Poezie de Corina Petrescu

LA BUSTUL POETULUI

Ne amintim de poet
din când în când,
din ce în ce mai rar.
Piosi, mai dezvelim
un bust...
Ce negre-s busturile toate...!
Noroc mai e cu florile din jur:
atrag atentia si coloreaza
gânduri.
Apoi, în drum spre casa,
îl uitam din nou pe poetul
în urma caruia au ramas
pagini
si un soclu
si ne vom aminti de el doar
peste un an...poate
Iarasi o comemorare,
un nou tren ce merge
spre nicaieri...
Doar versul,
cel adevarat,
nu are nevoie de statui
si stie,
si se strecoara aproape agresiv
în mintea mea...

Vrând-nevrând
memoria mea refuza
 uitarea
si,
fara flori, fara monumente,
fara un soclu,
versul ramâne
pentru azi,
 pentru mâine,
o oaza de lumina
si neliniste:
vibratie.

15 VI 2011

0 comments:

Trimiteți un comentariu