Marina Chirca




Romania noastra

A murit Marina Chirca. Ar trebui ca România toata s-o plânga, oamenii sa gaseasca în memoria ei macar câteva clipe de pioasa aducere aminte, iar guvernul sa-i organizeze funeralii nationale. În schimb, cel mai probabil, n-ati auzit de ea. Televiziunile n-au facut nici macar o stire din asta: cui dracu' îi pasa de o baba anonima, care nici macar nu e regina tiganilor, n-are bani, nu e vrajitoare sau altceva?
Marina Chirca n-a fost decât o amarâta de femeie simpla, de la tara, de un curaj si o demnitate care acum ne stânjenesc pe noi, cei care întelegem prin „curaj" îndrazneala de a da „Like" pe Facebook. Anonima care s-a stins , la 98 de ani, în satul de munte Nucsoara, din Judetul Arges, a înfruntat Comunismul si Securitatea timp de noua ani, în cea mai cumplita perioada din istoria recenta a tarii, atunci când bolsevicii au distrus coloana vertebrala a natiei si au daltuit chipul schimonosit al poporului român, asa cum arata el astazi.
Între 1949 si 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomunisti din Muntii Fagaras condusi de Toma Arnautoiu, platind apoi cu libertatea si cu avutia sa aceasta opozitie. Crucea alungata cu Armata, Securitatea, Militia si turnatorii pe urme, a reusit, timp de aproape un deceniu, sa însele vigilenta acestei forte opresive coplesitoare, asigurând infrastructura rezistentei pentru luptatorii din munti. Hrana, haine, obiecte, munitie, armament, informatii pretioase si câte altele a strecurat Marina Chirca, împreuna cu alti nucsoreni, pe sub nasul securistilor si al tradatorilor din rândurile propriilor sateni, riscându-si în fiecare clipa viata, familia, averea. Prinsa în 1963, dupa ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetata, batuta cumplit, a facut puscarie, averea i-a fost confiscata si - cât cinism! - împartita consatenilor care colaborasera cu Securitatea. Dupa Revolutie, ar fi trebuit ca Marina Chirca sa devina un simbol national. S-ar fi cuvenit sa învete copiii la scoala despre ea. Sa se scrie în cartile de istorie. Sa se organizeze excursii cu clasa la Nucsoara, ca tinerele generatii sa afle chiar din gura acestei babute cu sufletul ca pâinea calda despre adevaratul trecut al poporului român. Ar fi trebuit, dar n-a fost asa. Noile autoritati locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru tara lor. Cei jefuiti de comunisti n-au fost repusi în drepturi. Pâna si crucea ridicata în memoria eroilor au refuzat autoritatile sa fie amplasata în Nucsoara! Dupa Revolutie, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, sa se reconecteze la filonul adevaratelor sale traditii si valori. Dar cum ar fi putut Iliescu si oligarhia securisto-activista sa-i cinsteasca pe cei care au luptat împotriva lor? Manualele de istorie au ramas aceleasi. Au fost fabricati specialisti care prelungesc falsurile propagandei comuniste. Oameni precum Lucian Boia n-au vrut sa stie de existenta Marinai Chirca nici atunci, în anii '50-'60 (pe care i-au trait), nici acum, când încearca, în cartile lor, sa-i mai omoare o data, negându-le existenta prin omisiune.
 Noile valori ale României Luna trecuta, presedintele tarii s-a dat de ceasul mortii sa-l salveze pe autoproclamatul rege al tiganilor. Medic trimis de urgenta în Turcia, unde bulibasa suferise un infarct, demersuri pentru trimiterea unui avion privat, lacrimi la capatâiul „omului de afaceri", circ în direct, la TV. Presedintele valida, prin gesturile sale, un simbol, un stil de viata, un mod de a trai. Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte Nucsoara, a carui sectiune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenara: lupta eroica a locuitorilor sai împotriva comunismului. Si va fi înmormântata la fel, fara onoruri, fara presedinti care sa verse lacrimi, fara dezbateri la televiziuni, fara ca oamenii sa stie sau, macar, sa le pese. În fapt, proiectul „omului nou" început de comunism n-a fost stopat niciodata. Între „regele" Cioaba si taranca Marina Chirca, poporului român i se vorbeste de primul.
P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supravietuitoare a luptatorilor anticomunisti din Muntii Fagaras. Autorul materialului, Laurentiu Ungureanu, a mers asta-primavara la Nucsoara, acasa la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casa, i-a povestit, iar la sfârsit a insistat sa ia o punga cu oua de tara: „Ia, maica, nu-i frumos sa pleci cu mâna goala de la mine!". Era ultima suflare a vechiului popor român, asa cum nu-l (re)cunoastem si pe care l-am pierdut definitiv.

1 comments:

Anonim spunea...

Foarte important articolul. Multumesc celor care l-am adus la lumina. As vrea sa citesc interviul despre care articolul de fata vorbeste. Unde il pot gasi?

Trimiteți un comentariu