Lyra Gorjului la ceas aniversar

de muzicolog dr. Mihaela Sanda Popescu




La 4 decembrie s-au implinit 110 ani de când a fost înfiintata la Tg-Jiu, în 1902, Societatea corala-filarmonica Lyra Gorjului.
Un moment favorabil cunoaste viata muzicala. Începând cu anul 1882, Ana Culcer-Balcescu (nepoata marelui patriot Nicolae Balcescu, stabilita în Târgu-Jiu în urma casatoriei cu doctorul Tache Culcer), pianista de exceptie, care îl cunoscuse în casa parinteasca pe celebrul Fr. Lizst, având chiar privilegiul de a cânta o data cu el, organizeaza în fiecare joi un salon muzical-literar la care ia parte întreaga elita intelectuala a târgului.
Toate acestea au creat premizele favorabile pentru aparitia a ceea ce în istoria locului se cunoaste sub numele de miscarea culturala de la 1890. Anul luat ca data de referinta este cel al înfiintarii Gimnaziului Real de Baieti, devenit ulterior Gimnaziul Tudor Vladimirescu. Acesta este momentul în care se stabileste aici un grup de intelectuali ardeleni si banateni: profesorii Stefan Bobancu, Iuliu Moisil, Augustin Crainic si inginerul Aurel Diaconovici. Acestora li se adauga refugiatul polonez Rolla Piekarski, târgujienii Al. Stefulescu-învatator si Ion Popescu-Voitesti-viitorul savant geolog, poetul Emanoil Paraianu, precum si tipograful Nicu D. Milosescu. De factura poporanista, îndreptata spre lumea celor multi si obiditi, miscarea este influentata în egala masura de iluminismul târziu si de socialismul utopic. Programul teoretic a fost expus în revista Jiul - întâia revista de cultura din istoria presei locale (15 aprilie 1894) si partial în Amicul Tinerimei- publicatie a Gimnaziului local (prima revista scolara din România-1895), si propunea, în spiritul vremii, o actiune de culturalizare pe multiple planuri - istorie, arta, literatura, traditii, stiinta, morala - a celor fara acces sau cu acces limitat la cultura. În esenta, miscarea de la 1890 îsi impunea realizarea a doua obiective: emanciparea culturala - prin crearea de organisme si institutii de profil, si propasirea materiala - prin înfiintarea bancilor populare. Rând pe rând, sunt concretizate initiative de impact regional sau national: 1892- se naste Societatea muzicala Filarmonica, devenita din 4 decembrie 1902 Societatea corala-filarmonica Lyra Gorjului.
Unul din reprezentantii de seama ai miscarii cilturale, Lyra, George Stefanescu (1843-1925) este intemeietorul reprezentatiilor de opera in limba româna si fondatorul unor societati lirice premergatoare Operei Romane. Putem spune ca aceata miscare are o sorginte gorjeneasca, deoarece George Stefanescu era nepotul lui Ortoman, capitan în oastea lui Tudor Vladimirescu, cel care se ocupa cu alegerea ostasilor.
Eu am copilarit în preajma familiei Dante De Cristofaro (Stella si Sofia), prietena bunicilor mei craioveni, Maria si Constantin Putureanu, bunicul fiind coleg de scoala si prieten cu Nicolae Titulescu, la Liceul „Carol I"; în prizonieratul Primului Razboi Mondial, scrie volumul de versuri Picaturi de roua. "Tanti Stella" era profesoara de muzica la Scoala de Muzica si Arte Plastice înfiintata în 1957, din initiativa învatatorului luminat, Constantin Cheata. Copil fiind, cu ea exersam la pian pâna o exasperam ca nu-mi placea deloc. În schimb, vizitele ma fascinau: intram într-o poveste cu mobila si tablouri vechi, cu lume care se aduna în jurul cestilor de cafea cu modele aurite, doamnele fumau si vorbeau gros cu à propos; pianina Charles Hemmerdin mi-a daruit-o"tanti Stella",  într-o iarna geroasa cînd tatal meu le-a facut rost de un camion de lemne si din care mi-au ramas doar cele doua sfesnice. Asa vedeam eu acea lume a carei fascinatie dainuia dintr-o bogatie spirituala pe care eu o percepeam doar ca imagine si parfum. Dante de Cristofaro fusese chemat ca om de încredere, de fratele sau, inginer de drumuri si poduri, pentru a contabiliza banii. Meseria sa era de croitor, dar ca italian, muzician prin vocatie si talent, urmeaza cursurile Conservatorului craiovean, Cornetti, apoi,  la clasa de dirijat a lui Dumitru Georgescu Kiriac, a Conservatorului din Bucuresti, devenind astfel, dirijor corului reprezentativ al Lyrei Gorjului.
Lyra a dainuit ca spirit, la raspântiile dialecticii necesitate-întâmplare. În jurul anilor '85, Florin Berculescu (pianist) si Mircea Suchici (violoncelist) înfaptuiau Seratele muzicale, la Muzeul Judetean; se cânta la pianul Bösendorfer la care, odata, Ana Culcer-Balcescu îl acompaniase pe Enescu. Eu dirijam corul de camera al scolilor de arta, Lyra, iar la Seratele muzicale participau poetii Cenaclului "Columna" patronat de distinsul dascal, Titu Radoi.
... Ca s-a numit "Cântarea României", ca una din piesele muzicale trebuia sa fie "omagiala", dar muzica adevarata a continuat sa rasune. Carmen Adela si Stefan Fratila au fost doua inimi de artisti care au încetat prematur, dar care razbat înca în inefabilul muzicii.
 În 2005, directorul Scolii Populare de Arta, Viorel Gârbaciu reînfiinteaza orchestra camerala targujiana,  Lyra, în colaborare cu filarmonistii craioveni. Asa începe seria concertelor lunare, iar pentru mine, începe "cariera" de prezentator, adevarata sarbatoare a sufletului. Amândoi, Viorel si cu mine, eram discipoli ai lui Titu Radoi, "columnisti", crecuti în lumea metaforei si a rigorii didactice. Într-un moment de cumpana, l-am întrebat: Ce sa ma fac, Viorele? N-ai ce sa te faci. Toti «nemuricii» se aduna-n haita!
S-a luptat din greu cu lipsurile. Concertele nu costau prea mult, raportat la cheltuielile unui judet, dar înca nu faceu parte din "cotidianul" edilitar. A mai durat un timp pâna sa existe un public constant si o «conspiratie » propice permanentei. Odata, din mereu aceleasi motive financiare, nu s-au mai tiparit afisele, dar publicul a fost acelasi. Am scris articolul "Spectacolul fara afis" despre "conspiratia" culturala, reala si necesara dainuirii noastre.
17 decembrie 2012, in Sala Maura a prefecturii, Gorj, concerul Filarmonicii târgujiene, dirijor Mircea Suchici. Spectacolul este dedicat celor 110 ani de la înfiintarea Societatii coral-filarmonice, Lyra Gorjului. Învitatii sunt pe masura evenimentului, valori locale de rasunet international. Concertul însusi este o lectie a devenirii. Noi, gorjenii suntem nascuti sub steaua brâncusiana, din piatra eternitatii. Sa nu ne sfiim sa recunoastem; Brâncusi ne-a proiectat în eternitate; nu l-am înteles, ca geniile poarta cu ele destinul christic. Concertul e conceput de dirijor, în stilul divertismentului festiv, pentru toate gusturile:
Ave Maria op. 52, n° 6, creatia din 1825 a lui Franz  Schubert, aduce cu ea, vocea Danielei Popescu, talent al Scolii Populare de Arta, Tg-Jiu, clasa prof. Aurel Popescu, în prezent, eleva a Liceului de Muzica "Dinu Lipatti", la clasa distinsei profesoare, Georgeta Ionescu. Sub competenta îndrumare a profesoarei sale,  la cei 14 ani ai sai, Daniela obtine Premiul I la Concursul National de interpretare – Galati, "Dimitrie Cuclin" si Premiul I, la Concursul International "Emanuel Elenescu" de la Piatra-Neamt.
Aria Norinei din "Don Pasquale" de Donizetti este interpretata de soprana Mihaela Stanciu, prim-solista a Operei nationale di Bucuresti. "Mihaela Stanciu s-a nascut în Râmnicu Vâlcea. În anul 1983 a devenit membra a Corului Operei Nationale din Bucuresti, unde a activat timp de 11 ani. La vârsta de 17 ani a început sa studieze canto cu faimoasa soprana de coloratura Magda Ianculescu. În 1992 s-a înscris la conservatorul "George Enescu", unde a studiat canto cu Silvia Voinea. A fost premiata în cadrul concursului Operei Belvedere din Viena (1993), un an mai târziu facându-si debutul la Opera Nationala din Bucuresti în rolul Constanzei. Cariera internationala a Mihaelei a luat amploare în anii ce au urmat, sustinând reprezentatii în Japonia, Marea Britanie si Franta. Repertoriul sopranei include peste 250 de reprezentatii, mai ales în roluri lirice si de coloratura, în opere de Mozart, Verdi, Bizet, Donizetti, Rossini, Humperdinck, Offenbach, Cimarosa, Strauss si Puccini. Guvernul României i-a acordat distinctia pentru merite culturale în Ordin de Cavaler, ca apreciere a întregii sale activitati muzicale".
Aria lui Osmin din Rapirea din serai de W.A. Mozart, aduce în scena pe baritonul de renume international, Vasile Martinoiu. "Nascut la 2 aprilie 1934, la Tîrgu Jiu, într-o familie de muzicieni, îsi pune în valoare calitatile înca din liceu, ca solist în corul scolii. Devine apoi student la Conservatorul Cornetti din Craiova, continuându-si dupa aceea studiile la Conservatorul din Iasi. Dupa terminarea studiilor muzicale este solist al Operei din Iasi si Teatrul Muzical din Galati, unde debuteaza în anul 1959 cu rolul Contele de Luna din Trubadurul de G. Verdi. În anul 1965, primul mare succes international - Marele Premiu la Concursul Fr. Erkel de la Budapesta; dar în acelasi timp, portile Operei Române i se deschid larg si Vasile Martinoiu devine solist permanent al primei noastre scene lirice. Cariera sa artistica urmeaza o linie ascendenta sigura. Din ce în ce mai solicitat pe scenele lumii, Vasile Martinoiu devine mereu mai cunoscut publicului de pretutindeni, mereu mai apreciat de cronicarii de specialitate. Cele peste treizeci de prezente pe scena New York City Opera, unde realizeaza nenumarate creatii ce culmineaza cu rolul lui Tonio din opera „Paiate" îl faceau pe cronicarul de la New York Times sa-l proclame „...unul dintre cei mai buni baritoni", iar în ianuarie 1969, dupa premiera mondiala a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a carei distributie face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecineaza perfectiunea..." În semn de apreciere a talentului muzical deosebit care a dus la realizarea unor lucrari componistice de certa valoare, pentru promovarea muzicii românesti pe plan international, în anul 2004 presedintia României i-a conferit Odrinul Meritul Cultural în grad de Comandor". Concertul s-a încheiat cu Radetzky Marsch de Johann Strauss - tatal.
Am trait înca odata, sarbatoarea sufletului de "cronicar" al unui concert cu semnificatii profunde în fiinta noatra spirituala.
Duminica, 23 decembrie, corala Bisericii "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", la ora 18, va sustine un concert de coline si urari pentru Sfintele Sarbatori. Cântam în Biserica de pe Axa Brancusi, Calea Eroilor; pe jos a plecat Brâncusi la Paris unde a învatat "cât de greu e sa sculptezi usorul".
Lyra e semnul dainuirii noastre, fara timp, într-un spatiu etern...

1 comments:

Anonim spunea...

Felicitari pentru acest articol!

Trimiteți un comentariu