23 august

Adrian Cioroianu: „Nici pe 23 august 1944 nu a fost lovitura de stat"


Motto: „Trebuie sa acceptam ca sunt momente în istorie în care ai noroc, cum a fost dupa Primul Razboi Mondial, si sunt momente în istorie în care ai nesansa, iar asta a fost dupa 23 august." - Adrian Cioroianu



Contextul politic actual, în care expresii precum „lovitura de stat" sunt folosite pâna la demonetizare, este pus, azi, în oglinda cu „actul de la 23 august 1944", despre care se afirma, de asemenea, ca a fost o lovitura de stat. Fost ministru de externe, istoricul Adrian Cioroianu demonteaza aceasta presupozitie si face o retrospectiva a fierbintelui august de acum aproape sapte decenii.

Domnule Cioroianu, pentru ca tot s-a vehiculat în ultima perioada aceasta expresie, a fost vorba de o lovitura de stat pe 23 august 1944?
În opinia mea, nici atunci nu a fost o lovitura de stat, pentru ca regele nu poate sa dea o lovitura de stat. Era vorba totusi de o neîntelegere între rege si cel care era prim-ministru atunci, respectiv Ion Antonescu. În conditiile în care regele a dispus retinerea lui, cred ca termenul de lovitura de stat este exagerat din multe puncte de vedere.

Ne puteti spune de ce considerati, strict tehnic, ca nici atunci nu a fost o lovitura de stat?
Este suficient sa spunem ca, practic, nu a existat niciun fel de opozitie la nivelul armatei. Toata armata a trecut de partea regelui, asta pentru ca ofiterii stiau ca regele este capul armatei. Lovitura de stat este atunci când un grup de ofiteri încearca sa-l înlature pe rege, adica ar fi fost invers. Daca Antonescu, ajutat de un grup de ofiteri, l-ar fi detronat pe rege, atunci era o lovitura de stat. Dar asa, pur si simplu a fost o situatie extrema produsa de conducatorul real al statului.

„Între România si Germania nu a existat un tratat scris"
Consecintele acestui eveniment au fost nefaste pentru istoria ulterioara a României...
A fost un act disperat, dar nimeni nu stia ce-o sa urmeze. E usor sa spui astazi ca 23 august a deschis drumul comunismului. Dar cine putea sa stie? Toata lumea spera ca va fi ca dupa Primul Razboi Mondial, când România trecuse, printr-o situatie relativ asemanatoare, sub ocupatie, si toti îsi imaginau ca, mai mult sau mai putin, lucrurile vor decurge la fel. Numai ca, sigur, alta a fost configuratia geopolitica a lumii.

Generalul Antonescu a putut fi atât de naiv încât sa nu fi aflat de acest complot care s-a încheiat cu arestarea sa?
De complot nu a aflat, deoarece nu se astepta la el. Practic, nu a fost un complot, asta pierde toata lumea din vedere. Nimeni nu-si propusese sa-l aresteze pe Antonescu. Deci, regele l-a chemat ca sa-i spuna: „Dom'le, eu îti cer ca dumneata sa declari faptul ca noi trecem de partea Aliatilor. Le dam câteva zile nemtilor sa se retraga." Asta a fost ideea initiala.

Iar Antonescu nu a fost de acord deoarece îsi daduse „cuvântul de ofiter" lui Hitler...
Exact. Antonescu nu a fost de acord si asa s-a ajuns la arestarea lui. Altfel, nu fusese un complot, deoarece îl arestau pe Antonescu de la bun început, nici nu trebuia sa vina în fata regelui. Îl arestau niste ofiteri cu încuviintarea regelui. Dar regele a sperat ca el sa faca acest lucru. Sigur, Antonescu avea si el principiile lui, a spus ca si-a dat cuvântul lui Hitler si ca e o chestiune de onoare. Într-adevar, singura „relatie" dintre România si Germania în timpul lui Antonescu si Hitler a fost un cuvânt de onoare. El nu a avut tratat scris, si asta i se poate imputa ca om politic. Sigur ca Antonescu nu era om politic, era militar, dar nu poti sa bagi o tara într-un razboi pe baza unui cuvânt de onoare.

„Anglo-americanii au acceptat ca Armata Rosie sa intre în Bucuresti"
Ne-am trezit la aproximativ o saptamâna dupa 23 august cu rusii la Bucuresti. Ce putea face regele Mihai în acele împrejurari?
Din pacate nimic, pentru ca americanii si britanicii pur si simplu au acceptat – armata sovietica fiind mai aproape – ca Armata Rosie sa intre în Bucuresti. Dupa 1943 nu s-a mai pus problema unei debarcari occidentale în Balcani si din acest punct de vedere armata sovietica avea prima optiune în regiune, ceea ce s-a si întâmplat, de altfel.

Pe acest fond, comunistii au facut în asa fel jocurile politice încât sa se întâmple ce stim ca s-a întâmplat ulterior.
Comunistii aveau un mare avantaj. Fusesera, într-un fel, eminamente partidul de opozitie. Ei se opusesera razboiului antisovietic de la bun început, în rest, toate partidele din România fusesera de acord cu recuperarea Basarabiei, inclusiv PNT. În conditiile în care ei se opusesera razboiului antisovietic, sigur ca aveau avantajul asta de ordin moral. Plus ca, desigur, erau sprijiniti în mod concret de Armata Rosie si de comisia aliata de control, iar asta le-a dat un avantaj pâna la capat.

„Tradare, tradare, dar sa stim si noi!..."
Regele Mihai a fost acuzat de presedintele Traian Basescu de tradare. Cum vedeti aceasta declaratie acum, în preajma acestei zile fierbinti din istoria noastra?
Sincer, nu cred ca este meritata. A fost pur si simplu o rautate. Într-un fel, domnul Basescu i-a cerut regelui Mihai sa fi stiut ce va urma, or, asta este ilogic. Istoria unei tari nu se face în felul acesta. Noi avem avantajul de a sti ce s-a întâmplat si sigur ca poti sa spui ca Maniu a fost orb, ca regele a fost naiv si ne-au lucrat rusii, dar în acel moment nu se stia acest lucru. E usor sa pari destept la 50 de ani dupa acele evenimente. E ca si cum peste 50 de ani cineva i-ar reprosa lui Basescu faptul ca nu întrevede acum niste lucruri care atunci vor fi clare. Deci nu, toate acuzatiile astea de tradare aduse regelui Mihai sunt simple rautati. Niciun istoric nu le ia în seama. Nu au nicio legatura cu stiinta sau cu istoria. Au legatura, din pacate, cu politica noastra de astazi.

1 comments:

Anonim spunea...

„Tradare, tradare, dar sa stim si noi!..."
Regele Mihai a fost acuzat de presedintele Traian Basescu de tradare. Cum vedeti aceasta declaratie acum, în preajma acestei zile fierbinti din istoria noastra?”

Gafă cu... strabism !

Trimiteți un comentariu