Dimitrie Cantemir

STOICA ION -MORENI

MOLDOVA  ACUM  300  DE  ANI

Dupa pacea de la Karlowitz (1699), Imperiul Otoman pierde din teritorii în favoarea Austriei si Rusiei, fiind într'un declin economic si militar pe fondul unei coruptii accentuate.
Dupa victoriile asupra suedezilor la Poltava, Rusia devenea prin ambitiile expansioniste ale tarului Petru I, o perspectiva tentanta pentru Dimitrie Cantemir, care propune un tratat în 17 puncte, pe care îl prezinta tarului în data de 2 Aprilie 1711. Prin tratat îsi declara „supusenia" fata de imperiul de la rasarit. Tratatul scris în limba latina si rusa a fost publicat integral pentru prima data de catre Maria Holban si L. Demeny, în anul 1970, originalul fiind  la o biblioteca publica din Sankt-Petersburg. Acest tratat era al treilea încheiat cu Rusia, primul fiind cel semnat de Stefan cel Mare cu Ivan al III-lea la 1482, al doilea al lui Gheorghe Stefan cu tarul Alexei Mihailovici la 1656, când Moldova nu avea granita comuna cu Rusia.
Turcii l-au înscaunat pe Dimitrie Cantemir la Iasi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-carturar a încheiat la Lusk în Rusia, în 2 aprilie/13 aprilie 1711, un tratat secret de aliansa cu Petru cel Mare, în speranta eliberarii tarii de sub dominatia turca. În politica externa s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul ca ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, asa cum facuse si Ucraina.
O parte din istoricii români,în special cei din Republica Moldova, aduc acuzatii si mai grave lui Dimitrie Cantemir afirmând ca la vremea aceea, Moldova se întindea pâna la Nipru, "tradatorul Cantemir cumparând favorurile lui Petru si intrarea rusilor în razboi prin cedarea teritoriilor de peste Nistru", fapt discutabil.
Se admite (si pe deplin întemeiat), ca textul tratatului, încheiat cu 3 secole în urma, a fost elaborat de Dimitrie Cantemir si remis lui Petru I de catre trimisul Moldovei Stefan Luca.
Aprobat de tar, documentul a fost promulgat sub forma unei diplome date de Petru I domnului Tarii Moldovei. Tratatul de la Lutk cuprinde 17 articole. În primul articol se stipula ca tarul ia "sub obladuire" pe domn si întreg poporul tarii. Dupa scuturarea stapânirii otomane, Moldova va înceta sa plateasca tribut si alte dari Portii, se restabileau hotarele vechi ale Tarii Moldovei de pâna la instaurarea dominatiei otomane.  Referitor la recuperarea teritoriilor pierdute, conventia prevede ca Moldova sa intre în vechile hotare cuprinse între Nistru si muntii Carpati cu Camenita, Bender si tinutul Bugeacului, cu Chilia si Cetatea Alba.
În cazul în care Moldova va ramâne sub stapânire otomana tratatul prevedea ca Dimitrie Cantemir va avea adapost în Rusia, unde va primi venituri care sa-l despagubeasca de pierderile de la Constantinopol. Tratatul semnat la Lutk este un model de prudenta si abilitate diplomatica.
În continuare se arata ca Moldova urma sa treaca sub protectoratul Rusiei, care garanta integritatea teritoriala a principatului si se obliga sa nu se amestece în treburile lui interne.
Dimitrie Cantemir se obliga sa ridice sub arme 10.000 de oameni si sa pregateasca alimente si furaje pentru armata rusa. Armata rusa, estimata la numai 30.000 de oameni, în frunte cu feldmaresalul Boris Seremetiev, a trecut Nistrul pe la Soroca în luna Mai 1711. Dimitrie Cantemir fiind acum sub protectia unitatilor rusesti convoaca un Divan boieresc la Iasi ca sa le aduca la cunostinta tratatul semnat cu muscalii, spre surprinderea lor. Conform unui obicei care va deveni traditional, rusii, când ocupa o tara, fac o declaratie de linistire a populatiei din care rezulta intentia de eliberare de sub jugul turcesc. Pentru ca moldovenii nu aveau o armata
bine închegata, rusii au alocat o suma importanta de bani pentru recrutarea moldovenilor voluntari. Lipsa unui numar suficient de trupe, a munitiilor si mai ales subestimarea fortelor turcesti, a dus la un dezastru considerat penibil. Armata ruso-moldoveneasca cuprindea 38.246 de oameni, în timp ce oastea turca îngloba 119.600 de militari fara a mai adauga pe tatari. Pacea încheiata la Prut din 12 Iulie 1711, prevede dreptul tarului sa se întoarca în tara cu toata armata si artileria, în schimb va ceda turcilor cetatea Azov si nu se va mai amesteca în problemele Poloniei.
Dimitrie Cantemir a scapat odata cu armata rusa printre trupele turcesti, ascuns într'o caleasca a împaratesei Ecaterina. Aceasta înfrângere rusinoasa a dus la devastarea oraselor din Moldova, iar mii de oameni au fost luati în robie si vânduti la pietele de sclavi din Istambul. Alte mii de locuitori ai Moldovei au fost nevoiti sa caute adapost în tarile vecine, aceasta situatie va fi considerata una din cele mai dezastroase evenimente din istoria Moldovei.
Fugit în Rusia, Dimitrie Cantemir a devenit consilier intim al lui Petru I si a desfasurat o activitate stiintifica rodnica. Lânga Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal si a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A murit pe mosia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 si a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

0 comments:

Trimiteți un comentariu