Cavalerii teutoni pe pamant romanesc acum 800 de ani

de Stoica Ion Moreni


Dupa campania militara din Cilicia (care a reprezentat un dezastru rasunator în istoria Ordinului Cavalerior teutoni), Hermann von Salza este desemnat noul Mare Maestru al Ordinului. Hermann a fost convocat de Andrey, regele Ungariei, pentru rezolvarea unei situatii delicate ce depasea, din câte se pare, puterile Ungariei. Frontierele acesteia erau amenintate de incursiunile cumanilor, "pagânilor" si ale "barbarilor" (denumiri pe care regele ungur le gasea potrivite pentru a descrie valahii). Cu 800 de ani în urma au fost adusi în Tara Bârsei cavalerii teutoni cu drept de construire de cetate doar din pamânt si busteni. Dreptul de construire din piatra l-au primit doar cu doi ani înainte de expulzarea lor.
Inca de la debutul relatiilor ungaro-teutonice, din anul 1211, regele Andrey s-a dovedit a fi foarte îngaduitor, acordând cavalerilor imunitate fiscala si stapânirea zonelor cucerite. Regiunea Siebenburgen, numita si "a celor sapte fortarete", era înca una slab dezvoltata, motiv pentru care, teutonii, luând-o în posesie, au început sa ridice fortarete si palisade.
Problemele în interdependenta ungaro-teutonica, au început sa apara atunci când teutonii nu au mai tinut cont de linia defensiva, transformând o campanie de eliberare a unor pseudo-teritorii ungare, într-o campanie de cucerire de noi teritorii în numele Ordinului Teutonic. Acesta este momentul în care Andrey, sub presiunea nobilimii hune, decide expulzarea din Transilvania a cavalerilor teutoni,în anul 1225.

Feldioara, localitate situatã la aproximativ 20 de kilometri de Brasov, este una dintre cele mai interesante cetãti medievale din România si ar fi putut avea faima orasului de la poalele Tâmpei. Cetatea Feldioara a fost ridicatã de cavalerii teutoni în perioada 1211-1225.
Se numea la început cetatea Merienburg si a fost refãcutã ultima datã si transformatã în cetate tãrãneascã în anul 1475. Din vechea cetate tãrãneascã nu se zãresc astãzi decât niste ruine.
Cetatea, care are un aspect medieval târziu, caracteristic secolelor XIV-XV, mai pãstreazã încã douã turnuri aflate în ruinã, legate de ziduri de apãrare. Desi în perioada ei de glorie cetatea avea puternice ziduri de piatrã si cãrãmidã, în unele locuri întãritura ajungând pânã la doi metri, din ea s-au mai pãstrat doar turnul de nord-vest, aproape întreg, fântâna din mijloc, astãzi astupata, temelia de piatrã a capelei, precum si o bunã parte din pivnitã.
Experienta de constructori a teutonilor acumulata în Tara Sfânta si în Asia Mica a adus pe meleagurile transilvanene tehnici si solutii de constructie întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des Chevaliers si Ascalon.
Zidul de piatra in partea de nord-vest, s-a dovedit a fi total diferit din punctul de vedere al tehnicii de constructie de restul fortificatiei de la Feldioara. Baza lui este alcatuita din bolovani mari de piatra, deasupra carora au fost asezati alti bolovani, legati cu un mortar de calitate buna.
Turnurile si curtinele au fost construite probabil de  comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea teutonilor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. Cetatea nu este importantã doar pentru cavalerii teutoni si pentru sasii ce au urmat, ci si pentru istoria românilor. Pânã la cutremurul din 1838 s-au folosit depozitele de cereale existente în cetate, care ulterior au fost pãrãsite. Paznicul cetãtii si-a pãrãsit si el locuinta, iar cetatea a fost abandonatã. Azi ruinele sunt rar vizitate.

0 comments:

Trimiteți un comentariu