Lansare de carte

Cunoscuta poeta satmareana, prof. Cornelia Balan Pop (alias Cora Petrecu) a lansat volumul bilingv "Poezia - mirajul clipei - La poésie - le mirage de l'instant", in traducerea autoarei, la Editura Citadela, 2011, p. 264.

Sa dam cuvantul autoare, cu ocazia lansarii volumului, la 2 februarie 2012.

Redactia

***

INTERVENTIE LA LANSARE DE CARTE „POEZIA - MIRAJ AL CLIPEI", 2 II 2012



Asa cum am mai afirmat în prefata recent aparutei antologii, aceasta carte este un gest de pretuire pentru poetii satmareni pe care i-am întâlnit mai des si fata de poezia lor, fata de mesajul transmis prin versurile acestora.
Am tradus de peste 20 de ani din opera unor poeti de expresie franceza din diferite tari. Recent, au aparut doua carti, un poet algerian si unul din Camerun. Traducerea îmi apartine si, prin intermediul celor 2 volume, ea, traducerea în limba româna va pleca în lume. Dar ceea ce mi-a ramas este legatura spirituala si de prietenie pe care, prin intermediul internetului, am închegat-o cu cei doi poeti. Cel din Camerun a afirmat deja ca doreste sa vina la Satu Mare, eventual la aceasta lansare. I-ar placea sa cunoasca România si mi-a mai spus ca ar dori sa învete limba româna. Nu vreau sa îi uit nici pe artizanii cuvântului de prin partea locului, chiar daca eu nu sunt satmareanca la origini.
„Poezia-miraj al clipei"este o a patra carte de traducere. Au mai fost proiecte în acest domeniu al traducerii literare, un act destul de complicat si fascinant în acelasi timp. Unele dintre aceste proiecte sunt gata si sunt într-un sertar. Ocazional, am mai tradus poezii si ale unor scriitori mai cunoscuti la nivel national si international: Blaga, Bacovia, Eminescu.
 În aceasta lume agitata de cutremure esentiale, avem nevoie de un moment de respiro si de o clipa de refugiu care pot sa ne încarce bateriile. Traducerea literara este pentru mine ceea ce este pictura pentru un artist, ceea ce este o sculptura pentru mâinile unui sculptor.
Traducerea literara este cercetare, joc, încercare, creatie. Când nu reusesti, o iei de la început. Este un fel de actorie: o transpunere în rolul delicat al unui personaj numit creator de poezie. Trebuie sa încerci sa respiri ca el, sa gândesti ca el, sa iubesti sau sa urasti ca el. Si asta nu e de ajuns.  Ca si creatia literara, traducerea este o lume fascinanta spre care merita sa ne îndreptam cu sinceritate, dezbracati de mofturi si aspiratii, cu piciorul gol, pentru a simti cât mai fidel textura si duritatea drumului, neuitând nici un moment ca este posibil sa calcam pe cioburi dureroase, nu doar pe delicatele petale de flori.
Dar, ca orice activitate, când ea devine pasiune, nu trebuie sa privim traducerea literara ca o ciudatenie, dar nici ca floare la ureche. Este imperios necesar sa o respectam si, daca rezultatul este unul pe masura, sa multumim cu piosenie gândului ca ne-a condus spre ea.
Când se naste o carte, te simti coplesit emotional. Traim cu dorinta ascunsa ca, într-o zi, poate peste foarte multi ani, cititorul se va întoarce la aparitia editoriala traditionala, la volumul palpabil. Desigur, internetul ne ofera bucuria imensitatii informatiei si a fotoliului. Poate ca fotoliul  va deveni iarasi un refugiu al lecturii si vom tine în mâna paginile, rasfoindu-le. Va exista, oare, o bucurie a întoarcerii, asa cum astazi oamenii îsi fac locuinte solide, cu ziduri groase de un metru dar  cu peretii acoperiti cu chirpici? Da, chirpiciul manastirilor sau al caselor taranesti din secolele trecute. Si cu acoperisuri cu stuf, materiale naturale care dau farmec. Îndraznesc sa cred, iata, ca ne vom întoarce la carte asa cum, atunci când vremurile ne permit, ne întoarcem la zapada copilariei si chiar la sania ei.
Speram din tot sufletul sa descoperiti un volum de început în istoria literaturii satmarene, prin prezentarea bilingva a creatiilor si a biografiei mai multor autori. Daca va fi cazul, speram, de asemenea, sa descoperiti imperfectiuni gratioase si nu gafe în plamadirea traducerilor.
Sigur, ne dorim sa mai apara un nou volum. Mai sunt autori satmareni spre care trebuie sa privim. Speram ca toate aceste gânduri sa nu fie bucurii desertice, pentru ca Satu Mare are valori reale si am dori sa le lasam ca amintire în cartea de onoare a judetului si sa le trimitem si cititorilor din alte tari. Urmatoarea carte mi-ar placea sa apara în mai, sa ne mai putem aduna cu totii, ca pâna la urma, care mai este scopul botezului unei carti: sa ne mai întâlnim, sa ne mai povestim si sa mai uitam de toate cele.

0 comments:

Trimiteți un comentariu