Valsul celebritatii si celebritatea valsului

de Muzicolog Dr. Mihaela Sanda Popescu



O-ntrebare  m-a framântat de mult. La început mi s-a parut o banalitate, apoi s-a transformat în curiozitate si acum, într-o provocare:
De ce i s-a atribuit lui Johann Strauss-fiul, valsul Valurile Dunarii, creatia lui Iosif Ivanovici?
La prima vedere, motivul se regasea simplu, axiomatic, în aceeasi lume a valsului, în celebritatea lui Johann Strauss-fiul si totusi alti oameni si alte întâmplari ar fi trebuit sa existe. În revista canadiana, Atheneum, am descoperit un articol interesant, semnat de Maria Sava, Atractia paronimica vs. Etimologia populara, cu urmatoarea explicatie:  „Atractia paronimica este un fenomen care consta în faptul ca un paronim mai des utilizat si mai cunoscut vorbitorilor îl atrage pe cel mai putin cunoscut, substituindu-l"1). Am considerat ca pot recurge astfel, la metoda „transpozitiei" si pot atribui însusirea de atractie paronimica valsului, în general si creatiei lui Johann Strauss-fiul, în special. Atractia ca însusire generala consta în traditia genului si razbate din „negura timpului, de prin 1520, când a aparut în Germania, primul stramos al valsului, Dreher-ul. Austria si Franta nu s-au lasat nici ele mai prejos, inventând propriile forme de proto-vals, Weller-ul, în 1580, si respectiv Nizzarda, în 1590. […] La Volte, interpretat pe o muzica cu ritm de 3/4, provine din 1556 si este originar din Provence, Franta si introdus în programul balurilor de la Versailles de catre Caterina De Medici în 1581.[…] În 1670 este compusa prima melodie de vals, O du lieber Augustin"2). Dar, odata cu miscarea literara Sturm und Drang care va revolutiona romantismul, acest panta rhei ternar e redimensionat simbolic de  tragicul iubirii trait la modul real de Karl Jerusalem si care-i inspira lui Goethe romanul epistolar, Suferintele Tânarului Werther (Die Leiden des jungen Werthers - 1774). Când a scris romanul, Goethe avea 25 de ani, aceeasi vârsta cu a personajului. Timp de sapte luni Werther traieste tragedia iubirii neîmpartasite pentru Lotte, logodnica prietenului sau. Pasiunea lui Werther pentru tânara fata se lupta cu legea morala pe care el se simte obligat sa o respecte si se sinucide. Fragmentul urmator cuprinde toata semnificatia „dansului german" si mai ales, momentul încarcaturii semantice:
   „Am rugat-o sa-mi acorde al doilea contradans; ea mi l-a acordat pe al treilea si m-a încredintat cu cea mai dragalasa franchete din lume ca dansul german îi place foarte mult.
 - Aici e moda, spuse ea, ca fiecare pereche care e împreuna sa ramâna împreuna la dansul german, si partenerul meu valseaza prost, asa ca e multumit când îl las în pace. Partenera dumitale nici ea nu poate si nici nu vrea sa valseze, iar dumneata am vazut ca te pricepi. Daca vrei sa fii cu mine la dansul german, atunci du-te si ma cere partenerului meu, iar eu ma duc la partenera dumitale. I-am dat mâna si am facut în asa fel ca partenerul ei sa stea cu domnisoara mea. Si atunci am început! Si câtva timp ne-am desfatat cu feluritele încolaciri ale bratelor. Cu cât farmec, cu câta usurinta se misca! Si când am ajuns la vals si am prins sa ne învârtim unii împrejurul altora ca sferele, s-a iscat la început o oarecare învalmaseala, fiindca prea putini stiu sa valseze bine. Noi, mai cuminti, i-am lasat sa se potoleasca, si, când cei nepriceputi s-au dat la o parte, am început sa dansam, tinându-ne bine, noi si înca o pereche, Audran si dansatoarea lui. Niciodata n-am izbutit asa de bine! Nu mai eram om! Sa ai în brate cea mai dragalasa fiinta si sa zbori cu ea ca o furtuna, pâna când totul împrejur dispare"3).     Odata cu tragedia acestui personaj real, Karl Jerusalem, începuse asfel, valsul celebritatii.
Dar ce-a însemnat celebritatea  pornind de la originea latina a cuvântului ?
Celeber, - ris, - re  = vizitat de multi, locuit de multi, sarbatorit de multi, laudat de multi, vestit 4).
Celebritas, - atis   = mare multime, animatie, serbare, solemnitate, renume, veste care merge departe, celebritate 5).
Dinamica celebritatii implica verbul, celebro, - are = 4. a face ceva, a practica un lucru – artes;  5. a vesti ceva pretutindeni, a publica, a lauda, a celebra, a serba cu pompa, cu zgomot 6).
Valsul celebritatii atinge cote eficiente: pelerini din toata lumea vizitau mormântul lui Karl Jerusalem, unde tineau discursuri ?i depuneau flori; zorii modernitatii traduceau „febra Werther 7) în cheia eficientei: de la apa de colonie Eau de Werther, la jacheta albastra si vesta galbena pe care o purta Werther, de la figurinele de portelan chinezesc care întruchipau pe Werther si Lotte, pâna la gestul final:
„…numerosi tineri se sinucid cu Werther în mâna" 8) [tr. n.]; gestul ascundea, în versiunea junimii revolutionare, nu disparitia pur si simplu, ci adeziunea catarctica, un „compus pâna la capat" - durchkomponiert 9) - pe „textul" semnat de Karl Jerusalem. „…am transformat realitatea în poezie, însa prietenii mei au început în mod confuz sa creada ca trebuie sa transforme poezia în realitate, sa puna romanul în scena si sa se sinucida!" (Pe parcursul anilor 1783-1787, Goethe a revizuit romanul si a adaugat pasaje menite sa sublinieze problemele mentale ale lui Werther si sa îi descurajeze pe cititori de a-i urma exemplul 10).
Odata cu Suferintele Tânarului Werther, valsul („dansul german") devine semnul sinucigas al nefericirii romantice. «… conceptul de vals se difuzeaza în lumea întreaga, începând cu Werther 11)»  [tr. n.]. Miscarea ternara însasi justifica etimologia cuvântului:
 Walz  =  rulare     Walze  =  cilindru
Perspectiva abstractizarii ideii de vals consta în absenta unei denumiri si în generalizarea sa ca „dans german". German este mai ales, spatiul legendarei Loreley. Dansul german din Suferintele Tânarului Werther,  este o suspendare utopica, un drog -  „interactivitate nebuna în circuit închis" 12). [...]Viata mea piere ca un vis. De ce as mai ramâne? Vreau sa ma odihnesc aici, lânga prietenii mei, lânga suvoiul stâncii, care rasuna 13).  Apa si stânca identificau continuarea tragediei din legenda medievala a frumoasei Loreley, când stânca ucigasa nu e alta decât discrepanta între real si ireal.
Valsul, ca joc al unei fatalitati înscrise, devenea astfel, semnul unei interferente modale. Noul mod era minorul dezbaterilor ample regasit, cu precadere, în „romantismul" lui papa Haydn: din cele 104 simfonii, 10 sunt scrise în tonalitati minore, din care jumatate apartin perioadei de influenta Sturm und Drang [1765/6 - 1767-68]. Revolutia franceza înlocuieste dansurile „de curte", menuetul si gavota cu popularul vals. Asa cum, peste un secol, Franta se va dovedi teatrul modernitatii, gestul de popularizare a valsului îi evidentiaza calitatile avangardiste.
Joseph Lanner si familia Strauss vor conduce pe cele mai înalte culmi celebritatea valsului, iar Parisul va continua valsul celebritatii.
În 1866, Johann Strauss-fiul compune valsul, Pe frumoasa Dunare albastra, la solicitarea lui de Johann Herbeck, directorul Asociatiei corale vieneze. Versurile au fost compuse de un functionar de politie, inspirate de noua iluminare cu gaz din intersectiile vieneze. Coristii au refuzat initial, sa cânte asemenea versuri pe care le gaseau ridicole. Adevarata lansare a acestui vals, are loc la Paris, în cadrul Expozitiei Universale, din acelasi an, în varianta orchestrala, interpretat de 20 de ori consecutiv.
În România de la mijlocul secolului XIX patrunde spiritul european: „sunt deja construite, nu numai în Bucuresti ci în toate orasele tarii, principale cladiri, gratioase, rafinate, în stilul arhitectural al renasterii franceze sau italiene. Prezenta cladirilor de inspiratie franceza precum si a atmosferei din cafenelele ca si viata literar-artistica, îi dau o tenta specifica Bucurestiul începutului de veac XX fiind numit Micul Paris. […] O plimbare în timp, pe strazile si bulevardele acestui frumos oras al sfiârsitului secolului XIX, pe sub boltile coroanele arborilor ce le strajuiesc, bolti umbroase atât de placute în arsita verii,  ne va conduce într-un oras care astazi nu mai este si care merita pe deplin renumele sau" 14).
În 1845, la Timisoara se nastea Ivan Ivanovici, clarinetist, dirijor si compozitor de muzici militare, valsuri, polci, cadriluri si marsuri, toate ca pentru Micul Paris. Creatia sa cuprinde peste 350 de piese, dintre care valsul, Valurile Dunarii, publicata în 1880 va cunoaste un rasunet mondial. Valsul obtine râvnitul premiu la Expozitia Universala din 1889, din 116 compozitii aspirante la titlul de creatie reprezentativa a expozitiei 15).
Asemanarea între valsul lui Ivanovici si valsul lui Strauss-fiul consta în faptul ca amândoua au început ca piese vocale, pe versurile unor poeti ai timpului. Versurile ini?iale ale piesei apar?in poetului  român Carol Scrob (1856 - 1913) pe care „Alexandru Macedonski îl considera o speranta" 16). Valsul va fi cunoscut si sub titlul de Barca pe valuri, dupa primul vers: Barca pe valuri salta u?or. Succesul va fi cunoscut, ca si la Strauss, în varianta orchestrala, orchestratia fiind realizata de compozitorul francez,  Émile Waldteufel (1837 - 1915).  Aici începe minunata ratacire când autorul Iosif Ivanovici va fi confundat cu Strauss-fiul. În cadrul „universal" al Expozitiei, celebritatea apartinea celebritatii si valsul se identifica doar cu familia Strauss pentru ca orchestratorul însusi continua în Franta modernitatii maniera straussiana. Remarcat în 1874 de viitorul print Édouard al VII-lea si în urma unui contract cu editura londoneza Hopwood & Crew, va fi interpretat la balurile Reginei Victoria, la Palatul Buckingham. Astfel ca Waldteufel nu va parasi uzanta de epigon straussian. Orchestratia pastreaza coloritul vienez, totusi, metrul binar folosit în introducere aminteste de faptul ca a fost selectat ca „mars" 17) al Expozitiei 18). Despre cât de straussian ramâne orchestratorul, ne spune însasi creatia sa de cea mai mate popularitate, La Valse des patineurs 19), din 1882. Despre Iosif Ivanovici se stia mai putin, astfel ca el si creatia sa,  ca „fundal", sau „cortina" intr-o expozitie universala, chiar daca autorul fusese primul ales între 116 candidati, va intra sub incidenta atractiei paronimice; însusi fenomenul atractiei se poate constitui într-o prima etapa în drumul catre celebritate. Gustul publicului înseamna diversitate, de la nedreptate la adoratie, chiar daca totul pare absurd. O creatie va fi acceptata daca „seamana", sau va fi repudiata din acelasi motiv.
… si poate ca din acest motiv, cea mai potrivita definitie a celebritatii e data de un  scriitor din patria avangardelor, contemporan al Revolutiei franceze, Nicolas Chamfort,  pesimist, cinic si caustic, critic al moravurilor sociale si al exceselor revolutionare: Celebritatea este avantajul de a fi cunoscut de cel pe care nu-l cunosti, sanctiunea meritului si pedeapsa talentului.

------
1  Maria Sava  Atractia paronimica vs. Etimologia populara, Atheneum, reviata de cultura a românilor din Canada, din 08.05.2011.  http://www.atheneum.ca/maria-sava/atractia-paronimica-vs-etimologia-populara
2  "Unde Bucurestiul învata sa Danseze" http://www.latino-time.ro/istoria-dansului-vals-vienez  - Articole preluate de pe site-ul www.royaldance.ro
3  J.W. Goethe Suferintele tânarului Werther  Traducerea: Alexandru Philippide  p.10 http://ro.scribd.com/doc/119420803/Goethe-Suferintele-tinarului-Werther
4  M. Staureanu  Dictionar Latin Român, Ed. „Scrisul Românesc" – Craiova 1913.
5  Ibidem.
6  Ibidem.
7  Clipa nr. 3 din 2011, p. 33 http://www.clipa.in.md/img/2011,3/clipa03_2011_26.pdf
8  Rémi Hess La Valse  Une „furor Wertherinus" embrasse l'Europe: de nombreux jeunes se suicident le Werther à la main Edition Métaillé, Paris 2003, p. 35
9 Of a composition, especially a song) not based on repeated sections or verses, especially having different music for each verse.( Despre o compozitie, mai ales un cântec care nu se bazeaza pe sec?iuni repetate, având în special muzica diferita pentru fiecare vers – tr.n.) http://oxforddictionaries.com/definition/english/durchkomponiert
10  Clipa nr. 3 din 2011, p. 33 http://www.clipa.in.md/img/2011,3/clipa03_2011_26.pdf
11  Pourtant, la valse comme concept se diffuse dans le monde entier, a partir de Werther. Rémi Hess La Valse  Edition Métaillé, Paris 2003, p. 35
12  Jacques  Marlaud, À qoi sert Baudrillard. Hommage à un grand contre-moderne (Ecran total): La drogue elle-même n'est jamais que l'exemple parfait d'une interactivité folle en circuit fermé. espriteuropeen.fr/portraits_baudrillard.htm
13  Idem. p.57
14   Nicolae Iorga - "Istoria Bucurestilor" 1939 http://museum.ici.ro/mbucur/romanian/micparis.htm
15  John Diamond, The Johann Strauss Society of Great Britain 2004 http://www.johann-strauss.org.uk/composers-a-m.php?id=131
16  http://www.tititudorancea.ro/z/biografie_carol_scrob.htm
17  http://www.youtube.com/watch?v=Ht30HqwXoxA&playnext=1&list=PL297D3ECBC97F159D&feature=results_video
18  http://www.youtube.com/watch?v=Ht30HqwXoxA&list=PL297D3ECBC97F159D
19  http://www.youtube.com/w http://www.youtube.com/watch?v=Ht30HqwXoxA&playnext=1&list=PL297D3ECBC97F159D&feature=results_video atch?v=bQqPCzysys4

0 comments:

Trimiteți un comentariu