Elena Purcea

Copac al vietii


Copac al vietii noastre oculte,
Ce ramurile-ti scalzi în raze de munte.
Tu stralucesti în zare, ca un Luceafar noaptea
Ramurile-ti cânta c'o pasare soarta.

Cânta si danseza, se unduiesc în zare,
Spun o poveste de dor si de jale.

Copac al vietii noastre oculte,
Mândru sezi pe-o culme de munte.
Încânti privirea celor ce trec,
Spui o poveste celor ce sed.


Cântecul tau în vai se afunda,
Se aude-n departari durerea profunda.
Cânti de iubire, de jale si dor,
Spui povestea omului, prin viata calator.


Iubesc,traiesc!


Imi pare rau, de clipele lasate-n uitare,
Imi pare rau, ca soarele nu-l mai pot zarii
Chiar de rasare in fiecare zi.
Imi pare rau, ca nu mai pot iubi.

Te rog frumos, iarta-ma ca-n lumea asta mare,
Chemarii  tale, n-am dat ascultare.
Iarta-ma, ca uit sa mai traiesc,
Ca am uitat, sa mai iubesc.

Iti multumesc, ca sunt aici si ca traiesc,
Iti multumesc ,pentu oamenii ce-i intalnesc.
Ei la viata ma trezesc si ma invata sa iubesc,
 

Te iubesc ,inseamna speranta,
Iubirea-I esenta omului in viata.
Iubirea-i armonie si pace Divina,
Te iubesc, e-a inimii voce sublima.



0 comments:

Trimiteți un comentariu