Lectia de a invata

Viata noastra pe Pamânt (sunt convinsa ca exista si o alta, în Vesnicie) este o lectie. A big, fat lesson. La început înveti sa respiri, atunci când iesi din uterul mamei si racnesti din toti rarunchii, apoi sa manânci singur, sa mergi în doua picioruse, sa scrii, sa citesti. Chestiile elementare, simple, de baza. Apoi, cu cât înaintezi în vârsta, viata îti serveste lectii mai putin subtile si, deseori, mai putin placute. Înveti sa te ridici ca apoi sa cazi, înveti care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste, ti se preda lectia succesului, dar si a esecului, înveti ca oamenii-s buni, dar pot fi si ai naibii de rai, înveti sa fii smecher ca sa te poti integra, înveti ca dragostea e pentru totdeauna, dar tine 3 ani, ca prietenii sunt si nu sunt, ca ridurile apar, înveti ca ti-ai irosit tineretea pentru bani iar acum nu ai cui sa-i spui „Buna seara", ca sanatatea se pierde usor si se recâstiga greu, înveti ca un Visa Card poate cumpara pantofi, masini si croaziere, dar nu sanatate si suflet.....
Înveti ca în viata asta te poti baza întotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea putine ori pe altii. Înveti sa nu mai crezi în „Voi veni mâine cu siguranta" si nici în promisiuni. Înveti ca „Te iubesc" e de tinichea când e prea usor spus, de nepretuit când e soptit dupa ani.

Înveti ca oamenii care vorbesc mult fac putin, si ca nu întotdeauna cuvintele lor au substanta. Înveti ca dorul de bunici e nestins, ca ai fost binecuvântat daca ai parinti buni, care se roaga pentru tine si care ti-au oferit o copilarie cu vata pe bat si dulceata de caise, nu cu vânatai. Înveti ca   fericirea e relativa, si ca nu trebuie sa o astepti de la oameni.

Viata îti arata ca esti mai fericit când tii de mâna un copil, decât o toarta de poseta Hermes. Înveti ca bogatii au mai multe probleme decât saracii, ca oamenii care râd tare si zgomotos fac asta ca sa mascheze niste suflete care plâng, înveti ca vazul, auzul, mirosul, respiratul si tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie sa multumim zilnic.

Înveti ca nimic nu e pentru totdeauna, si ca viata are prostul obicei sa faca surprize: unori de vis, alteori de cosmar. Înveti sa apreciezi ceea ce ai, si ajungi sa întelegi ca un telefon Vertu nu valoreaza nimic pe holul de la Oncologie.

Înveti ca-n viata trebuie sa ai rabdare, si ca satisfactiile vin atunci când muncesti mult. Înveti ca tineretea e imprudenta si dragostea de la 20 de ani e frugala, ca iubirea e ca vinul, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai pretioasa si mai intensa.

Înveti ca iubirea adevarata nu se masoara în partidele de sex nebun, ci în serile când adormi zâmbind în bratele celuilalt, istovit dupa o zi de rahat. Înveti ca daca un om nu te iubeste cum vrei tu, asta nu însemna ca nu te iubeste.

Înveti ca depresia se trateaza cu spovedanie si „Tatal Nostru", nu cu Xanax si psiholog. Înveti ca e bine sa economisesti pentru zile negre în zilele albe, si ca oamenii te vor dezamagi mereu, datoria ta fiind sa înveti sa-i ierti. Si sa fii tolerant. Înveti ca dovada suprema de iubire e sa te bucuri când omul iubit este fericit lânga altcineva si ca, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde placut. Cu niste flori galbene.

Înveti, ca oricât ai învata, înca n-ai învatat nimic.
Viata iti da in fiecare zi cate o lectie......

2 comments:

Dea Csisser spunea...

"viata...da....in fiecare zi iti da cate o lectie.." nimic mai adevarat.....

Anonim spunea...

Am citit toate articolele. Il faci tot mai bune. De-adevaratelea. Varietate de subiecte, bogata si echilibrata (extazele au lasat locul unei molcome intelepciuni).

Andrei Roman, poet

Trimiteți un comentariu