In memoriam - actori romani

Larisa Ciuta


Ultimele cuvinte ale lui Emil Hossu



Actorul Emil Hossu a trecut în nefiinta înaintea sa urce pe scena de teatru. Ultimele sale cuvinte au fost adresate sotiei, Catrinel.
Emil Hossu a murit sub ochii sotiei sale. Potrivit martorilor momentelor dramatice de pe holurile teatrului, ultimele cuvinte ale actorului i-au fost dedicate femeii cu care era casatorit de aproape 20 de ani. "Te iubesc, Catrinel!", i-ar fi spus actorul sotiei sale.
La scurt dupa ce a actorul a fost declarat mort, sotiei sale i s-a facut rau, având nevoie de îngrijiri medicale.
Actorul Emil Hossu a decedat, medicii SMURD neputând sa-l resusciteze dupa intrarea în stop cardio-respirator.

*
A murit actorul Stefan Radof



Actorul Stefan Radof a murit, miercuri dimineata, dupa ce a fost internat la sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Floreasca din Bucuresti, marti seara, pentru o insuficienta cardiaca.

Stefan Radof s-a nascut la 1 decembrie 1934, in comuna Buftea din judetul Ilfov.
Scoala primara a facut-o la scoala Parohiala - catolica "Sfantul Iosif " din Bucuresti, apoi a urmat cursul inferior al "Colegiului National Sfantul Sava".
La 3 martie 1953 a fost arestat, de Securitate, judecat si condamnat la cinci ani de munca silnica, pentru uneltire impotriva oranduirii de stat. Familia a inaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a semnarii Conventiei de la Geneva.
In toamna anului 1960, a fost admis la Institutul de Teatru, ajutat fiind de Radu Beligan.
Pentru prima data s-a urcat pe scena la Teatrul din Piatra Neamt, in 1965, ulterior find actor al Teatrului Bulandra din Bucuresti.
Dupa decembrie '89, a acceptat sa fie profesor-asociat la Academia de Teatru si Film intre anii 1990 si 1994 si la Universitatea „Hyperion" intre anii 1992 si 1996.
Este membru fondator al Aliantei Civice si al Partidului Aliantei Civice si a fost senator in legislatura 1992-1996.
Este autorul a cinci volume de versuri (Casca de foc, Iris, Statui in iarba, Soimul in iarna, Efectul de sera) si al unui volum-sinteza publicat in colectia „Poeti contemporani" la Editura Eminescu sub titlul Soimul in iarna. A publicat schite, eseuri si articole de specialitate si atitudine civica; este autor al mai multor scenarii de film si televiziune: Enigma din Testament – dupa nuvela Morminte de Mihail Sadoveanu; Inelul cu briliant – dupa romanul Amindoi de Liviu Rebreanu; Crocodilul dupa Dostoievski etc.
In 2004, a fost decorat cu ordinul Steaua Romaniei in grad de cavaler.

*
Actorul Ion Lucian a murit



Directorul si fondatorul Teatrului Excelsior, Ion Lucian, s-a nascut pe 22 aprilie 1924, în Bucuresti si a absolvit Academia regala de teatru si muzica din Bucuresti în 1945.
La 18 ani a jucat pe scena Teatrului National din Bucuresti, apoi, din 1945 pâna în 1947, a fost angajat al Teatrului de Opereta Alhambra. La Teatrul Municipal Bucuresti (actualul Teatru Bulandra) a jucat în perioadele 1947 - 1952 si 1956 - 1960. Pe scena Teatrului Nottara a urcat în 1952, pentru ca mai târziu sa devina actorul Teatrului de Comedie (1960 - 1964; 1972 - 1990).
Fondator si director (1964 - 1972) al Teatrului pentru Copii "Ion Creanga" si al Teatrului Excelsior din Bucuresti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru si Film (1952 - 1956), iar între 1998 si 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitala.
Pe 4 mai 2011 a fost inaugurat, în prezenta directorului Ion Lucian, noul sediu al Teatrului Excelsior din Bucuresti, una dintre sali purtând chiar numele marelui actor, care a luptat pentru deschiderea acestei institutii de cultura.
În mesajul sau, scris cu ocazia Zilei Internationale a Teatrului, maestru a spus ca teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public, însa exista un loc unde aceasta complicitate a ramas nealterata - lumea teatrului pentru copii, desi ne aflam în epoca internetului.
"Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de când exista, a rezistat tocmai pentru ca a fost complice cu publicul. A avut ascendenta fata de celelalte arte, pentru ca ea comunica direct cu publicul. Pe scena, el gasea raspunsurile, întrebarile, îndoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de '89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, unde îsi gasea motivele de speranta, de viata, de încredere. Exista un loc unde aceasta complicitate a ramas nealterata. Acest fenomen s-a petrecut în lumea teatrului pentru copii, desi ne aflam în epoca internetului", a spus Ion Lucian, directorul si fondatorul Teatrului Excelsior.
"Când s-a darâmat cladirea veche a Teatrului Excelsior, toti au venit la mine speriati, parinti, copii, sa ma întrebe: ei unde or sa se mai duca? I-am linistit. Ca au unde sa vina. Ei nu pot renunta la teatru, pentru ca aici e singurul loc unde se joaca cinstit. Adica exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Ca sunt retrograd, conservator, învechit. Însa, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilariei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilariei sa fie redate asa cum au fost ele. Am un exemplu foarte sugestiv. În spectacolul meu «Frumoasa si Bestia» am distribuit în rolul personajului negativ pe cea mai frumoasa actrita din teatru, iar în rolul Frumoasei, o actrita solara, senina. La sfârsitul spectacolului, copiii striga la actrita frumoasa: «urâto!» Au înteles ca frumusetea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat sapte ani la Teatrul «Ion Creanga» si 20 de ani la Excelsior", a mai spus în mesaj Ion Lucian, precizând ca "genul de participare la spectacol este unul puternic afectiv si direct".
"Am convingerea ca aceasta interactivitate foarte umana a depasit tehnicitatea internetului. Au realizat caldura sufleteasca atunci când i-au vazut pe actori vehiculând umanitatea. Foarte frumos a exprimat acest lucru un copil din Italia: «Am vazut povesti jucate de oameni vii. M-am saturat de batista televizorului si de cearceaful cinematografului. Am vazut oameni vii». E una dintre cele mai frumoase explicatii ale tandretei. Asa cum îmi place mie sa spun, Teatrul Excelsior se adreseaza unui public cu vârsta cuprinsa între 3 si… 103 ani. Viziunea marelui nostru poet Alexandru Macedonski si-a gasit, peste timp, materializarea în acest lacas, pe care ni-l dorim o Citadela a Artelor Spectacolului. Într-un poem al lui Macedonski, intitulat «Excelsior» (iata de unde vine numele teatrului), ultimele lui versuri mi se par premonitorii: «O! cer, natura,/ O! Dumnezeu, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem si ura». În Teatrul Excelsior exista un singur cuvânt de ordine: excelenta în arta", si-a încheiat Ion Lucian mesajul, citit de sotia lui, în aplauzele publicului.

FOTO: http://bucuresti.24fun.ro

0 comments:

Trimiteți un comentariu