Jurnal de istorie

Mentalitati.. care dor
de Diana Mandache



Comunismul este cel care a schimbat mentalitatile si deviat de la drumul firesc acest popor. Citind scrisoarea doamnei Rotaru adresata CNA-ului, am remarcat, printre multe alte zbateri de afirmare a idealurilor,  cum si-a finantat reportajele sau filmele documentare in perioada postdecembrista, un lucru dificil de realizat.
La decizia CNA din 4 martie a.c. doamna Marilena Rotaru a trimis o scrisoare deschisa acestei institutii, care este in acelasi timp si o informare catre publicul sau:
De 43 de ani de când practic jurnalismul de televiziune m-a preocupat rostirea adevarului, corecta informare, modul în care, prin misiunea acestei meserii, trebuie sa educ, sa formez, sa modelez publicul. Cu aceasta convingere am reusit sa realizez, în conditiile cenzurii de dinainte de decembrie 1989, interviul cu Sergiu Celibidache (1979), trei documentare dedicate pictoritei Margareta Sterian (între 1979 si 1984; unul dintre ele premiat de ACIN si la un Festival International de Film, desi nu fusese difuzat),  Centenarul Cellei Delavrancea  (spectacol cu public, în decembrie 1987), Dan Grigore si invitatii sai (spectacol la Sala Radio în mai 1988). Toate acestea au vazut lumina ecranului numai dupa 1989. În 1985 mi se topeau spalturile unui roman în curs de aparitie: "La Est de Firenze", carte în care prim planul îl constituie cenzura din televiziunea acelor ani si din întreaga viata a românilor acelei epoci. Si aceasta carte a fost tiparita dupa 1989, în 1995.  …
A venit libertatea, a cazut comunismul. Nu? Ma simteam si ma credeam libera si am început sa fac ceea ce visam de mult: serialul de televiziune "Memoria exilului românesc". Tot în clandestinitate. Nimanui nu-i placea la începutul anilor 1990 si destula vreme si dupa, acest serial. Documentare consacrate personalitatilor de prim plan ale exilului (Atentie! Nu diaspora, exil!): Vintila Horia, Sergiu Celibidache, Camilian Demetrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma (în filmoteca TVR sunt 100 de episoade dedicate valorilor exilului românesc). Nici unul din acestia nu facusera vreo plecaciune puterii postdecembriste. Cum sa placa?! Serialul se difuza (când se difuza) dupa 1 noaptea. Ca si Memorialul Durerii al Luciei Hossu Longin. Telespectatorii îsi puneau ceasul si se sculau sa vada emisiunile.  În 31 octombrie 1991 TVR-ul (pe atunci singura televiziune din România) m-a concediat pentru opiniile  promonarhiste,  critica puterii acelui moment, exprimate într-un miting al Aliantei Civice (Niet comunism!) si într-un articol publicat în Cotidianul, intitulat "Libertatea de a fi mintiti".  Dupa zece luni am câstigat procesul cu televiziunea si m-am întors în TVR. Dar, între 1992 si 1996, postul meu public de televiziune s-a aflat în Piata Palatului, nu în Calea Dorobantilor 191, fiind nevoita sa-mi proiectez interviurile cu Regele Mihai la mitingurile organizate de opozitie si de Liga Studentilor cu ocazia zilelor de 10 Mai, 25 octombrie, si de  (Ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil la 8 noiembrie.  Trebuie sa spun ca douazeci de interviuri, reportaje si documentare cu si despre Regele Mihai si Familia Regala (realizate între anii 1991 si 2005) precum si zece episoade din "Memoria exilului românesc" le-am facut pe cont propriu si cu ajutorul câtorva români din tara si strainatate.
În octombrie 2003 mi s-a acordat "Diploma de excelenta pentru întreaga activitate" a Consiliului National al Audiovizualului. Motivul  exprimat în Laudatio rostit de maestrul Dan Grigore: curajul de a spune adevarul si de a face cunoscute valorile culturii si istoriei nationale.
Si am ajuns la  Decizia nr. 144 din 04.03.2014 care m-a aruncat în urma cu un sfert de secol, când toate redactiile si condeiele erau terorizate de Cabinetul nr.2. Zilnic cadeau capete pentru câte un cuvânt folosit. Zilnic mi se comunica un nou cuvânt pe care nu mai aveam voie sa-l folosesc. Zilnic harta limbii române era ciopârtita, din directive de partid pentru "corecta informare a publicului". Se poate alcatui o istorie cu acceptia acestei sintagme de-a lungul epocilor, în slujba diferitelor puteri, cu misiunea de a falsifica, uneori total, alteori partial, adevarul. "Corecta informare a publicului" poate avea sensuri antagoniste în epoci antagoniste. Adevarul însa, este unul singur. Asadar care este adevarul României?
Din 1944 Armata Rosie intensifica politica de sovietizare a României. Regele Mihai lupta pentru mentinerea unui regim democratic din afara sferei de influenta a URSS. Dar comunismul nu se putea instaura deplin decât daca Regele si institutia monarhica dispareau. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai, santajat cu executarea a peste o mie de studenti anticomunisti din arest, sub amenintarea eliminarii fizice, semneaza abdicarea. Facut sub presiunea santajului, actul este nul. Dupa cum nula este si abolirea monarhiei, pentru ca Regele nu avea dreptul sa semneze abdicarea decât în nume propriu nu si în numele urmasilor sai, iar abdicarea Regelui nu presupune implicit schimbarea formei de guvernamânt. În aceeasi zi de 30 decembrie, Consiliul de Ministri emite Decretul 2299 de promulgare a Legii 363, iar Parlamentul, convocat în graba, pentru proclamarea republicii, nu a avut cvorumul necesar. O noua ilegalitate. Practic si legal, abolirea monarhiei nu a fost aprobata niciodata de Parlamentul României si nici nu a fost supusa unui referendum national. Republica, în România, a fost instrumentul prin care s-a instaurat regimul comunist. Republica Româna a fost un produs comunist. Ea a facut parte din acelasi sistem.
"Nu încape îndoiala – se mentioneaza în Raportul Tismaneanu din 2006 – ca România dupa 1945 ar fi putut sa se dezvolte ca un stat democratic si pluralist, daca nu ar fi existat interventia sovietica si disponibilitatea comunistilor de a servi neconditionat interesele Kremlinului. Distrugerea continuitatii constitutionale a statului român prin abdicarea fortata a Regelui Mihai în decembrie 1947 ramâne unul din marile abuzuri ale comunismului în România. Înfeudat intereselor sovietice, fidel optiunilor sale staliniste de prima ora, chiar si dupa îndepartarea de Moscova, regimul comunist din România a avut un caracter antinational, în pofida necontenitelor profesiuni de credinta nationaliste." Acelasi raport considera ca una din principalele trasaturi ale regimului comunist din România este "lichidarea monarhiei constitutionale, distrugerea statului de drept si impunerea dictaturii proletariatului, în fapt dictatura unei caste parazitare (nomenklatura), exercitata prin utilizarea celor mai brutale metode teroriste."
Ce a facut republica de esenta comunista în România? Exact ce am spus în emisiunea din 16 noiembrie 2013: " A distrus ordinea si prosperitatea pe care monarhia constitutionala le-a instaurat vreme de aproape un secol. Republica a sadit buruiana comunismului la umbra careia n-a mai crescut nimic. Republica a umplut închisorile cu elitele societatii românesti. Republica a distrus familia si valorile culturale nationale."
Va amintiti seara zilei de 22 decembrie 1989? Domnul Ion Iliescu l-a acuzat vehement pe Nicolae Ceausescu pentru ca "a întinat idealurile socialismului" si propunea sa ne numim "Republica Româna". "Suna ca dracu" a replicat atunci domnul Petre Roman. Ca sa sune bine a ramas "România", dar au fost 25 de ani cum a spus Petre Roman. La o distanta de 45 de ani se încerca legalizarea ilegalitatii din 1947. De ce ?
Sa deschidem din nou Raportul Tismaneanu:
" Marile sperante din decembrie 1989 au fost însa rapid urmate de frustrari în raport cu ceea ce s-a dovedit a fi refuzul aparatului comunist si securist de a ceda puterea. Chipurile vechi au îmbracat masti noi, însa comportamentele au fost prea putin diferite. Au existat asadar marile si micile regrupari nomenklaturiste, resurectia birocratiei sub forma fesenismului. Condamnarea comunismului a fost întârziata tocmai pentru ca o mare parte din clasa politica postdecembrista a preferat sa se astearna o ciudata tacere peste un trecut cu care nu aveau motive a se mândri. Însa o democratie nu se poate întemeia pe amnezie." Îmi permit o completare adusa Raportului Tismaneanu. Condamnarea comunismului în România nu poate fi facuta fara condamnarea republicii care a facut parte integranta din sistemul totalitar. Este vorba de acea republica, nu de republica în mod general, forma de guvernamânt respectabila acolo unde ea împlineste dorintele reale ale unor popoare.
Ca sa se legitimeze dupa 1989 ilegitimitatea din 1947 s-a creat o stema în care coroana de pe capul acvilei a fost smulsa (România renuntând astfel la simbolul suveranitatii si deci si la suveranitate) si o noua constitutie republicana pentru care poporul român a fost chemat la vot în 8 decembrie 1991. Documentele vremii contin aceasta informatie:
Cetatenii care participa la referendum au dreptul sa se pronunte prin "DA" sau "NU" la urmatoarea întrebare de pe buletinul de vot: "Aprobati Constitutia României adoptata de Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991?".
Asadar românii nu aveau un buletin de vot pe care sa fie scris si cuvântul monarhie. Li se impunea din nou republica. Desi opozitia de atunci, PN?CD-ul si PNL-ul au boicotat referendumul, desi electoratul, dupa 45 de ani de spalare a creierelor cu istoria lui Roller, respirând un aer compus din oxigen, azot si foarte multa frica,  era, biologic si mental, altul decât cel din 1947, s-a aprobat constitutia republicana, cu aproximativ 40% voturi. Numai puterea fesenista de atunci stie cât a ostenit pentru acest scor. Nu era normal pentru o democratie veritabila ca în aceasta chestiune sa hotarasca  50% plus unu?  Mai mult. Ca sa ne intre bine în cap ca aceasta tara nu este a "urmasilor si a urmasilor urmasilor nostri" s-a introdus  în articolul 152 sintagma "republica, forma de guvernamânt nerevizuibila." Eternizarea republicii. În vecii vecilor amin! Cum sa emiti astfel de documente care refuza generatiilor viitoare dreptul de a-si hotarî soarta? Care natiune îsi condamna la moarte viitorul?! Este limpede ca momentul adoptarii constitutiei din 1991 nu este decât o prelungire a celui din decembrie 1947. O prelungire a ilegitimitatii. Un reflex comunist. Suntem în situatia acelui sef de trib de canibali care declara: " Nu mai avem canibali. Pe ultimul l-am mâncat eu."
Toate aceste adevaruri nu au fost si nu sunt spuse numai de mine. Ele se regasesc în cartile tiparite în acesti ani, în opiniile istoricilor, jurnalistilor si a tuturor românilor preocupati, si mai ales, îngrijorati de soarta tarii. Pentru asigurarea unei corecte informari. Pentru triumful adevarului.
Nu am auzit ca CNA-ul sa fi amendat vreuna din multele zeci de emisiuni în care s-au rostit si se rostesc jigniri la adresa Regelui Mihai si minciunile securisto-comuniste despre plecarea din tara cu trenuri încarcate cu bogatii. Cum stam aici cu "corecta informare?" Nu am auzit vreun protest al CNA-ului la valul de vulgaritate si agresivitate de pe posturile de televiziune. Îmi amintesc observatia amara a lui Woody Allen: "Nu aruncati gunoiul. Din el se fac emisiuni de televiziune." Nu este o consolare ca se întâmpla astfel si pe alte meleaguri. La noi însa ele au protectia CNA-ului. Ce ne mai poate astepta?! Poate obligativitatea homosexualitatii. Ca sa nu se simta discriminate persoanele gay. Ca sa se simta discriminata majoritatea populatiei. A amendat CNA-ul proliferarea mediocritatii pe ecranele de televiziune? La ce bun? Este doar zona din care se extrag VIP-urile actualei societati române.  Nu a dat CNA-ul nici o amenda pentru slutirea limbii române pe posturile de televiziune, prin gura moderatorilor si a politicienilor. Sa fi dat Academia Româna liber la "ora doisprezece", "din cauza la", "care" în loc de "pe care", sau "avem decât talk-show-uri"???!!!  A amendat CNA-ul Societatea Româna de Televiziune pentru închiderea Canalului TVR Cultural?! Reactiile CNA-ului sunt dictate în cea mai mare parte, numai de comandamente politice. Comandamente care transforma  CNA-ul într-o institutie care, luptând împotriva adevarului, degradeaza si distruge aceasta natiune.  La peste o suta de ani de când au fost scrise, cuvintele lui Titu Maiorescu se rasucesc într-o rana vie a fiintei noastre nationale: "Caci fara cultura poate înca trai un popor cu nadejdea ca în momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi si aceasta forma binefacatoare a vietii omenesti; dar cu o cultura falsa nu poate trai un popor, si daca staruieste în ea, atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: ca în lupta între civilizarea adevarata si între o natiune rezistenta se nimiceste natiunea, dar niciodata adevarul".

10 martie 2014

0 comments:

Trimiteți un comentariu