Cete de haiduci pe urmele lor


de Maria Diana Popescu, Agero

La miezul noptii, cînd anul vechi trebuia sa se dea la o parte din calea celui nou, mi-am adus aminte sa ciocnesc cupa de sampanie pentru toti cititorii si prietenii mei din tara si de pe meridiane, pentru „minunatii" sase ani de U.E. si avantajele care vor veni la sfîntu' asteapta, dar si pentru cele mai fanteziste proiecte ale lui 2012, care au îngropat banii în craterele drumurilor. Ce aveam înainte de aderare nu mai avem, ce nu aveam nu ni s-a dat. Cum din popor se spune ca în noaptea dintre ani cerurile se deschid si dorintele noastre se împlinesc, mi-am strecurat în buzunar cîteva boabe de grîu amestecate cu maruntisul ramas dintre optimism si realitate si mi-am pus în gînd ca, în 2013 norocul si prietenii sinceri sa nu ma ocoleasca si sa scap nevatamata din lupta care abia începe.
Cum pot eu sa contrazic faptele sau sa sustin ca negrul este alb, cînd în contul politic al lui 2013 au fost depuse deja cîteva erori semnificative. Anul nou i-a surprins pe „dragalasii" Puterii încordati de dorinta adaugarii unor noi dijme poporului.  În consecinta, în acest an dificil, nu prea au mare lucru de facut, decît sa cîrpeasca în urma acului proiectele S.F. de anul trecut si sa-si largeasca propriile buzunare. Probabil se vor întocmi din nou „studii de fezabilitate" pentru care vor fi scoase din buget milioane de euro. Deja majorat în 2012,  pretul gazelor, al energiei electrice si, implicit, al tuturor produselor, a crescut începînd cu 1 ianuarie.
Lantul trofic se umfla, iar salariile si pensiile se vor mari „la anul si la multi ani." Cresc impozitele pentru case si masini, accizele la carburanti si nu numai, iar milionul de locuri de munca promis n-a aparut  la orizont. Dreptul la munca va fi un lux. În 2013 se cauta angajatul ideal: ore peste program pe bani putini. Cine nu e productiv si nu de acord cu orele suplimentare neplatite va gasi cu greu un loc de munca. E parerea specialistilor în resurse umane, care au studiat bine piata exploatarii omului de catre om. S-au creat în schimb locuri în plus în Parlament, a crescut numarul ministerelor, al ministrilor, secretarilor de stat, secretarelor et caetera. S-au cheltuit gramezi de bani în campania electorala, românului sa-i fie tot asa, poate si mai rau. Oamenii Puterii vor umbla iar cu cioara vopsita în chip de papagal.
Se stie ca banii n-aduc fericirea, dar o întretin. În acest sens, pot depune marturie multi dintre noii parlamentari, care nu vor avea grija zilei de mîine. Moda parlamentarului cu multe case este dusa mai departe de noii alesi, care au  zeci de milioane de euro  în conturi si cîte 10-15 case în tara ori în strainatate. Între cei 588 de ocupanti ai fotoliilor sînt si „saraci", potrivit declaratiilor de avere,  dar nu vor trece ei asa, patru ani prin Parlament, ca gîsca prin apa. S-au dus cu scopuri precise acolo, precum americanii pe luna. Nu sa planteze gulii. Pentru multi dintre alesii putrezi de bogati, salariul de parlamentar nu mai conteaza. Un deputat de 35 de ani are saisprezece case. Asta înseamna ca la 70 de ani poate sa ne cumpere cu totul. PIB-ul tarii se tot varsa de 23 de ani în buzunarele lor, iar statul doarme în papucii institutiilor sale, în loc sa verifice la sînge provenienta averilor. Sa nu credeti ca  platesc taxele la stat pentru toate bunurile din posesie. Solutia? Niste cete de haiduci pe urmele lor, ca pe vremuri,  pradati frumusel, iar bunurile împartite saracilor. Astfel iese si populatia din criza. Astia nu-s de cariera, ci niste ciocoi lacomi. Dincolo de observatiile mele, verva lor gratuita este sublima! Foarte entuziast, premierul a declarat ca va stopa pomenile bugetare, mai ales cele destinate revolutionarilor din condei. Ma întreb si eu asa, cum poate o lovitura de stat sa produca revolutionari pe banda rulanta?
Bun, în cele din urma România se civilizeaza! De la 1 ianuarie nu se mai fumeaza în spatiile publice, iar populatia cu act de identitate va merge obligatoriu anul acesta la schimbarea formatului. Bravo! Vom fi amprentati precum „vietasii" si aia de drept comun.  Primii sîntem noi, românii, urmati, probabil, de cetatenii bananieri. Ma îndoiesc ca modelul va fi aplicat si în America, unde în urma cu multi ani a fost implementat un sistem de monitorizare cu cip al cirezilor de vite.

www.agero-stuttgart.de

0 comments:

Trimiteți un comentariu