Ionut Caragea - Colaj poetic

Îngeri în lumea tenebrelor


Mâncatorii de visuri

Traim într-o lume de minuni banale
în care raul devine credinta cea mai de pret
si te întrebi de ce strig?
 
Trezeste-te copile de nisip,
îti daruiesc suflet de cuart
faurit de inima mea, înca nestinsa
de vânturile dorului!
 
Te-astept la statuia ce-si plânge speranta
în fântâna dorintelor,
numai acolo
oamenii sunt fara masti,
o mie de ochi nemiscati
în o mie si una de nopti.
 
Ma rog pentru picaturile de ploaie
ratacite pe dunele albastre,
ramasite uscate de mirodenie pamântie
ascund seminte însetate de iubire.
 
În departare aud cântecul fantomatic al nibelungilor,
Odin înca-si mai cheama bravii luptatori.
Batrâne,
viermii ne surpa vietile,
suntem marionetele razboiului in vitro,
sclavii propriului nostru cosmar.
 
Azi curcubeul este ucis de zeul smog,
Valhalla a fost înghitita de mâncatorii de visuri
ce-si slavesc prezentul putred
pe aleea celebritatilor,
alte stele rasar,
cerul îl ating cu mâna
zeii de rânceda carne.
 
Traim într-o lume de minuni banale
în care binele este privit cu rautate si dispret
si te întrebi de ce n-adorm?
Mâine o sa-l clonam pe Iisus,
îl vom ucide a doua oara,
cu nepasare, cu ignoranta,
cu sânge rece,
îl vom îngropa de viu,
astfel nu ne va mai orbi
lumina de Paste.
 
Poimâine vom inventa masina timpului,
vom fugi în viitorul extatic,
acolo unde clepsidrele
sunt goale.
 
Îmi vine sa ma arunc cu bratele deschise
în somnul adânc,
dar mâncatorii de visuri ma opresc
si scriu.


Vânzatorii de iluzii
 
traim într-o lume plina de adevaruri chinuitoare
în care singura-alinare este o fiola de morfina
iubita mea seringa înteapa înc-o data-n vena
mi-au ajuns bataile inimii
un stereotip de pickhammere
 
lacrimile sufletului învelite într-un ambalaj de cuvinte
îti saruta talpile poate vei prinde aripi
trezeste-te copile vin mamele calatoare
purtând în ciocul lor un nou nascut
micul Mesia adus de Sfânta Barza
 
ploua cu soare toate sperantele vor înmuguri
îmi plac culorile curcubeului si ochii tai verzi
pâna când vine toamna si cade prima bruma
pe straturi de-amintiri privirile ma-ngheata
 
sa nu crezi niciodata în Mos Craciun
un tip lunatic ca si îndragostitul ce-a visat
în nopti cu luna plina la lunile de miere
stau si ma întreb
de ce mi-au dat din biberon lapte praf
vacile astea ce si-au dorit sa fie libere de turma
oare câti oameni sunt sufocati zilnic
de un prezervativ?
 
îmi plac filmele
sunt atât de reale
iar au scris în ziar o minciuna
tirajele cresc
îmi plac povestirile de dragoste
si totul despre sex
personajele nu se plictisesc niciodata
te tin cu sufletul la gura
ca-ntâiul deget din care ne-am hranit
singura realitate din universul acesta circumscris


Babylon

tragedia veritabila a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferenta
veritabila de asemenea
este combinatia dintre nevoie si insuficienta
solutia mereu omnipotenta
este virulenta
în ecuatia determinismului
valenta
creeaza nonvalori
cautatorii de comori
descopera incompetenta
 
certitudinea infailibila a sufletelor noastre ruginite
este colectia de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar mortile sunt certe
si grabite
 
incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternara
evolutia pe scara degradarii este inerenta
relativitatea ne înconjoara
doar decaderea-i solutia stringenta
 
ne contemplam perfectiunea
în oglinzi opace
si rasarim cu totii dupa ploaie
în cursa vietii
umbra ne întrece
în spate nu ramân decât gunoaie
 
ne cataram pe vârfuri de iluzii
pasim pe trepte de noroi
ne pierdem vietile-n confuzii
noi am uitat cum sa murim eroi
 
tot ce-am ramas sunt frunze si strigoi


Colocataire avec Satan

înconjurat de libertate
iubesti nespus jungla omului contemporan
inflatie de sentimente trupuri abrutizate
colocataire avec Satan
 
drogurile se legalizeaza
filmele porno se recomanda curiosilor
copii lasati în crese la mai putin de un an
sacrificiul de Paste, un gest inuman
colocataire avec Satan
 
il faut toujours vivre sans avoir des réticences
il faut mélanger le plaisir avec l`abondance
biblia carte sfânta se recicleaza
traim dupa legea zeului ban
colocataire avec Satan
 
trupurile noastre case de toleranta
Dumnezeu scârbit de tot ce se-ntâmpla
închide ochii cerseste la colt de strada un ban
dragostea ni se pare corvoada
vinde-ti sufletul munca este în van
colocataire avec Satan

Îngeri mincinosi
au murit cuvintele
hoituri stau întinse la marginea drumului
ploua sufletul resemnat asteapta finalul
viata îsi leapada karma
ca o piele de sarpe
sa crezi în metamorfoze sa crezi adevaruri
spuse de dragul minciunii
 
sa fii cu totul alt om pe jumatate strain
pe jumatate de pe alta planeta
sa huruire ceva în tine ca o moara stricata
inima sa-si achite nota de plata si cine semneaza
umbra ti-e martor si cine semneaza
sa vina îngerii de vata de zahar
sa vina îngerii de zapada
sa vina îngerii pur sânge diluat
în agheasma

Îngeri cu maturizare fortata
pâna la urma
tot la aceleasi compromisuri ajungem
îngeri cu maturizare fortata
ratacind prin lumi virtuale
în cautarea unui dram de tandrete
fericirea o lacrima
prohibita de zei

gesturi mecanice
impozit pe cuvinte spuse din inima
chirie pentru lumea pe care-o ducem în spate
nu mai conteaza nimic
doar legea si ordinea
chiar daca sufletul nostru venetic
cerseste în haosul carnii

ne ascundem speriati
visam cu desteptatorul la tâmpla
jurnal personal cu tristeti si angoase

pâna la urma...


Lumea tenebrelor

Tenebrele
Marea problema a acestei planete
O lume invizibila
Care se misca impredictibil si constant
În jurul nostru
Este blestemul unei generatii
Menita sa închida porti
Tenebre încapatânate sa traga cu dintii
De copilul din noi
De barbatul copil de femeia copil
De îngerul care comite adulter
Suntem studiul continuu
Al disectiei pe propriul creier
Sub protectia unei iubiri iluzorii
Avem un discipol în fiecare dintre noi
Eul raportat la celalalt Eu
Mergând pe firul fragil dintre viata închipuita
Si viata pe care-o visam infinita
Un destin între credinta si negarea totala
Dumnezeu un pretext al existentei
Tenebrele o manifestare directa
A urii de a nu sti cine suntem

Conspiratia îngerilor
în jungla cuvintelor
mai întâi am învatat sa fiu OM
dar ca orice naiv
visam sa ma ia cerul sub aripa sa albastra
sa fiu pasare sau nor
asa încât mai târziu am încercat sa zbor
si m-am lovit cu fruntea de lespezile negre
semnez certificat de înger chior

am trait o viata în copaci din beton
de cald îmi tine o casa de lemn
în care îmbatrânesc oasele

cât de moale este cerul
sub talpile goale
iar acolo sus departe
negrul pamântului
pluteste deasupra fruntii mele
stele sunt lacrimile sfintilor
condamnati la tacere

doar visurile sunt din sânge si carne
vietile sunt mistere
în aceasta conspiratie a îngerilor
doar curcubeul este brâul lui Dumnezeu
care strânge suflete
între lumina si întuneric

nu mi-am imaginat niciodata umbrele
îngeri pazitori
îndreptându-ne pasii
spre lumea în care ne-am nascut morti
si-n care ne întoarcem cautatori de fericire

nu mi-am imaginat niciodata Soarele
un calau cu lacrimi de crocodil
care-si ascute dintii pe retina îndragostitilor
la malul unei mari
plina de culoarea ochilor mei


Abdicarea lui Dumnezeu

o întreaga birocratie pâna la cerul tau, Doamne...
...cozile sunt lungi, asteptam cuminti sa ne vina rândul
certificate de nastere, de casatorie, de deces
rugaciunea spusa în fiecare seara
crucea înainte de masa, slujba de duminica
spovedania, sa ni se ierte cele mai grele pacate
erau vremuri
când era mai ieftin sa mori, Doamne
si mai simplu
toate pomelnicele astea nu mai ajung
gropile trebuie sa le umplem cu aur
o întreaga birocratie pâna la cerul tau, Doamne
asa ca iau cuvântul în mâini si lupt
ca un erou pe frontul suferintei
pentru eradicarea faradelegilor sfinte
strâng semnaturile oamenilor nefericiti
si îti cer, Doamne
sa abdici de la tronul împaratiei tale
manifeste, peste tot manifeste
vrem alegeri libere
revolutia a fost înfrânta prin ignorare
asteptam cuminti sa ne vina rândul
nu exista alternativa mai buna
decât mila 


Eutanasia îngerului meu

sunt plamadit
din carnea lui Eros si sângele lui Bachus
priviti-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantoma alimentata de singuratate
în colivia oaselor este închisa o inima
ce bate la poarta fara nici un raspuns
inima este si vie si moarta
pe jumatate înselata
de propriul ecou

te simt dincolo de imaginatie
dar ma aflu într-un timp fara spatiu si într-un spatiu acronic
(i se mai spune gaura neagra si vreau sa atrag toata materia ta)
secundele danseaza streaptease în fata placerilor carnale
cersesc infinitului începutul sfârsitului
vreau sa fiu Om asa cum simt eu Omul
sa traiesc printre culori
si nu printre cuvinte nascute din euforia
de visuri si sperante alb-negru

palmele astea ar fi trebuit sa fie porti catre alte vieti
degetele astea menghina ar fi trebuit sa fie aripi sau muguri
celulele mele sunt spori care vor parazita universul
ce mica-i lumea când te cuprinde colapsul iubirii
prabusirea tuturor dumnezeilor
în caverna omului primitiv

cerul capoteaza
toate stelele ramân plate pe o strada pe care-am fost celebri
sfintii au chipul cioplit în marmura neagra si rece
eu ma închin la niste ramasite din lut
seamana cu niste figurine
cu sânii tai aduc
si cu buzele tale
(unde esti coloana mea vertebrala este infinita si plina de seva)
îmi pot creste frunze pe fruntea Lunii
sau radacini în inima Pamântului
pot fi vântul sau gândul
si-n lacrima te pot scalda sa fii nemuritoare

aminteste-ti ce am simtit îngerul meu
cea mai frumoasa clipa de sinceritate
sagetându-mi sufletul dezvelit de iertare
un copil surghiunit într-o colivie de vise erotice
condamnat la dorinta
mai exist?

0 comments:

Trimiteți un comentariu