru viata, pentru oameni, pentru animale si pentru tot ceea ce exista in Univers.
Viata nu este mereu perfecta. Mai suntem si abandonati de oamenii de care depindem sufleteste, pierdem fiinte dragi sufletului nostru, uneori mai pierdem lucruri, locuri de munca, mai avem lipsuri materiale si ne mai luptam si cu… boli. Ne mai luptam si cu propriile noastre neputinte, cu ambitii
neconstructive, cu provocari de a ura oamenii, de a ne razbuna, de a deveni urati si rai. Toate fac parte din luptele vietii.
Dar, ce e de facut ? Sa ne abandonam tristetii ? Sa ne lasam prada depresiilor ? Sa nu ne mai pese de noi ? Sa nu mai credem in nimeni si nimic ? Oare asta este ceea ce meritam ? Oare asta este tot ceea ce putem sa facem ? Stiti care este primul pas pentru a reusi ?!
Sa te ridici de la pamant, sa redevii o forta, sa recastigi o viata mai buna ?!  Nu, e mult mai simplu, sa ne iubim pe noi insine inainte de tot si de toti. Sa ne iubim pe noi mai mult decat ii iubim pe acei oameni pe care i am lasat sa ne raneasca, sa ne iubim pe noi mai mult decat niste lucruri pe care le am pierdut si pentru care nu merita sa ne abandonam tristetii. Sa ne iubim atat de mult, incat sa regasim forta de a lupta cu bolile, cu problemele, cu prejudecatiile si sa regasim forta sa reconstruim ceea ce, fara voia noastra sa naruit. A te iubi pe tine insuti presupune a fi responsabil, a te pretui, a avea grija de tine.
Atunci cand ne am nascut Dumnezeu ne a dat in grija un copil, adica pe noi. Da, noi suntem copilul pe care Dumnezeu ni la incredintat ca sa avem grija de el. Cat am fost  mici, parintii au avut grija de noi, dar daca am crescut nu inseamna ca nu mai sunt copii. Suntem copiii  lui Dumnezeu. Ce facem cu acest copil ? Il abandonam ? Il lasam in voia sortii ? Daca un parinte ne ar  incredinta pentru un timp copilul lui, am avea grija de el ?  Nu-i asa ca l-am proteja, l-am rasfata, am fi responsabili si l-am ingriji ca pe ochii din cap ?
La fel trebui sa facem cu noi, copilul pe care Dumnezeu ni l-a dat in grija.
Avem datoria sa ajutam acest copil sa treaca prin toate etapele vietii, sa il protejam, sa il ajutam sa creasca, sa devina un om minunat, sa aiba o educatie buna, cele mai bune lucruri, oameni de calitate alaturi, sa fie bun si fericit.
Daca iubim copilul pe care ni l-a incredintat Dumnezeu, vom lupta pentru binele si fericirea lui. Avem toata puterea sa facem asta, iar Dumnezeu ne va sustine, fiindca nu ne da niciodata responsabilitati fara posibilitati de a le duce pana la capat si pentru ca nu ne da niciodata visuri fara posibilitati de-ale indeplini.

Donatii - http://anul-transformarii.blogspot.ca/

ENE DANIELA CRISTINA - CNP 2741207414511
RO11BACX0000000180951000, RON
RO81BACX0000000180951001, EUR
SWIFT: BACXROBU / UNICREDIT BANK

1 comments:

Anonim spunea...

din putinul nostru...enorm de mult pentru Dana Ene...o sansa la viata....

Trimiteți un comentariu