"Zbor de cuvinte"

EUGEN ENEA CARAGHIAUR   
"ZBOR DE CUVINTE"

de Adrian Erbiceanu

Cuvântul, aceasta asocierea a unui sens si a unui complex sonor, atunci când este folosit cu iscusinta, poate sa produca reverberatii, sa rascoleasca, prin semnificatiile si valorile sale multiple, sufletul cititorului, sa trezeasca si sa reactiveze amintiri de mult marginalizate.
Este exact ceea ce simtim atunci când ne apucam sa citim Zbor de cuvinte, ultima carte de versuri a scriitorului Eugen Enea Caraghiaur.
Prin natura lui, cuvântul sfatuieste, cuvântul îndruma, cuvântul învata si toate aceste caracteristici ale cuvântului vin normal catre noi, ca un corolar al unei experiente de o viata.
Aflat la cea de a saizecea aparitie editoriala, autorul s-a întors de curând din tara, dupa un turneu în care lansarea ultimelor sale doua carti s-au suprapus, providential, peste anul în care autorul împlinette 90 de primaveri.
Scriitorul Mihai Maxim, participant la acest eveniment literar, ne informeaza: "Liga Culturala pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni l-a sarbatorit, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani, pe unul din cei treisprezece milioane de români raspânditi de soarta si de vicisitudinile istoriei pe meridianele globului (...) Neobisnuita este personalitatea sarbatoritului, Eugen Enea Caraghiaur, român stabilit de aproape sase decenii în Canada, este un reprezentant de marca al spiritualitatii românesti peste hotare, militant pentru mentinerea constiintei nationale a românilor aflati departe de tara, un mare patriot, un prolific si talentat scriitor, care si-a pus pana si inima în slujba românitatii".
Ca un rezultat al implicarii directe sau sufletesti a autorului în mai toate evenimentele vremii, scrierile sale, extrem de variate, sunt adevarate lectii de istorie. Iar cu acest volum, neconventional, de poeme, combativitatea atinge cote înalte: "La-ncrucisare de vremi / La istovire de ani / Între ponoase si-ntre vulcani / piticul maestru este un bard / nici galagios dar nici prea bavard. / Este un fluviu total nevazut / Din care bea apa tot ce-i vazut.   / Trec caravanele de tuaregi. / Se-opresc la oaze vedenii si regi. / Tot picul de apa închis în pamânt / piticul îl tine sub juramânt. / Caii luminii ies la pasune / Sub ochii timizi ai prietenei lune. / Piticul cel mare din crugul astral / Cerne în lume urgii magistral / În cânt de ghitare sau de caval. / Dar melodia se schimba abrupt / Când reapare drumul cel scurt / Cu viata dulce, trai din belsug, / Scapate-n mirare dintr-un belciug. / Pe calea asta neînteleasa / Cu logica prinsa ca într-o plasa / Omul se-nvârte în al sau joc / prins în destinul fara noroc." (Piticul)
Încarcatura poetica se amplifica cu fiecare pagina, cu fiecare poezie. Evenimentele par file desprinse din viata poetului. Este greu, este foarte greu sa te desprinzi de gândurile tale, de trecutul tau, sa pui trotil la baza trecutului si sa-l faci sa explodeze. Profesorul dr. Victor Craciun, în postfata volumului, cu referire la evenimentele care au dus la tragica rupere a Basarabiei de Tara mama, scrie: "Din pacate, dezastrul celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a încheiat cu pierderea acestei parti a României, întarind drama colectiva a românilor basarabeni si schimbând astfel si destinul individual al lui Eugen Caraghiaur". În 1942, Eugen Caraghiaur devine voluntar la Cotul Donului. Decizia, punct de cotitura în tot ceea ce avea sa urmeze, semn de marca în evolutia sa spirituala, este prinsa magistral: "M-am înscris ca voluntar, / Fara semne nici amnar. / Donul se vedea acum / Prin cilindrul unui tun. // Un strigoi s-a invitat / În Palatu-mi de soldat. / Am ajuns si consilier / Gol de bani dar plin de fier. " (Poveste)
Poezia, cu preponderenta în acest ultim volum, devine, natural, o extraversiune a gândirii sale, o scoatere la lumina a tot ceea ce îl framânta, o încercare de reliefare a neconcordantei dintre  aspiratiile lumii actuale si evolutia ei catre autodistrugere: "Mâna stânga pe credinta / Mâna dreapta pe pumnal / Am trecut prin suferinta / Viitorul-ducipal. // Pe pamânt scânteie dogma / Politrucii ard pe rug. / Cei mai noi îsi umpla punga / Cu creitarii ce îi sug... " sau: "Din povestile nescrise / Din prezentul temerar / Las tenebrele prescrise / De un medic mercenar. / Pe claviere din pianuri / Clapele bat mai departe. / A ajuns si printre ramuri / Zgomotul parerii moarte." (Cântec nestelar)
Încarcatura sa spirituala, nealterata de vreme, reflecta, prin scrierile sale, o viata putin obisnuita, un caracter contestatar extrem de puternic, o personalitate, care fiind un produs al plaiurile românesti, este în acelasi timp un port-parol pentru omenire: "Se întreaba-n cer strabunii / D e umblam pe struna strunei / ca gealatii, capcaunii, / Au facut zeci de pacate / Printre legi civilizate. / Sa fugim spre ce speranta / Calarind pe cai docili / Cu femeile pe umeri / Si copiii din iubiri? / Ard orasele uscate. / Flori ramas-au în pustiu. / Ciuma neagra se abate / Peste mort si peste viu." (Ceatsa)
Cine are urechi, sa auda! Si pentru toate acestea, nu ne ramâne decât sa-i multumim autorului pentru efortul pe care l-a facut, pentru contributia pe care o aduce promovarii limbii si literaturii române; sa-i uram multi ani de viata si multe noi succese literare!

0 comments:

Trimiteți un comentariu