Emil Cioran, la centenar - Iov îmbracat în haine românesti

de Mariana Cris


Centenarul nasterii lui Emil Cioran (nascut la 8 aprilie 1911, la Rasinari, Sibiu si decedat pe 20 iunie 1995, la Paris) a fost si este marcat atât la Paris (printr-o licitatie, în urma careia  Laurence Tacou, directoarea Editurii L' Herne, s-a vazut cu 406,00 euro în buzunar, iar George Brailoiu a fost fericitul câstigator, precum si o masa rotunda, organizata la Institutul Cultural Român din capitala Frantei). Gestul pe care George Brailoiu l-a facut, acela de a dona statului român lotul de manuscrise, este salutar. În România, mai precis la Bucuresti, Cioran este „citit în strada" de Dan Perjovschi, comentat la mese rotunde (Muzeul National al Literaturii Române), Aula Academiei Române.

Daca în anii' 50 ai secolului trecut aveai în biblioteca o carte a lui Cioran faceai ani grei de puscarie, astazi opera autorului Demiurgul cel rau este citita, interpretata, întoarsa pe toate fetele, comentata atât în tara, cât si în strainatate. Îmi amintesc si acum ce mare bucurie am avut, când, în martie 1989, regretatul Laurentiu Ulici mi-a dat antologia de texte ale lui Cioran, tradusa si întocmita de Modest Morariu si publicata în 1988 la Editura Cartea Româneasca. Era prima aparitie a textelor lui Cioran dupa aproape o jumatate de secol. Nu stiam atunci ca aveam sa cunosc mai în amanunt viata acestui mare creator, care a avut curajul sa lupte cu ideea de credinta în Dumnezeu. Pentru ca în primavara anului 1994, aflându-ma la Sibiu, poetul Ion Mircea mi-a facut cunostinta cu Aurel Cioran, fratele lui Emil. Atunci am aflat ca Aurel Cioran a petrecut 7 ani în închisoarea de la Aiud, ca Lut, asa cum îi spuneau în familie lui Emil, nu l-a lasat sa se faca preot si a ales avocatura. Destinul acestei familii a fost tragic. Ambii frati ai lui Cioran – Aurel si Virginia – au trecut prin puscariile comuniste, iar dupa moartea nepotului (fiul Virginiei), Aurel i-a crescut singur cei trei copii. Ca prima sotie i-a ars cartile în curtea casei, iar biblioteca pe care o avea în str. Dealului din Sibiu era formata din volumele trimise de Emil de la Paris. În camera, unde îsi ducea traiul zilnic, se afla corespondenta cu Emil, manuscrise si tot ce a facut obiectul recentei licitatii de la Paris. Era foarte bun prieten - avea un cult - cu filozoful Constantin Noica, cel care i-a fost nas la cea de a doua casatorie, cu Gabriel Liiceanu, Sorin Iliesiu, cel care a realizat si filmul documentar Apocalipsa dupa Cioran, cu Dan C. Mihailescu s.a. Totodata, Aurel Cioran era interfata cu România a operei fratelui sau. Era foarte atent cu tot ce se scria în reviste despre fratele sau, cum îi este receptata opera. Om cultivat, rafinat, iubitor de poezie si muzica, Aurel Cioran era el însusi autorul antologiilor Cioran si muzica (Ed. Humanitas, 1996) si  Cioran despre Dumnezeu (Ed. Humanitas, 1997), si a depus toate eforturile pentru a publica în 1991 cartea parintelui sau protopopul stavrofor Emilian Cioran, Sapte generatii de preoti si protopopi-profesori din aceeasi familie Barciaru. L-a reîntânit, dupa cel de al doilea razboi mondial, de doua ori pe Emil. Prima data, dupa 40 de ani, în 1981, când s-au recunoscut imediat pe peronul garii din Paris, iar ultima oara când Cioran era foarte bolnav si îsi amintea de Santa si Coasta Boacii. Nu a participat la înmormântarea celebrului frate, dar zilnic, pâna a murit în noiembrie 1997, îi asculta vocea la casetofon. Este foarte adevarat ca si-a dorit mult ca toate cartile din biblioteca, precum si manuscrisele lui Emil sa ajunga la Biblioteca „Astra" din Sibiu, pe care cei doi frati au frecventat-o înca din adolescenta. Numai ca la centenarul fratelui arhiva, la care a tinut atât de mult, a ajuns sa fie vânduta la licitatie, la Hotelul Drouot Richellieu din Paris.

Aurel Cioran (fratele) si Ilinca Zarifopol- Johnston (traducatoare a lui Cioran în SUA)
Povestea manuscriselor 
Lada cu manuscrise si documente lasate de Emil Cioran în grija parintilor la plecare în Franta, în 1937, cu o bursa a Institutului Francez, a ajuns peste timp în strada Dealului din Sibiu, pentru ca mai apoi sa mearga, contra unei sume de 36.000 de euro, la Laurence Tacou, directoarea Editurii L' Herne, si fiica lui Constantin Tacou, unul dintre bunii prieteni ai lui Cioran. Ministerul Culturii si Patrimoniului de la noi stia cu o luna  înaintea sarbatoririi centenarului ca manuscrisele vor fi scoase la licitatie. La fel si Muzeul National al Literaturii Române, care detine un fond „Cioran", pus la dispozitie de Aurel Cioran. Însa cele doua institutii nu au avut bani sa participe la licitatie. Lucian Chisu, directorul interimar al Muzeului National al Literaturii Române, a spus la manifestarea dedicata centenarului lui Cioran ca a fost anuntat prin e-mail, apoi a  facut o notificare la Directia Cultura din cadrul Primariei Capitalei, dar nu a primit niciun raspuns. Se vede nevoit sa ramâna cu ceea ce detine acum, adica un manunchi de documente, fotografii si scrisori. Însa, ziua de 7 aprilie se apropia cu pasi repezi, si iata ca la Hotelul Drouot Richellieu, din Paris, Casa Binoche si Giquello, a scos la licitatie caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet si pamfletar", "Consideratiuni asupra problemei cunostintei la Kant", "Banalitate si transfigurare", "Cartea amagirilor", "Lacrimi si sfinti", "Schimbarea la fata a României" -, numeroase carti postale si scrisori adresate parintilor si altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat asezat, semnata pe verso, diploma de bacalaureat, datata 5 octombrie 1928, diploma de licenta în filosofie si litere, datata 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul scolar 1933 - 1934, cu fotografie si semnatura, mai multe carti de identitate emise de autoritatile germane, un pasaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franta, abonamente de tren, fise de lectura, un permis  pentru biblioteca si multe altele. Printre cele mai scumpe s-au numarat manuscrisul "Îndreptar patimas", datat 12 martie 1940, evaluat între 8.000 si 10.000 de euro, dar si câteva manuscrise  plasate între 4.000 si 5.000 de euro, cum ar fi "Intuitionismul contemporan", nedatat, "Lacrimi si sfinti", nedatat, suma totala ridicându-se la 100.000 de euro. În fapt, expertii francezi erau de parere ca aceste manuscrise reprezinta „fundamentele operei lui Cioran".  Mai mult decât atât, ele difera mult fata de cele 37 de caiete atribuite definitiv de justitia franceza, luna trecuta, comerciantei de vechituri Simone Baulez. Valoarea acelor caiete depaseste un milion de euro. Deci, se poate vorbi de doua fonduri „Cioran", unul românesc si altul francez. Dar, surpriza licitatie a venit prin telefon. Un om de afaceri de origine româna, George Brailoiu, a mirosit ca acesta este momentul sau de gratie si a plusat. Asa încât de la 100.000 de euro s-a ajuns la 406.000 de euro. Stupoare. La aceeasi licitatie s-au mai înscris si Biblioteca Universitara „Carol I" din Bucuresti si Televiziunea Româna. În momentul când pretul crestea ametitor cele doua institutii românesti s-au retras. Astfel, George Brailoiu a fost câstigatorul acestei licitatii. La Bucuresti, lumea interesata de opera celui care a scris Ispita de exista, se întreba cine este acest Brailoiu, mai ales ca el a anuntat ca tot pachetul licitat îl va dona unei istitutii românesti. La emisiunile de stiri, se spunea ca este un om de afaceri. La manifestarea de la Muzeul National al Literaturii Române, din 11 aprilie, acad. Eugen Simion a anutat ca pe 12 aprilie, într-o conferinta de presa, George Brailoiu îsi va face publica optiunea sa. Cum întâlnirea avea loc la Academia Româna, era lesne de înteles spre ce institutie se va îndrepta. A doua zi, la Academia Româna, puzderie de ziaristi, iar George Brailoiu, înconjurat de academicienii Eugen Simion, Marius Sala, vicepresedinte si Florin Filip, directorul Bibliotecii Academiei, stapân pe sine, a afirmat: "Am considerat ca Academia Româna, care are menirea de a pastra si cultiva limba si literatura româna, este institutia care trebuie sa aiba grija de manuscrisele lui Cioran cumparate de mine". Sustinând ca resorturile gestului este unul simbolic, l-am întrebat ce l-a determinat, daca l-a cunoscut pe Cioran sau este împatimit de opera lui? Mi-a raspuns ca nu l-a cunoscut, iar opera i-a citit-o în facultate. Trebuie sa spun ca am ramas uimita de raspuns, pentru ca ma asteptam sa fie un împatimit al operei lui Cioran. Dar în fine, gestul este mai mult decât salutar. Am ascultat si discursul rostit în Aula Academiei, când acad. Eugen Simion, presedintele Sectiei de filologie, i-a conferit „Meritul Academic", cea mai înalta distictie a acestui for. Vadit emotionat, sfios, George Brailoiu a spus: „Sunt emotionat ca vorbesc de la tribuna la care s-au aflat Titu Maiorescu si Lucian Blaga. Am crescut la Târgu Jiu, printre operele lui Constantin Brâncusi, si am înteles cât de mult este nevoie de simboluri, poate azi mai mult decât niciodata înainte.Am înteles ce înseamna un gest simbolic. Nu sunt colectionar si nu particip la licitatii. Chiar daca am descoperit ca pot câstiga oportunitatea redobândirii unei parti din Emil Cioran pentru noi toti, nu mi-am închipuit niciodata ca voi descoperi dificultatea sarcinii de a explica acest gest. Iar daca faptul de a-mi satisface slabiciunile personale are drept consecinta câstigul general, cu atât mai bine. În fond, ceea ce va conta mai mult va fi faptul ca peste ani nu va mai fi atât de importanta slabiciunea mea de a nu-l pierde pe Cioran peste mari si tari, ci faptul ca s-a întors acolo de unde a plecat în limba lui". În fapt, el a achizitionat fondul de 123 de manuscrise prin firma sa, iar achitând taxele pretul a ajuns la  507.500 de euro.
Odata ajunse la Biblioteca Academiei, cele 123 de manuscrise sunt conservate în conditii optime de umiditate si luminozitate, într-o cladire noua. Acum sunt scanate si incluse într-o arhiva digitala, pentru a putea fi consultate on-line. Mai mult, dupa spusele lui Simion, Academia Româna va lansa un volum, pe cheltuiala institutiei, care sa uneasca toate manuscrisele cioraniene. Volumul va fi coordonat de Marin Diaconu. Totodata, la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta va apare, în colectia tip Pleiade, doua volume cu opera publicistica din perioada româneasca a lui Cioran.
În zilele de 11 si 12 aprilie, la Bucuresti, au fost dezbateri pe marginea operei lui Cioran si as aminti în acest context interventiile atât de la Muzeul National al Literaturii Române, dar si din Aula Academiei ale profesoarei Irina Mavrodin, cea care a tradus din opera lui Cioran, acad. Eugen Simion, care l-a cunoscut pe cel pe care l-a denumit „un Iov crescut la scoala moralistilor, Simona Modreanu, excelenta Sa Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic, Marin Diaconu si Dan Haulica.

Cioran între stada si spectacol
Centenarul celui care a scris Tratat de descompunere înseamna si doua manifestari iesite din tipar. Ma refer la ideea pe care a avut-o Dan Perjovschi de a realiza, timp de o luna, desene pe  marginea cugetarilor cioraniene în mai multe locuri din Bucuresti, sub titlul „Cioran citit în strada". Primul a fost Institutul Francez."Am acceptat sa intru în jocul asta. Propunerea a venit din partea Institutului Francez. Poate daca ar fi existat o institutie româneasca nu m-as fi bagat. sa realizez postere mai mari sau mai mici dedicate lui Cioran, pentru ca vad în asta nu o plecaciune, ci un exercitiu de a adimira privind în fata. Totodata, mi-a placut foarte mult ideea ca exista o pauza între bannere care ne vând pasta de dinti". Important este ca dupa aceasta luna, proiectul va fi inclus într-o carte.  Cu acest prilej, Perjovschi a mai povestit, ca  a copilarit la Rasinari fara a sti ca acolo s-a nascut Emil Cioran. "Eu când mergeam la Rasinari, mergeam pentru ca un unchi de-al meu si o matusa de-a mea aveau o biblioteca. Ma duceam din Sibiu la tara, nu sa alerg dupa fluturi, ci ca sa citesc. Daca soarta asta pe care ne place s-o vedem creeaza tot felul de întâmplari... poate asta a fost, fara sa stiu, cel mai mare omagiu pe care i l-am putut face lui Cioran".
Si tot la Institutul Cultural Francez, joi 21 aprilie, ora 19, a avut loc spectacolul Cioran – L'Homme a Fragments sustinut de actrita Genoveva Preda, pe care l-a  interpretat si la Colocviile „Cioran", ce au avut loc la Sibiu, la începutul lunii mai, precum si la sfârsitul lunii iulie la Memorialul Ipotesti. Povestea acestui spectacol este lunga si o cunosc foarte bine. De ani buni, Genoveva Preda interpreteaza acest spectacol în Franta, strabatând tara lui Voltaire de la nord la sud si de la est la vest. În fapt, preambulul românesc al acestui spectacol, gândit si interpretat de ea, a fost facut la Rotonda 13 de la Muzeul National al Literaturii Române, unde a prezentat câteva fragmente. Trebuie sa spun ca Genoveva Preda a scris si o carte – Destinul unui spectacol; Cioran – L'Homme a fragments  - care a vazut lumina tiparului chiar în 8 aprilie, ziua centenarului, la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Tenace si talentata, actrita a scris si a gândit acest volum singura, iar el cuprinde atât textul în original al spectacolului, cât si traducerea lui în româneste, impresii ale personalitatilor si spectatorilor francezi care l-au vizionat, extrase din presa franceza si româneasca, precum si  texte prezentate la Colocviul International  Cioran, care are loc în fiecare an la Sibiu. Volumul mai cuprinde si reflectiile autoarei înainte si dupa spectacolul Cioran, reunite în capitolul „Nimeni nu moare în cer!". Spectacolul ei este viu, plin de vivacitate si poezie. Gândurile lui Cioran vin în fata ta cu forta si devin, fara sa simti, prilej de meditatie, chiar si dupa ce actrita a rostit ultimele cuvinte. În fapt, parerea unanima a multor personalitati, dintre care as aminti pe Clotilde Martire, de la Universitatea Montecatini, Italia, regretata Sanda Stolojan, Geer Groot, de la Universitatea „Erasme", din Rotterdam, Sorin Vieru, este ca actrita ne face sa ne întâlnim cu Cioran printr-un miracol.
La Salonul de Carte, de la Paris, desfasurat în martie anul acesta, Institutul Cultural Român a organizat colocviul „Cioran – pesimismul jubilatoriu", la care au participat personalitati specializate în interpretarea operei cioraniene. Amintesc pe Roland Jaccard, Fernando Savater, Nicolas Cavailles. Trebuie sa spun ca aceste personalitati au fost si la Sibiu, la binecunoscutele, de acum, colocvii. Tot în acest context, mai amintesc si cartile Martei Petreu despre „tineretea deocheata" a lui Cioran.

Casa în care s-a nascut Emil Cioran în Rasinari.
 
A trecut un secol, când într-o casa, care avea la subsol razboaie de tesut, de pe o ulita a Rasinarului, s-a nascut cel care a avut curajul sa ne arate noua ca suntem blestemati din cauza pacatului originar. Cel care a avut curajul sa se lupte zi si noapte cu Dumnezeu, cel care a crezut, cel care L-a denigrat, cel care avea sa devina pentru multi un „caz".  A înegrit cu scrisul sau lumina ultimei jumatati de veac XX în orasul supranumit de multi Al Luminilor. Cioran este moralistul care nu a încetat sa ne spuna ca suntem prost alcatuiti, iar sublime sunt numai muzica si poezia. Suntem alcatuiti din fragmente, unde urâtul cu divinul se întâlnesc, unde poezia este singura care ne poate duce în rai. Aceasta este marea lectie a lui Cioran si adâncul scrisului sau.

0 comments:

Trimiteți un comentariu