Nicolae Titulescu

Se împlinesc 130 de ani de la nasterea marelui om politic Nicolae Titulescu




Nicolae Titulescu a fost si a ramas, probabil, cea mai prestigioasa figura de politician român pe plan international. Ministru de externe în mai multe rânduri, în perioada 1928-1936, el a fost si singurul român care a ajuns presedinte al Ligii Natiunilor (predecesoare a ONU), dar si singura personalitate din lume care s-a bucurat de doua mandate în înalta functie.

Nicolae Titulescu s-a nascut la 4 martie 1882, în Craiova, unde a urmat studiile primare si liceale. În 1900, dupa absolvirea liceului "Carol I", datorita abilitatilor sale oratorice, descoperite de la o vârsta frageda, a început studiile de drept la Paris.
În 1905, dupa obtinerea doctoratului, s-a întors în România, devenind profesor de drept civil la Universitatea din Iasi. Doi ani mai târziu, s-a transferat la Universitatea din Bucuresti. Membru, din 1907, al Partidului Conservator Democrat, condus de Take Ionescu, ascensiunea politica a lui Titulescu avea sa fie una fulminanta. În anul 1912, la doar 30 de ani, este ales pentru prima data deputat. Din aceasta pozitie, militeaza pentru întregirea României prin intrare în razboi. Dupa cinci ani, în 1917 a fost numit ministru al finantelor. Din 1921 a functionat ca reprezentant permanent al României la Liga Natiunilor, urmând sa fie ales de doua ori presedinte al acesteia în 1930 si 1931. Din aceasta functie, a luptat pentru pastrarea granitelor asa cum au fost stabilite prin tratatele de pace de la Paris si pentru buna cooperare a marilor puteri cu statele mici. S-a remarcat prin relatiile bune pe care le-a avut cu ministrul de externe sovietic, Maxim Litvinov si pentru sustinerea stângii politice.
Nicolae Titulescu a ocupat de trei ori pozitia de ministru al Afacerilor Straine în perioada 1928-1936
A dus o politica decisa împotriva nazismului si a regimurilor de dreapta în general, realizând pericolul pe care acestea îl reprezentau pentru siguranta frontierelor României. În acest sens, a depus eforturi pentru încheierea Micii Întelegeri (1933) si a Întelegerii Balcanice (1934), cu scopul protejarii României de invadatori. Pentru munca depusa în privinta construirii unei lumi mai bune si mai sigure, Titulescu a fost propus chiar pentru Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1935. Însa, în august 1936, la presiunea cercurilor politice de dreapta, dar si ca nemultumire personala a regelui Carol al II-lea în privinta prestigiului tot mai mare al lui Titulescu pe plan extern, acesta a fost demis din toate functiile si expulzat din tara. Pentru început, diplomatul român s-a refugiat în Elvetia, urmând sa se stabileasca în Franta, la Cannes, în 1937.
Desi se afla în afara granitelor tarii, Titulescu si-a continuat activitatea si a militat pentru evitarea razboiului, prin conferinte si articole. Avea sa moara, la 17 martie 1941, la Cannes, mistuit de dorul pentru tara natala si neîmpacat cu nedreptatile politice care i se facusera de catre proprii compatrioti. Prin testamentul facut în anul 1940, cerea sa fie înmormântat "la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Brasov îmi vor gasi locul... Apartin Bisericii Ortodoxe Române". În ciuda dorintei sale exprese de a fi înmormântat la Brasov, timp de mai bine de cinci decenii, corpul sau neînsufletit a ramas la Cannes (Franta), de unde a fost adus în orasul de sub Tâmpa abia în anul 1992. Osemintele sale au fost asezate pentru odihna vesnica în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, lânga cele ale sotiei, Ecaterina.

0 comments:

Trimiteți un comentariu