Carol Pap de Szathmari



Muzeul National Cotroceni a organizat, la 10 mai 2012, în Spatiile Medievale, vernisajul expozitiei retrospective „Carol Popp de Szathmari - pictor si fotograf".
Realizata în colaborare cu prestigioase institutii muzeale din Bucuresti si din tara: Muzeul Municipiului Bucuresti, Biblioteca Academiei Române, Muzeul National de Arta al României, Muzeul National de Istorie a României, Muzeul de Arta Craiova, Muzeul de Arta Cluj, Muzeul National al Taranului Român, Muzeul Militar National „Regele Ferdinand I", Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, Biblioteca Nationala a României, Muzeul de Arta Brasov, Muzeul Brailei, expozitia este prilejuita de împlinirea a 200 de ani de la nasterea celui care si-a început activitatea ca pictor si grafician, pentru ca dupa aceea sa descopere fotografia si sa devina astfel, primul fotograf de arta si documentarist din România si unul dintre primii zece fotografi din Europa secolului al XIX-lea.
Carol Popp de Szathmari s-a nascut la 11 ianuarie 1812 la Cluj, unde a urmat cursurile Colegiului Reformat, si unde l-a avut ca profesor de desen pe Samuel Nagy. Avea sa devina ucenicul lui Franz Neuhauser, un pictor vienez stabilit în Sibiu si considerat în acea perioada cel mai bun pictor transilvanean, în atelierul caruia a studiat portretistica. A aprofundat studiul desenului la Viena si apoi la Roma, iar la 19 ani, în 1831 a vizitat pentru prima oara Bucurestiul,  unde se va stabili definitiv în 1843 si unde îsi va deschide un atelier fotografic. A calatorit, în Austro-Ungaria, Elvetia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma si în Sicilia), Anglia, Franta, Rusia (Peninsula Crimeea), Imperiul Otoman (Constantinopol) si de trei ori în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistan.
A calatorit în China, iar cu acordul Tarului Rusiei, a ajuns si în Siberia, unde a realizat fotografii artistice.
Carol Popp de Szathmari a fost pictor si ulterior fotograf oficial al domnitorilor Gheorghe Bibescu, Barbu Stirbei, Alexandru Ioan Cuza si Carol I.
A fost si primul reporter de razboi din lume, realizând primul reportaj fotografic despre Razboiul Crimeei (1853-1856). Fotografiile din Razboiul Crimeei le-a multiplicat si le-a adunat în câteva albume, pe care le-a oferit capetelor încoronate ale Europei, iar un exemplar a fost prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1855, care i-a adus una dintre medalii: clasa a II-a. A  participat si la Expozitiile Universale de la Londra (1851), Paris(1867), Viena (1873), unde a fost de asemenea laureat, precum si la Expozitiile artistilor în viata organizate la Bucuresti în 1865 si 1868. Din 1864 a devenit membru al Societatii Franceze de Fotografie, iar din 1870 a fost ales si membru al Societatii Fotografice din Viena.
Pentru activitatea sa fotografica si pentru albumele de fotografie realizate, Carol Popp de Szathmari a primit o serie de medalii si ordine acordate de: împaratii Napoleon al III-lea si Franz Josef - 1855, regina Victoria a Marii Britanii - 1860, sultanul Abdul Aziz - Ordinul Medjidie, clasa a IV-a (1864),  regina Cristina a Suediei - 1875.
În anul 1860 a contribuit la înfiintarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociatie culturala a maghiarilor din Bucuresti.  
Carol Popp de Szathmari a participat în calitate de fotograf, desi avea 65 de ani, si la Razboiul de Independenta (1877-1878), însotind cartierul general al domnitorului Carol I. A imortalizat efectele bombardamentelor otomane, scenele de lupta si marsurile armatei, iar imaginile le-a trimis mai multor publicatii românesti si occidentale.
În 1884, regele Carol I i-a conferit Ordinul Steaua României - în grad de cavaler, încununând astfel o cariera de exceptie, care i-a dat artistului prilejul de a ocupa un loc privilegiat în patrimoniul national si universal. S-a stins din viata la 3 iulie 1887 la Bucuresti.
Carol Popp de Szathmari a lasat o bogata colectie de desene, acuarele, picturi, litografii si fotografii, înfatisând o adevarata fresca a societatii românesti în perioada 1843-1887, paleta tematica fiind una foarte diversificata: portrete ale domnitorilor români din vremea sa si ale sotiilor acestora, portrete ale unor mari personalitati politice si culturale ale vremii; evenimente de la curtea domneasca, politice si religioase; portrete de tarani purtând costume populare din mai toate zonele tarii, oraseni, comercianti, ofiteri si soldati; imagini cu biserici si monumente, hanuri, poduri, gari de pe întreg cuprinsul tarii, cartiere din Bucuresti si imagini panoramice ale orasului, peisaje cu natura din România, mare parte regasindu-se în cadrul expozitiei.
Expozitia retrospectiva organizata la initiativa Muzeului National Cotroceni cuprinde un numar de peste 400 de lucrari de o mare valoare patrimoniala, printre care amintim: albumele de fotografii România alu M. S. Domnitorulu Carolu I (1868); Albumul Resbelului 1877-1878; portretele familiilor domnitoare: Maritica Bibescu, Barbu Dimitrie Stribei, Elisabeta Stirbei, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Carol I de Hohenzollern, principesa Elisabeta. Nu vor lipsesc din expozitie imagini ale Palatului Cotroceni (1834 si 1868), Carol I în biroul de lucru de la Cotroceni, proiectul pentru stema tarii în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, vedere panoramica a orasului Bucuresti din Dealul Spirii (1870) si Turnul Coltei, cromolitografii reprezentând Carele Simbolice de la serbarea încoronarii regelui Carol I si a reginei Elisabeta din 1881.
Vernisajul a fost deschis de un ceremonial militar din perioada Razboiului de Independenta - 1877 (darea onorului, schimbarea garzii), sustinut de Asociatia 6 Dorobanti, condusa de domnul dr. Adrian Silvan Ionescu.
Expozitia este deschisa publicului în perioada 10 mai - 10 august 2012. Expozitia beneficiaza si de un catalog color.



Ucenicie cu dagherotipul de la „Sf. Sava"
Tot în aceeasi perioada si-a început cariera de fotograf Carol Popp de Szathmari, cel despre care se presupune ca a mânuit, în calitate de angajat, dagherotipul cumparat în 1840 de Colegiul „Sf. Sava" cu ajutorul directorului Eforiei Scoalelor, Petrache Poenaru. Szathmari, nascut într-o familie ardeleana din Satu Mare, a fost pictor si grafician si a devenit unul dintre cei mai mari artisti fotografi ai timpului sau. Îi placea sa calatoreasca mult si sa imortalizeze scene din viata de zi cu zi, calitatea foarte buna a pozelor sale facându-l în scurt timp un personaj foarte cunoscut. Cu ajutorul instantaneelor realizate în timpul Razboiului Crimeei, în care apar „scene de lupta, comandanti, soldati din diferite arme si localitati", artistul si-a capatat o binemeritata faima internationala.

Medaliat de tarul Rusiei Nicolae I
Expozitia Internationala de la Paris, din 1855, a fost una dintre primele rampe de lansare pentru notorietatea lui Carol Popp de Szathmari. Aici, artistul a expus poze cu „portrete de generali si ofiteri rusi si turci care luptasera la noi în tara, la Oltenita si Silistra, sau în alte localitati din Dobrogea, în timpul Razboiului Crimeei". Regina Victoria, Napoleon al III-lea si mai multi suverani germani i-au admirat albumele, iar unii dintre ei i-au trimis chiar scrisori de multumire. A primit medalii de la tarul Rusiei, Nicolae I (1849), precum si de la sultanul Turcie, si a fost recompensat la expozitii precum cele de la Londra (1851), Viena (1855) sau Paris (1867).

Marturii distruse de bombardamentul din 1944
Carol Popp de Szathmari a fost pictorul si fotograful mai multor domnitori, precum Alexandru Dimitrie Ghica, Gh. Bibescu, Barbu Stirbei si Alexandru Ioan Cuza. Pâna la sfârsitul vietii (Bucuresti, 1888), a fost fotograful familiei regale. Pe versoul cartoanelor cu reclama fotografului Szathmari se afla un text în franceza încadrat de stema tarii si diferite medalii obtinute de artist, iar pe unele fotografii aparea un text în româneste: „Carol Szathmari, pictor si fotograf M.S. Carol I domnitorul românilor, Bucuresci, strada Ienii, propria casa". Aceasta casa de pe strada Enei se afla în apropiere de Biserica Dintr-o Zi si a fost distrusa de bombardamentele din 1944, în ruine pierind mai multe ustensile fotografice de epoca, mii de clisee vechi si scrisori.

„În efectuarea fotografiilor, Szathmari depunea un interes si o dragoste nemaiîntâlnita, o adevarata pasiune combinata cu tot ceea ce stiinta îi punea la îndemâna." George Potra

0 comments:

Trimiteți un comentariu