Ruga ultimului poem


Ionut Caragea

Colaj poetic din volumul în pregatire „Ruga ultimului poem"

Ruga ultimului poem

îmi citesc ultimul poem
sunt trist chiar daca el
se va îndragosti de alti cititori
sau de alte poeme

(chiar nu stiati ca poemele
se iubesc între ele când se lipesc doua pagini?)

îmi citesc ultimul poem
îmi amintesc cum i-am dat suflet
cum i-am dat nume
cum l-am învatat sa mearga silaba cu silaba
cum l-am învatat sa râda
când simtea numai durere
cum l-am certat si i-am taiat din portia de cuvinte
(i-am spus sa nu vorbeasca cu gura plina
sa aiba rabdare sa caute esenta lucrurilor sa guste viata
ca pe un vin vechi preschimbat din apa tuturor suferintelor)

îmi citesc ultimul poem
împreuna am pus capat
razboiului de treizeci si sase de ani
cu umbrele cu spaima cu celalalt eu
si nici acum nu stiu daca am pierdut
daca am învins daca pacea
peste tâmplele mele a nins
(victoriile se conjuga doar la timpul pierdut
tinând inima pe post de spada si scut)

îmi citesc ultimul poem
si-l rog sa le spuna
si celorlalti
ca exist
ca alte poeme vor veni
ca o herghelie de fluturi salbateci
cu aripile întinse peste lume
lovind din copite

îmi citesc ulti…


Groparul orb

începutul poemului
este întocmai ca rasaritul
iar pagina alba
o mare misterioasa
care ma cheama-n adâncuri
dar umbra ma tine de mâna
- nu te duce înca, lasa primul val
sa se izbeasca de stânca

si stânca seamana cu inima mea
o aschie înfipta în toracele timpului

un vas fantoma si salva
de puncte puncte
spargând linistea

sfârsitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lunga
de care nu vrei sa te desparti
în care nu vrei sa adormi de teama
necunoscutului

groparul orb sapa mormântul ultimului cuvânt
doar pasarile mai poarta în tril
amintirea poemului


Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri

din întreg stadionul se auzea doar inima lui
se antrenase de nenumarate ori
dar nu trecuse niciodata în competitii
peste propria sa înaltime
se încuraja
îsi potrivi pasii
si se desprinse de sol
corpul i se undui
pluti pentru doua secunde
si ateriza direct în rugaciune
de multumire
spectatorii spuneau ca fusese
o saritura modesta
continuau sa-si bea berea
si sa-si înfulece hamburgerii
fara sa înteleaga
ce se întâmpla cu adevarat


Adulmecând osul

„singuratatea naste monstri"
monstrii nu pot fi îmblânziti decât de îngeri
dar îngerul meu tace
si-mi suge sufletul ca un vampir
nu-i mai ajunge
în curând voi fi un mormânt
profanat de propria umbra

orice tristete are o consolare amara
oglinzile nu mor niciodata
îsi schimba stapânul la fiecare privire
doar eu stau ca un câine în fata unui strain
adulmecând osul

0 comments:

Trimiteți un comentariu