Poezii de Elena Purcea

Al sufletului cântec!

O, dor al inimii ce strigi din departare,
Te înalti catre ceruri si-i dai ascultare,
Te ridici în slavi si te cobori în slove,
A sufetului voce, o transformi în strofe.

Te duci catre ecouri, ce te înalta-n zare,
Muzica te încânta, te alina si te-adoarme
O inima curata, ce dorul tu îi cânti
În zare vioara, te invita sa plângi ,

Ea cu tine plânge si cu drag te poarta,
Catre stari înalte, te duce catre-o poarta.
E poarta catre ceruri, catre lumi de vis,
E ceea ce poti simti numai în vis.

Te acomapaniaza blând si cu vocea-i calda,
Durerea ti-o spune si la altii'n soapta,
E dulcea vioara, ce la geam îti cânta,
E dulcele grai, ce inima-ti încânta.

Când îi auzi suspinul, inima-ti tresare,
Când îi simti chemarea, îi dai ascultare.
E dulce, ca o doina ce adevar graieste,
Despre dragostea si ura ce omul o traieste .

E nostalgia vietii si-a iubirii chemare,
E a sufletului voce de copil, în miscare
El rezoneaza-n cântec , si-n a vietii suflare,
Trebuie doar sa-i dai ascultare .

Viata e în noi, dar cum sa simtim,
Sa fim constienti, atunci când o traim?!

Viata-i dulcele grai, al viorii pe deal,
E sunetul apei ce se sparge de-un mal.
E valsul miresei, în pasi de tango,
E cerul albastru, tras la indigo.

E-un ciripit de pasari sub bolta albastra
Un cântec de vioara, sub luna maiastra.
E cântecul ploii si-a vântului suflare.
E vocea mamei, când cauti alinare.

Viata-i cântare, e joc si veselie
E plina de mister, daruri si bucurie.
E flacara vie, din a Duhului suflare,
E-al sufletului cântec si-a iubirii chemare.

0 comments:

Trimiteți un comentariu