Emil Racovita

EMIL RACOVITA, marele savant român, întemeietorul biospeologiei, celebrat de Google
(1868 - 1947)



Emil Racovita, speologul si biologul român, s-a nascut la Iasi pe data de 15 noiembrie, 1868. Printre realizarile sale se numara participarea la Expeditia Antarctica Belgiana împreuna cu marele explorator Roald Amundsen si fundamentarea biospeologiei ca stiinta. Emil Racovita a fost presedinte al Academiei Române între 1926 si 1929. GOOGLE l-a celebreat pe EMIL RACOVITA, în ziua în care se împlinesc 145 de ani de la nasterea sa.
Emil Racovita si-a petrecut copilaria la Soranesti, în judetul Vaslui, unde a primit o educatie aleasa, chiar de la scriitorul Ion Creanga. Pasiunea sa pentru stiintele naturale a fost stârnita de profesorul Grigore Cobalcescu, în timpul cât a studiat la liceul "Institutele Unite".
Îndeplinind initial dorinta tatalui sau, Emil Racovita a urmat Facultatea de Drept din Paris, ca apoi sa renunte în favoarea vocatiei ce îi era destinata. Astfel, tânarul Racovita absolva Facultatea de Stiinte din Sorbona, avându-l ca profesor de zoologie pe renumitul om de stiinta Henri de Lacaze-Duthiers. În 1986, Emil Racovita devine cunoscut printre oamenii de stiinta europeni, obtinând titlul de doctor cu o remarcabila lucrare.
În perioada 1897-1899, pe care si-o petrece la bordul navei „Belgica", în cadrul Expeditiei Antarctice Belgiene, Emil Racovita strânge 1.600 de specimene zoologice si botanice. Aceasta colectie îi permite, la întoarcere, sa publice o importanta lucrare despre cetacee.
Pe 1 noiembrie 1900, Emil Racovita devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic "Arago" din Banyuls-sur-Mer, Franta, înfiintat cu 20 de ani în urma de eruditul sau profesor, Lacaze-Duthiers.
În 1904, Emil Racovita face o descoperire cruciala, ce îi va influenta restul vietii. Noile specii de crustacei, gasite în pestera Cueva del Drach din Mallorca, îl vor pasiona în asemenea masura încât va renunta la cercetarea oceanologica pentru a se dedica ecosistemelor subterane.
Publicarea lucrarii sale, „Eseu asupra problemelor biospeologice", în 1907 marcheaza nasterea biospeologiei, definita de acesta ca fiind stiinta formelor de viata din mediul subteran (pesteri si pânze freatice de apa). În 1920, Emil Racovita se întoarce în România, pentru a înfiinta la Cluj primul Institut Speologic din lume, unde a ramas director pâna în 1947.
Emil Racovita a ocupat si functia de Presedinte al Academiei Române (1926-1929), ca apoi, între anii 1929-1930, sa fie numit rectorul Universitatii din Cluj, unde a predat primul curs de biologie generala din România. Lucrarea „Evolutia si problemele ei", aparuta în 1929, abordeaza în mod foarte original teoria evolutionista, dezvoltând o perspectiva filogenetica si sistematica asupra evolutiei animalelor subterane.
Urmarind îndeaproape telul sau, de a întelege istoria naturala a domeniului subteran, a obtinut rezultate remarcabile prin programul sau biospeologic: Emil Racovita a explorat 1.200 de pesteri în Europa si Africa, a strâns o colectie de 5.000 de animale subterane si a publicat peste 66 de lucrari despre fauna subterana, însumând aproape 6.000 de pagini.
Omul de stiinta Emil Racovita moare în 1947, la 79 de ani, înainte sa reuseasca sa reorganizeze Institutul de Speologie, asa cum îsi dorea.

Aventura din Antarctica
La vârsta de numai 25 de ani, Emil Racovita este ales membru al Societatii zoologice din Franta. Este recomandat (1897) sa participe ca naturalist al Expeditiei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusa de Adrien de Gerlache.
Aceasta expeditie, care porneste din Anvers, la 10 august 1897, avea un caracter international, pe lânga belgieni, la ea participând si norvegianul Roald Amundsen ca ofiter secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski si geologul Henryk Arctowski.
Cu prilejul escalelor facute în Chile si pe tarmurile strâmtorii Magellan, Emil Racovita efectueaza cercetari complexe asupra florei si faunei. În apropierea Tarii Palmer din Antarctica, expeditionarii descopera o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica" si câteva insule (una numita de Emil Racovita insula Cobalcescu). Expeditia mai înscrie pe harta înca incompleta a Antarcticii si insula Wiencke si Tara lui Danco, dupa numele celor doi membrii ai expeditiei care au pierit în aceasta calatorie.
În perioada când „Belgica" a fost prizoniera gheturilor (martie 1898 - februarie 1899), Emil Racovita, împreuna cu ceilalti oameni de stiinta, au înteprins numeroase observatii si cercetari stiintifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui numar de 60 volume publicate, reprezentând o contributie stiintifica mai mare decât a tuturor expeditiilor antarctice anterioare luate la un loc.
Emil Racovita a înteprins un studiu aprofundat asupra vietii balenelor, pinguinilor si altor pasari antarctice, care i-a adus o reputatie bine meritata.

0 comments:

Trimiteți un comentariu