Jurnal de istorie

Beatificarea Venerabilului Vladimir Ghika - „Print, preot si martir" -

(1873-1954)



Papa Francisc a semnat decretul de recunoastere a martiriului pentru credinta la data de 27 martie 2013, iar Liturghia solemna de beatificare a avut loc pe 31 august, la Romexpo, în Bucuresti. Sfanta Liturghie a fost prezidata de trimisul Papei Francisc, Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor.


Nunta de safir



Pe 10 iunie 2013, Majestatile Lor au sarbatorit 65 de ani de la casatoria lor, la Atena, în anul 1948. Astfel, Regele si Regina devin primii din întreaga istorie a regilor si voievozilor României care au sarbatorit vreodata Nunta de Safir.
Povestea de dragoste a Majestatilor Lor merge mai departe decât destinul personal al unui barbat si al unei femei a caror iubire se masoara cu durata unei vieti. Este povestea unui exil, a unei tari, a unei parti irosite dintr-un secol de neînteles, este povestea unui neam lovit de altii si ratacit în el însusi.
Regele si Regina sunt oameni carora nu le plac destainuirile, nici cuvintele mestesugite. Desi devotamentul lor pentru tara si pentru celalalt sunt evidente, Majestatilor Lor nu le place ca acest lucru sa fie descris ori elogiat.
Ce este frumos la Regele Mihai I si la Regina Ana, în afara de felul în care arata si se manifesta la vârsta lor venerabila, este sentimentul neclintit al amândurora ca exista un „mâine". Asadar, sa le uram „La multi ani", la ceasul aniversarii Nuntii lor de Safir si sa ne amintim cuvintele pline de miez ale Reginei:
 "Sper ca generatiile pe care noi le-am crescut sa continue lucrul pe care Regele si înaintasii lui l-au facut. Familia noastra apartine acestei tari. Sunt convinsa ca urmasii nostri or sa aiba forta si inspiratia de a se identifica cu sufletul tarii. (…) Exista o poezie pe care România o are, eu am vazut-o. În paduri, pe câmpuri, în vaile românesti totul cânta. Copiii mei s-au daruit acestei idei, si astfel si-au gasit identitatea. Regele si-a crescut fiicele pentru România. Poporul nostru este daruit cu un talent enorm. Oamenii trebuie lasati sa prinda curaj, fiindca au fost complet culcati la pamânt. Daca românii ar reusi sa fie din nou mândri de ei însisi, ar ajunge departe"!


REGINA ANA a împlinit 90 de ani



Regina Ana împlineste 90 de ani. Cu ocazia aniversarii, Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu vor participa la o lansare de gala a volumului „Ana. Portretul Reginei". Evenimentul va avea loc la Biblioteca Centrala Universitara „Carol I" la ora 18.30 iar intrarea este libera.
Regina Ana s-a casatorit cu Regele Mihai I al României în 1948. Majestatile Lor Regale au cinci fiice: Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta, Alteta Sa Regala Principesa Elena, Alteta Sa Regala Principesa Irina, Alteta Sa Regala Principesa Sofia si Alteta Sa Regala Principesa Maria.
Majestatile Lor vor sarbatori aniversarea Reginei Ana în mod privat.
Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a nascut la 18 septembrie 1923, la Paris. Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma si a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilarit in Franta.
Incepand cu anul 1939, dupa izbucnirea razboiului, si-a urmat familia in Spania si in Statele Unite ale Americii, unde a urmat o scoala de arta, la New York. In paralel, pentru a-si putea castiga existenta, a lucrat ca vanzatoare la magazinul universal Macy's.
In 1943, Principesa Ana s-a inrolat ca voluntar in armata franceza. A fost, impreuna cu regimentul ei, in Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg si Germania, pana la sfarsitul ostilitatilor. A primit "Crucea de Razboi" a Frantei.
Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai I al Romaniei la Londra. Dupa doar o saptamana, Regele i-a cerut mana. S-au casatorit la 10 iunie 1948, la Atena.


Limbajul marcilor, carte postala cu timbre Regele Carol I



Pozitionarea timbrelor pe cartile postale din Regat continea o simbolistica sociala, "coduri" de difuzare a gandurilor imediate catre persoanele care primeau corespondenta. Inca din epoca victoriana timbrele lipite in diverse unghiuri trimiteau un mesaj special. La inceputul secolului XX limbajul marcilor se facea cunoscut de aceasta data prin intermediul popularelor carti postale care tipareau codurile. Acestea erau simboluri universale, asa cum se observa si pe carti postale tiparite in lb.engleza.


75 de ani de la moartea Reginei Maria

Regina Maria a ramas în istorie asociata cu o anumita simbolistica regasita în special în pictura, pirogravura, scrieri sau design de bijuterii. Indiferent de miriadele de cuvinte scrise, exista o continua fascinatie din care iradiaza dragostea Reginei pentru viata si frumos, iar mottoul adesea folosit de ea, per amorem ad lucem, este expresia întregii sale existente, care o aduce astazi în amintirea noastra.
Maria este cunoscuta drept regina sora de caritate, regina diplomat, regina scriitoare, promotoare a artelor, cunoscatoare a florilor, regina artist, care din primii ani petrecuti în România picta si imagina designuri ale mobilierului si saloanelor sale, ale gradinilor, dar mai ales al bijuteriilor. Curajul ca modalitate de manifestare a ideilor i-a fost inoculat din copilarie de mama sa, Maria Alexandrovna, fiica Tarului Alexandru II al Rusiei. Cultul pentru scris si corespondenta era tipic perioadei victoriene, dar la Maria avea o nota speciala mostenita de la bunica sa Regina Victoria, faimoasa prin amploarea corespondentei si a jurnalelor. În perioada interbelica presa internationala a denumit-o pe Regina drept soacra Balcanilor, datorita aliantelor matrimoniale pe care reusise sa le inspire. Regina Maria a devenit un mit întruchipând idealurile unui popor în anii primului razboi mondial, la polul opus a stat imaginea creata de propaganda Puterilor Centrale, iar mai târziu cea nationala de stânga, care a tesut povesti în jurul sau, unele din ele perpetuându-se si astazi. Având o fire nonconformista pentru o persoana regala de la acea vreme, a devenit cu usurinta tinta intrigilor începând cu primii ani de la sosirea în România. Era mult prea moderna pentru timpurile sale, o avangardista, începând cu promovarea Art Nouveaului, adoptarea de prietenii prin corespondenta, de la Ray Harris Baker la Martha Rooth. În acelasi timp a promovat stilul neo-românesc arhitectural ca si arta populara, ea însasi dând exemplu prin portul inedit al costumelor traditionale românesti sau prin implantarea stilului neo-românesc în saloanele sale de la Cotroceni. Maria fost una din cele mai fotografiate personaje regale, multitudinea cartilor postale, a fotografiilor, gravurilor, a materialelor publicitare au creat din ea un personaj legendar, iar colectionarea de materiale privitoare la regina înca incita piata de licitatii internationala, si în mod particular pe cea din România.
Regina Maria, constienta de aura ascendentei sale, a stiut sa lupte pentru a-si construi noua identitate nationala, stârnind prin puterea caracterului deopotriva admiratie si invidie. Nimeni nu poate contesta contributia sa la atmosfera favorabila care a determinat intrarea României în razboi alaturi de Antanta, sau a propagandei în sprijinul României atât la Conferinta de pace de la Paris din 1919, cât si cu prilejul turului diplomatic din 1924 alaturi de Regele Ferdinand, sau în timpul vizitei din S.U.A. si Canada din 1926. Interviurile acordate presei de-a lungul timpului, conferinta de presa organizata la Palatul Cotroceni în aprilie 1919 având ca subiect vizita sa neoficiala la Paris si Londra, o înfatisau ca pe regina propagandei si talentatul diplomat ad-hoc, ea reusind sa dea o noua imagine României, punând-o pe harta pentru multi dintre politicienii si jurnalistii vremii.
Aparitia sa în campanii publicitare din America si Europa n-a fost singulara printre principese sau regine, dar Maria spre deosebire de celelalte figuri feminine regale era plina de carisma, reusind sa impresioneze prin spontaneitate si curaj, vanitatea ei fiind deopotriva cunoscuta. Prin promovarea propriei imagini Regina si-a sporit faima, care era asociata cu patria de adoptie. Tocmai de aceea supravietuiesc expresii în limba engleza: „ca Regina României", „sunt Regina Maria a României", o asemenea referire fiind prezenta în poezia „Comment" scrisa de Dorothy Parker. Poetesa americana era contemporana cu Regina, fiind nascute în acelasi an, si probabil personalitatea flamboianta a Reginei României a avut o puternica impresie asupra sa. Poemul este o celebrare a vietii, un haiku dedicat Reginei, a carui melodicitate o redau, în limba engleza, pentru a întelege influenta pe care a exercitat-o Regina României în epoca:
„Oh, life is a glorious cycle of song, A medley of extemporanea; And love is a thing that can never go wrong, And I am Marie of Roumania".
Din 1937 starea sanatatii reginei s-a înrautatit. La sfatul medicilor a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. Apoi în aprilie s-a internat la sanatoriul doctorului Lachmann de lânga Dresda. La 27 iunie, desi medicii o considerau inapta pentru efortul unei calatorii lungi si obositoare, a luat hotarârea irevocabila a revenirii în tara spre a-si gasi linistea la resedinta sa din Sinaia. În filele unuia din ultimele caiete-jurnal, Maria scria: 'Puterea este un tovaras de care nu te desparti usor când te paraseste se duce cu ea si interesul vietii. Cu ochii uscati, cu pumnul înclestat, te uiti dupa ea cu privirea fixa, gelos pe urmatorul pe care îl va alege'.
Dupa o suferinta prelungita, Regina Maria a murit la Castelul Pelisor pe 18 iulie 1938. Cu toate restrictiile pe care i le-a impus mamei sale în cei opt ani, Regele Carol al II-lea i-a organizat funeralii impresionante. Pe 21 iulie cortegiul funerar a sosit la Palatul Cotroceni, fiind anuntat prin 75 de slave de tun, iar pe 24 iulie trupul Reginei a fost înhumat în biserica episcopala de la Curtea de Arges, necropola familiei regale. Presa din România scria în acele zile: „în sunetul clopotelor, în durerea coplesitoare a întregului popor care a iubit-o si care nu o va uita niciodata, Marea, Sfânta Regina Maria, a facut ultimul drum în eternitate".
Potrivit ultimei dorinte înscrisa în testament, Maria a dorit ca inima sa-i fie scoasa din piept si asezata într-o caseta octogonala din argint. Aceasta înfasurata în drapelele nationale ale României si Angliei a fost introdusa într-o caseta din argint aurit, cu monturi de platina si pietre pretioase (briliante, safire, rubine). Aceasta ultima caseta avea încrustate stemele provinciilor României întregite, simbolistica heraldica româna si britanica si monograma sa. Era caseta ce-i fusese oferita de doamnele din înalta societate la sosirea sa în Bucuresti în 1893. Inima Reginei a fost depusa initial pentru trei luni în biserica manastirii Cotroceni, apoi dusa cu ceremonial la Balcic unde a fost depusa în biserica ortodoxa 'Stella Maris' din gradina vilei de la Balcic. Inima sa, nici neînsufletita nu si-a gasit linistea. Ea a trebuit sa fie luata de la Balcic, o data cu cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria în septembrie 1940, fiind depusa apoi la vointa Principesei Ileana în firida unei stânci de lânga Castelul Bran. În 1968 caseta pastratoare a inimii a fost depusa în incinta castelului Bran, pentru ca în martie 1971 sa fie adusa la Muzeul National de Istorie a României. Aceasta pretioasa relicva va fi depusa într-un loc potrivit ales de familia regala a României. Regina Maria a impresionat si a avut impact asupra contemporanilor sai, nu numai asupra personalitatilor politice, dar si asupra femeilor române care începusera sa preia din inovatoarele tinute ale Reginei, inclusiv portul crucii gamate, un stravechi simbol solar. Astazi faima sa este la fel de mare poate si din nevoia oamenilor de a avea modele. În testamentul spiritual intitulat 'Tarii mele si Poporului meu', Regina Maria scria în 1933, cuvinte care impresioneaza prin sinceritate:
'Te binecuvântez, iubita Romanie, patria bucuriei si durerii mele, frumoasa Tara care ai trait în inima mea. Minunata Tara pe care am vazut-o îndoita, al carui vis de veacuri l-am visat si eu, si mi-a fost îngaduit sa-l vad îndeplinit… Daca toate cele frumoase va vor aminti de mine, voi fi pe deplin rasplatita pentru dragostea ce v-am purtat-o, caci pentru mine frumosul a fost un crez'.
Dupa moarte, presa internationala a adus elogii personalitatii sale remarcabile, a celei care a fost Regina României. Ziarul britanic The Times, sau peste ocean The New York Times, au prezentat-o într-o lumina favorabila amintind de ilustra sa ascedenta, nascuta Principesa de Edinburgh si apoi devenita Regina României, neuitând s-o încoroneze cu titlul de Regina a Balcanilor. Presa mai scrie, ca aidoma unchiul ei, Regele Edward al VII-lea, a stiut cum sa-si foloseasca farmecul personal si popularitatea pentru a câstiga influenta. În aceeasi nota, contele de Saint Aulaire, ministrul Frantei la Bucuresti în perioada primului razboi mondial, impresionat de stirea care inundase colanele ziarelor, spunea: 'pentru a o evoca asa cum merita, ar fi nevoie de un artist specializat în prelucrarea unei materii mai rare decât politica. De fapt, de mai multi artisti: un pictor si un sculptor pentru a-i reda gratia si frumusetea, un poet pentru a cânta modul în care exceleaza în tot ceea ce face si un muzician pentru a exprima ceea ce înca ar ramâne inefabil'. Acum 75 de ani, o sugestiva descriere a simbolurilor întruchipate de Regina, a fost prezentata de scriitorul Cezar Petrescu în ziarul "România", editorialul "Cel din urma drum" redând durerea unei întregi comunitati:
 "Pe unde toate trecerile au fost triumfale, în aclamatii, surâsuri si fluturari de batiste, acum drumul cel din urma e cu mâinile nemiscate pe piept, cu ochii, cu fata, cu zâmbetul, cu toata lumina astupata de un negru capac, într-o cutie dreptunghiulara purtata pe un afet de tun. Îmi amintesc o zi cu soare dulce si molatec de toamna, cândva în 1906. Elev de gimnaziu provincial rataceam uimit de toate minunile Capitalei, caci toate mi se pareau minuni, neavând înca ochiul pentru a deosebi ceea ce e superficial, improvizat si vulgar. Deodata în acea lume pestrita si guresa, s-a lasat o tacere, a strabatut un fior. Trecea Principesa Maria de atunci, într-o larga Victorie leganata pe arcuri, dupa moda vehiculelor din acea vreme. Era numai Principesa, tinuta laoparte de politica vremii, dar trecea ca o Regina aclamata de poporul Ei, dupa scurta clipa de reculegere, de înfiorata si muta adoratie a multimii. Tot ce era vulgar, baltat, zgomotos pe strada, se înobilase în acea unanima pornire catre faptura care reprezenta supranaturalul, o idealitate în absolut. Au venit mai târziu alte vremi, când pe acelasi itinerar fixat cortegiului funerar de acum, trecerile Reginei Maria dezlantuiau aclamatii însufletite. În anii neutralitatii când toti stiau ca Dânsa vegheaza pentru "razboiul nostru". În ziua întoarcerii din Moldova. Dupa Încoronare. Atâtea si atâtea ceasuri, zile, aniversari, pe care prezenta sa le transfigurase într-o magie de zâna a basmelor noastre ce umplu întreg Universul cu minuni. Basmul e sfârsit. Minunea sfârsita. Pe unde a trecut zâmbind, luminând ziua cu lumina ochilor de azur, ultimul drum într-o mare tacere, în întunericul de sub negrul capac, cu mâinile reci pe piept – mâna care atât de gingas, aerian, euritmic raspundea imnurilor de adoratie. Nu vi se pare oare ca bulevardele si strazile Capitalei noastre pe unde a trecut, vor ramâne de acum pentru totdeauna mai goale, mai triste, mai fara de sens, ca într-o cetate unde a fost nimicita o frumusete si o armonie, de unde a plecat o Icoana ocrotitoare?" Cred ca în acest an inima Reginei îsi va gasi linistea, dupa 75 de ani în care vicisitudinile istoriei au determinat de atâtea ori mutarea ei.


Inteligenta "damboviteana" la putere absoluta

Nu stiu daca merita sa publici in presa romana. Comentariile de regula au un limbaj fie trivial, fie inveninat. Spre exemplu, la articolul despre simbolistica regala, publicat in luna mai, au fost peste 73 de comentarii, unele blocate, batalia intre monarhie vs. republica dar la nivel de maidan fiind strânsa. Nu stiu cand ne putem disloca si gandi independent de toate acestea.  In presa scrisa internationala comentariile au o alta tonalitate si inteligenta. Sau cel putin ele sunt triate mult mai bine. Numai daca citesti comentariile din presa romana online deduci cat de mult prost gust exista, de parca ar fi o trasatura nationala.
Aici, lumea nu stie sa se bucure si nici sa inteleaga ceea ce mass media occidentala vede, macar potentialul unui subiect ce merita consemnat. Majoritatea romanilor stiu totul, sunt buni la toate, dau verdicte, scriu si comenteaza despre orice.
Un republican si antimonarhist inversunat (vorbesc la modul general) nu accepta sa citeasca nimic cu tematica regala, chiar daca stirea este de interes international. In schimb injura, se da peste cap in teorii, doar pentru ca nu corespunde "ideologiei" personale. Parca imi aduc aminte de inceputul anilor '90 si vad ca la nivel de mentalitati tot pe acolo ne situam. Nici o speranta sa se schimbe ceva in viitorul apropiat.
Asta e doar o parte a "fitelor" de toate zilele. Altele le vezi acolo unde iti petreci ziua. Exista un comportament de joasa calitate.
Zilele trecute am dat doua interviuri in presa internationala (fara a fi trunchiate) despre monarhia britanica si evenimentul care urmeaza sa aiba loc, si nu se intampla in fiecare zi, nasterea unui viitor monarh, copilul Ducelui si Ducesei de Cambridge. Cel putin asta m-a bucurat, ma refer la modul de relationare si apreciere.

0 comments:

Trimiteți un comentariu