Calea spinoasa a întelegerii


de Prof. Dr. Mihaela Sanda Popescu





Un comentariu asupra cartii lui Basile Gliga, se poate aborda din doua puncte de vedere:
- o re-interpretare a Bibliei, intr-o lectura solitara, fara harul preotesc (una din cele 7 Taine ale Ortodoxiei) poate întâmpina riscul unei viziuni „personale", o însingurare si prin urmare, pacatul de a „judeca" un dat divin;
- o incursiune si un istoric al interpretarilor - ceea ce întreprinde autorul - ca gest al unei harnicii spirituale, al unei munci neobosite de istoric, discipol al eruditilor predecesori si mai ales, traitor cu sufletul al relatarilor biblice.
Diaspora însasi, la originea ei, însemna „totalitatea comunitatilor evreiesti dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului si alungarii populatiei de Nabucodonosor II, regele Babilonului". Astfel ca, autorul îsi alatura Cartea Sfânta ca pe cea mai de pret comoara a ubicuitatii. Despre stilul literar în care l-am putea integra pe Basile Gliga, este acela de „povestitor", stil narativ, binevenit într-o epoca în care marile metanaratiuni sunt supuse deconstructiei  postmoderniste, totul e pus sub semnul îndoielii „faustice". Copilaria fericita este asociata povestilor, sufletul salvat al omenirii este asociat cu smerenia în fata primei carti de capatâi - Biblia. Odata cu instaurarea „Epocii ce Fier" a Modernitatii, Antropologia, ca stiinta a miturilor, apare ca necesitatea unei întemeieri umaniste: «În acel moment, în joc a intrat Antropologia, pentru a lua în raspar aceste notiuni si a distruge ideologia pietei – mai exact, piata ca ideologie, nu numai ca realitate». Ideea „devalorizarii concretului" (permanenta deconstructie) va fi considerata de catre antropologul Claude Lévy Strauss (1908 - 2009), deschiderea necesara catre noul univers uman. În lucrarea sa, Tropice triste în care studiaza spectacolul lumii din India pâna în Brazilia, scriere în care ajunge la concluzia pesimista ca lumea a început si va sfârsi fara om, Lévy Strauss considera ca aceasta noua stiinta, „ar fi mai nimerit, poate, sa fie numita entropologie si nu antropologie".As mai adauga ceva despre timpul biblic, un timp ritualic, un prezent continuu care hraneste cu nemurire, toata istoria omenirii.Urmând modelul autorului de a depana opiniile predecesorilor eruditi, gândul ma trimite la Fericitul Augustin:  între anii 397-400, Fericitul Augustin, în Confesiunile sale, vorbea despre timp ca despre o creatie a sufletului. În viziunea sa, trecutul si viitorul traiesc într-un prezent continuu: "exista trei timpuri - prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente si prezentul din cele viitoare [...] Prezentul din cele trecute se afla în memorie, prezentul din cele prezente, în privirea atenta (intuitus et visus animae-intuitia si viziunea spirituala) si prezentul din cele viitoare, în asteptare".În „Note si comentarii" (p. 247), autorul afirma: „Naratia biblica este totodata ilustrarea încercarilor temerare de reconciliere a determinismului natural cu libertatea de optiune pe tarâm etic Si spiritual...", subliniind, de fapt, lupta omului cu sine în devenirea sa care înseamna reabilitarea în fata Dumnezeirii. „Prezentul din cele trecute" poate fi esenta mitului ca element de reconstituire istorica.
Cartea lui Basile Gliga este înca un pas românesc îndreptat catre acea Tartarie a sufletului în jurul careia ratacim frumos, în lumea cuvintelor.

0 comments:

Trimiteți un comentariu