STUDIU: Daca am îndrazni un raspuns la întrebarea “Ce-i de facut?”

de Romulus Patru Bena

[Argument: Vremea când „puterea" era „în vârful pustilor" a trecut. Simbolurile revolutionare pamântene (nu cele cu participanti extra-terestri ce au invadat NET-ul), ci imaginile  mobilizatoare/provocatoare ce mai atrag pe tinerii de azi, imagini cu pusca în mâna, pe baricade, nu le mai gasesti decât imprimate pe T sorturi. (Modelul cel mai raspândit, cu alura de mascul bine, un romantic ascuns, este capul revolutionarului cubanez de origine argentiniana „ Ernesto Che Guevara", cu ochi de vultur, cutezator, privind cu întelepciune, dar fara complezenta lumea veche, tributara banului. Un macho sensibil, rebel cu miez ascuns, multiplicând cliseul viril, paros, neras si netuns.) Atractia asupra multora actioneaza romantic: baietii imberbi îl invidiaza, impuberele viseaza sa le usuce cosurile foliculinare, pustoaicele fitoase fac piele de gaina, adultele sunt fascinate, iar intelectualii nerealizati, prin el s-ar vrea razbunati. O imagine de adevarat barbat, virtual amant pasional, deloc banal, (nu atât fizic, senzual, cât ideatic); întruchipând crezuri, ideologii. (Sa lasi tot confortul de nomenclaturist rasfatat, sa consideri comunismul stângist, din Cuba, sclerozat si sa încerci sa construiesti altul, pur, neîntinat, cu arma în mâna, fara a face la nimic rabat, presupune un curaj iesit din comun – unii îi zic nebun; altii, vad în personaj destinul unui comunist romantic, împatimit, cu suflet apostat). Nesupus si nespurcat la relele si viciile lumii occidentale, esuata într-o neînfrânata si debusolata societate de consum; ce murdareste crezurile, idealurile, cumpara valorile, silueste constiintele, epuizeaza pradalnic resursele si îsi încheie drumul în munti de steril si deseuri, poluare si scrum. (Fortele vii ale umanitatii refuza înaintarea inconstienta pe acest drum). Nu este dubiu ca „Che Guevara" este mult idealizat, ca i se atribuie teluri si idealuri la care personajul real nu a visat. Dar tocmai asta da marea putere de atractie oricarui simbol. Odata trecut în nefiinta i se pot atribui multe idei vizionare. (În functie de trebuinta! Pentru asta nu este obligatoriu sa anexezi „instructiuni de folosinta"!) Pe tema asta se poate afabula. Este atractiva, mirifica visarea la gasirea altei cai de realizare în viata sociala si personala, precum si admiratia pentru un nou tip de erou (care respinge  „domnia banului" si are ca tel în viata modificarea nedreptelor rânduieli sociale, faurirea unei lumi mai bune si mai drepte, ridicarea calitatii vietii, prin nepoluarea fizica si morala, întoarcerea la natura, hrana bio si pastrarea mediului înconjurator. V-ar place un astfel de program electoral? Câti n-au visat)!
Tineretul  este atras de câteva decenii de ideea unei renasteri spirituale în îmbatrânitul Occident. De o viata implinita în planul aspiratiilor profesionale si intelectuale, care sa merite sa fie traita; nu redusa la a mânca, bea si facut sex fara a procrea. Dar bâjbâie, se poticneste, calea nu gaseste, iar când reuseste a o afla, se opun nu numai batrânii, „conservatorii", ci si „junii corupti";  membrii „monstruoasei coaltii" adversara schimbarii, de-i numeri te îngrozesti. În plus, când este vorba de ideile care devin ideologie, iar mai apoi politica aplicata, marile personalitati, „oamenii providentiali" au gresit nu odata. (Între altele si de aceea ele sperie în Occident; linia de demarcatie este pe nisip miscator între sublim si dement).Sub aparenta sa banala, ca formulare, întrebarea este celebra. A fost pusa adeseori si realmente si-au pus-o atâtea capete luminate, iluminate, straluminate sau strafulgerate de idei marete, inovatoare, novatoare, salvatoare, generatoare de Dumnezeu stie ce, etc. Pentru a pune capat la ceea ce se considera incceptabil, pentru a se cauta iesirea din ceea ce nu mai era tolerabil, nu mai multumea. Iesirea din impasuri cu întrebarea asta începea. Este etern uman sa te si sa întrebi ce se poate face, care este urmatoarea mutare spre mai bine, în destinul personal sau colectiv. Mai ales în momente istorice dificile, cu optiuni putine de a iesi din clenciuri! În scoala de care am avut eu parte în asa-zisul "deceniu obsedant", ni se povestea cu evlavie cum Lenin (dar se pare ca au fost si altii înaintea sa, Cernâsevski, Plehanov si mai pot fi citati câtiva) excela în a pune din când în când aceasta întrebare. El a avut dreptate, uneori lupta este necrutatoare „care pe care". A avut însa o observatie adânca, cruciala si anume: "filozofii tuturor timpurilor nu au facut decât sa interpreteze si sa explice lumea, chestiunea este de a o schimba". Aici a avut dreptate.]  
Dupa ce vi s-a acrit de „analizele politice" acum este momentul de a cauta un raspuns la faimoasa întrebare: ce-i de facut  pentru ca tara sa iasa la liman ?Si la noi, toata lumea se vaicareste de n-ai timp sa-i asculti, masurile guvernamentale de austeritate sunt pe toate fetele  forfecate, dar chestiunea, mare cât roata carului si cu semn de întrebare pe masura, ramâne „Ce-i de facut?" As începe cu "ce nu trebuie facut". Este clar ca ar fi  variante sinucigase recurgerea la masuri si metode nedemocratice. De la primele încercari Occidentul ar lua România în "linia de mira" si i-ar taia macaroana, asta mica-mare, care o avem de la occidentali. Oricâti adepti ar avea extrema dreapta sau extrema stânga în România, venirea lor la putere n-ar impresiona favorabil Occidentul, dimpotriva. Occidentul ar reactiona cu promptitudine daca în România ar fi luate masuri calificate politic drept extremiste. "Mitraliere", "trasul în teapa" si "sanatoasa dictatura luminata" de dreapta pot fi lozinci de succes electoral, dar nu programe de guvernare, dupa cum nici nostalgice masuri neocomuniste nu ar duce nicaieri, ar turti cel mult mladitele incipientei democratii si economii de piata. Daca s-ar încerca variante aventuriste, Europa ne-ar pune la index (si asa suntem pentru ea "copilul problema" ). Ati vazut ca pentru „vini" mult mai mici, n-au ezitat sa ostracizeze Austria din cauza politicianului de dreapta, Haider, în toamna anului 2000. (Austrie la care Occidentul tine). Deci, în cazul nostru ar fi doar suferinte inutile si ani pierduti dupa atâtia altii,  deja irositi. Sa nu facem greseli ce ar duce ca România – deja aspru criticata pentru comportarea în Occident a tiganilor ei si alte motive întemeiate – sa fie din nou sanctionata! Extremismul de dreapta sperie. (Occidentul nu a uitat ca Hitler a ajuns la putere democratic, în urma unor alegeri libere de necontestat; chiar si un popor poate fi manipulat!)
Ce-i de facut? Este timpul sa ne trezim. Exista o sansa; fortele vii ale natiunii sa-si asume responsabilitatea si sa treaca la actiuni. De constatari ne-am saturat: uite una de la care trebuie pornit, neaparat. Sa constatam cu tristete ca toate institutiile nationale sunt fie controlate de Presedinte si Putere, obligate la complicitate, precum „Avocatul Poporului", fie marginalizate precum Consiliul Economic si Social, sindicate si societatea civila, acceptate de guvern într-o forma de dialog „de-a surda". Ca bunica de lânga foc, reprezentantii lor pot sa vorbeasca de buna seama. Dar ei vorbesc, ei aud; guvernantii nu se sinchisesc de „partenerii sociali", nu-i iau în seama. [(Cât priveste actiunea „Avocatului Poporului" te întrebi cum acest, la baza, „cadru universitar" mai poate sa se întâlneasca cu oameni simpli din tara asta, fara sa roseasca.) De mai bine de o jumatate de an poporul este în strada si îsi clameaza drepturile încalcate, atâtia oameni din tara asta ajunsi la capatul rezistentei fizice si morale au recurs la gesturi disperate, iar Domnia Sa, asa zisul „avocat al poporului", nu face nimic pentru ei. (Troneaza în sediul-palat, de SPP-isti înconjurat, cu limuzina si sofer la scara, cu fonduri de Protocol consistente, cu salariu - cifra înfioratoare - cumulat cu pensia – si ea foarte mare – cheltuiala desantata, de la buget suportata. Pentru cumulul sau pensie/salariu, si statutul de sef al unei institutii nationale privilegiate ipochimenul a fost activ, vocal si a stiut sa se bata.) Bieti români! „Ombudsman"-ul nordic, tras în banda româneasca si-a tradat menirea, a fost golit de continut, fasonat dupa chipul si asemanarea sefului sau stiut ca ciufut; la prima revizuire constitutionala institutia asta, pentru români neuzuala, ar trebui sa dispara)].
Un numar de lasitati si comoditati s-au perimat.  „Capul plecat sabia nu-l tae"; asa era pe vremea razboaielor cu turcii. Nu azi, în Europa sofisticata, când criza pe saraci îi îndoaie. Sunt multi care gândesc, unii chiar cu voce tare; este timpul ca fortele vii ale natiunii sa treaca la actiuni, începând cu exercitarea de presiuni. Daca actuala guvernare nu stie spre ce duce tara, daca nu este în stare sa o scoata din criza pentru ca viata sa merite a fi traita .... atunci sa se care! Sa lase locul unei echipe de tehnocrati, hotarâta sa curete ticalosia si sa ne scoata din criza. Oprirea recesiunii si trecerea la crestere economica sunt adevarata miza!
Pe fondul redresarii economice se pot lua masuri pregatitoare ca la alegerile viitoare nici un „ticalos" în Parlament sa nu se mai strecoare; daca se poate. Daca nu, sa se obtina macar o majoritate covârsitoare pentru partidulului viitorului, „Partidul Oamenilor Cinstiti" (POC!) Noua formatiune politica, menita sa salveze tara de dezastru, sa puna locomotiva economiei – de atâtia ani deraiata -  pe sine, sa angajeze durabil poporul în munca productiva, singura ce aduce tuturor bine. Nu orice fel, ci munca producatoare de bunastare si prosperitate. (Îndeosebi produse la care se aplica TVA–ul ce merge la buget). Iar organele abilitate sa reprime drastic, spre a diminua pâna la eliminare, munca la negru si evaziunea fiscala. Acum nu o fac, pentru ca sunt sabotate. Exista complicitati; anume firme, moguli, VIP-uri sunt stat în stat, nu dunt controlate! Atentie! Numai cu o majoritate calificata în Parlament, renasterea tarii si neamului românesc se poate face! Pentru ca, în zilele noastre o renastere autentica se poate face doar în legalitate.
Câteva masuri de luat imediat pot fi usor enumerate:
Parlament unicameral, cu „alesi" putini, dar profesionisti eficienti. [Actualul Parlament bicameral de la noi este un avorton „original", camerele au atributii clonate, se calca pe picioare care este decizionala, Senatul nu este prin nimic o camera superioara. (Un „ales", prin tot ceea ce primeste: salariu, casa, masina, computer, telefoane mobile, birou bine dotat în circumscriptie, deplasari în strainatate etc, face o gaura substantiala la buget. Stiati ca senatorii României în anul 2009 au calatorit de 3 milioane de euro în tara si strainatate?)Si cu ce rezultate ] În perioada mandatului sa nu aiba dreptul de a se ocupa de altceva decât de munca de parlamentar; orice cumul sa fie exclus! Nici macar cumul parlamentar cu profesor universitar.
-Un referendum (cu întrebari si optiuni ca cele de mai sus) ar trebui urgent organizat; un referendum promovat pe baza de semnaturi democratic strânse. (Sa se adopte o noua Constitutie din care anomaliile actuale sa fie eliminate;  presedintele tarii sa fie suspendat democratic, ales unul echidistant, iar odata Puterea actuala decapitata, prin alegeri libere poate fi descalificata si de la exercitarea puterii alungata.) Puterea, odata asigurata, trebuie valorificata în interesul general (ca atare, puterea nu tine de foame, sete sau frig, cât nu este întrebuintata inteligent, cât nu devine politica aplicata.) Masurile vor trebui esalonate si prin lege implementate,iar apoi riguros aplicate.
- Sa se faca o noua „lustratie" care sa vizeze pe toti nenorocitorii postrevolutionari ai neamului, „vinovatii de dezastrul tarii"; o lege cu aplicare imediata si confiscarea reala a averii (partea fara just temei apropriata), chiar daca formal la alti membri de familie a fost înstrainata. (Formularea „legala" trebue evitata, ca la noi s-a furat cu legea în mâna, astfel ca averea „legal" apare curata. Sa se aplice o lege cu prevederi cât mai aproape de „Legea 18, a ilicitului" de altadata). Clasa politica vinovata de jaf si ticalosita, pentru un numar de ani ar trebui îndepartata de la exercitarea puterii. (În 1989 când „lovilutia" victorioasa a amorsat trecerea la capitalism, tara era a tuturor românilor si fara nici o datorie; ba dimpotriva erau câteva miliarde de dolari excedentare, care s-au evaporat. Vinovatii – în majoritatea lor - sunt înca în viata, colcae în „Top 500", plus cei cu averi tinute oculte, inclusiv în paradisuri fiscale si conturi helvetice confidentiale.) Sa o spunem pe cea dreapta, s-a jefuit deliberat pentru ca se stia ca nu vor fi pedepsiti! La dezastrul economico-financiar de astazi au pus umarul toate guvernarile postdecembriste. Buna credinta a dobânditorilor a existat rareori, iar când este vorba de trecere a averii dobândite ilicit pe numele membrilor familiei, tertipul nu este recunoscut într-un stat de drept adevarat si nu ar trebui acceptat. Banii trebuie luati de acolo de unde sunt si de unde pot fi recuperati – daca ilicit au fost câstigati. Bugetul ar creste inzecit, daca ce s-a furat ar fi restituit!
- Justitia trebuie primenita drastic, imediat. La noi, aceasta „a treia putere în stat" nu a fost reformata. UE înca o mai monitorizeaza, întrucât impunitatea bogatilor, netransparenta averilor, protejarea celor ilegal facute, coruptia, mita si nedreapta luare au cangrenat societatea sub ochii de multe ori îngaduitori sau partinitori ai justitiei. (CEDO penalizeaza tara pentru greselile rareori nevinovate ale judecatorilor; când gresesc, sa fie sanctionati si pusi sa plateasca ei.)
Statutul Curtii Constitutionale trebuie regândit. Puterea ei sa fie diminuata,îngradita. O decizie a ei sa poata fi rasturnata de plenul Parlamentului, cu o majoritate calificata.
Reintrodusa Curtea cu juri. Nu judecatorii, ci juratii (în numele poporului din sânul caruia au fost selectionati), sa hotarasca vinovatia celor acuzati în cazurile grave. Nu câtiva judecatori mânati de interese bolnave. Întrucât prea multi infractori eliberati conditionat au recidivat pe data, nici astfel de decizii nu trebuie lasate la toanele sau interesele unor magistrati. Justitia noastra „postrevolutionara", „democrata" s-a dovedit adeseori venala si de prea multe racile virusata.
- Noua putere poate aplica sacrosancta reprimare a „îmbogatirii fara just temei". Nu trebuie dovedit decât: exista un patrimoniu saracit (deobicei al statului), unul îmbogatit (al „ticalosului") si legatura cauzala dintre ele. Text valabil, înscris înca în codul civil Napoleon (1804). Odata dovada facuta, democratic se confisca-harst! Ce s-a furat – oriunde s-ar afla, – revine în patrimoniul saracit. Indiferent cine este proprietarul pe hârtie; pentru ca s-au facut deliberat înstrainari fictive. Haideti sa obligam îmbogatitii ilicit la „retrocedarea" a ceea ce au luat cu japca în ultimii 20 de ani. Aceasta „retrocedare" nu ar fi cu nimic mai putin dreapta decât cea impusa dupa revolutie, dar trebuie facuta rapid, nu la sfântul asteapta! Nu s-ar face decât dreptate.
- Sa avem aceleasi institutii, centrale, locale, agentii, deconcentrate,... cele si câte sunt si în alte state europene; nu mai multe si simtitor „degresate". Eficienta inainte de toate. Prea s-au înmultit ca ciupercile; unele au fost facute special pentru ca persoane din clientela politica acolo sa fie plasate!
- Redus drastic standardul de confort si viata opulenta al oficialilor de tot felul, pentru a deveni similar cu cel al omologilor occidentali. Masuri imediate – eliminarea radicala a luxului si risipei desantate practicate de clasa conducatoare. (Mai putine masini oficiale cu sofer la scara si cota lunara de benzina mult mai mica, mai putine masini în dotare, mai putini SPP-isti, la mai putini demnitari. Primul ministru olandez merge la serviciu cu bicicleta!)
 - Întrucât guvernari pradalnice au jefuit si înstrainat mai pe nimic avutia nationala, au privatizat si vândut strainilor cât au putut, acum nu-i alta cale decât a face ca investitia, capitalul sa-si scoata profitul din activitati utile dezvoltarii tarii, iar o buna parte din el sa nu fie trimis în strainatate, ci reinvestit în tara cât se poate.
- Bancile filiale ale unor banci/mama straine sa fie facute sa crediteze dezvoltarea tarii, a firmelor autohtone de tot felul si numai în masura în care o fac, sa le mearga si lor bine. Daca se comporta hapsân si nu vor sa ajute tara, sa li se taie macaroana!
- Trebuie încurajata prin masuri subventionate productia în toate sectoarele în care avem materii prime, conditii favorabile, forta de munca ieftina (dar superior calificata), în care avem un atu, ne pricepem. Nu productie de dragul productiei, ci productie pentru care exista piata (interna sau externa) menita sa satisfaca cereri durabile. Pentru agricultura si turism (balnear si montan) avem conditii bune; dar ni s-a dus buhul în întreaga lume ca facem doar agricultura de subzistenta, iar buna calitate a serviciilor în turism, precum si marja decenta (nu obraznica de profit) românilor par a le fi straine!
(Ce în vara lui 2010 s-a întâmplat, pe toti românii cinstiti i-a oripilat: trei glorii sportive românesti de care lumea a cam uitat (si oricum, nu sunt obiective turistice de vizitat), împreuna cu doi ministrii (de externe si al turismului) pe care faima proasta i-a precedat, au reprezentat România la Expozitia Universala din China. Nu i-a dus capul pe nici unul sa descifreze palma usturatoare ce în „logo-ul" turistic o companie spaniola veroasa în „brandul" de tara ne-a încrustat; si nu pentru câteva mii de euroi, ci pentru un purcoi, aproape un milion! Cum sa nu te cuprinda mânia când vezi un logo sugerând clar ca în Carpati este tara tiganilor „ROMânia", gradina lor. Iar oficialii români ne cer sa facem cât mai cunoscut „brandul" cu acest logo spurcat. S-au angajat, contractul a fost semnat - orbeste sau interesat - fara clauza de anulare pentru o astfel de situatie jignitoare.
Spre a evita confuzia ROM/ROMÂNIA diplomati români s-au luptat în ultimii ani pe toate baricadele diplomatiei multilaterale pentru a îndrepta ceea ce unor neprofesionisti, de-a lungul timpului, le-a scapat. Pentru ca României sa nu i se mai impuna folosirea indicativului ROM pe pasapoartele românesti, placile cu numarul vehiculelor, ca indicativ de tara în traficul  aerian si altele, diplomati români au promovat propuneri de modificare a conventiilor internationale. (Personal, când eram Consul General la Montreal am facut demersuri la Organizatia Aviatiei Civile Internationale. Sa fie doar RO în engleza, sau în franceza ROU.) Diplomatii au reusit! În plus, unii consuli am avut curajul sa spunem tiganilor pe nume si ca din punct de vedere etnic, fara a fi pejorativi, ci doar corecti, obiectivi, sa stie strainii ca românii nu sunt tigani si nu trebuie confundati cu tiganii români. Respectam toate etniile, dar sa-si asume numele traditional, sa respecte numele de român ca cetatenie, nu sa se piteasca dupa el, iar comportamentul sa-i fie de misel. Acum, suntem aruncati cu ani si ani înapoi. De neprofesionalism si prostie condamnati, suntem buni de plata; si batjocoriti si cu  banii luati! Cu astfel de ministri si responsabili netoti, care s-au dovedit  iresponsabili, cum sa aiba tara un „brand" de care sa fii mândru, dragi compatrioti?)
{Marota constanta a Guvernatorului perpetuu Mugur Isarescu potrivit careia „orice crestere a retributiei merge în inflatie", trebuie corectata; nu are suport în realitatea economica a unei tari cu un consum chircit, redus la supravietuit. Practica americana si europeana este diametral opusa -  cresterea consumului creeaza piata. Oare Guvernatorul nu are mintea destul de creata?  [Ce sa înteleaga omul simplu din zisele cu repros ale Guvernatorului? Când se mareau salariile era rau pentru economie, ca inflatia crestea. În august 2010 salariile cu 25% au scazut, dar tocmai atunci Guvernatorul anunta ca la sfârsitul anului cresterea inflatiei nu va fi cea prognozata de BNR (3,5), ci se va dubla (peste 7, undeva)! Deci nu-i bine nici asa! De ce nu spune BNR ce masuri legislative sau executive arunca în aer inflatia? Ca doar pastrarea tintei de inflatie este pentru BNR o obligatie!) Nu vrea sa supere?] Cel care a spus „ cresterea consumului este un lucru bun când venitul are acoperire în productivitatea muncii" a fost un mare economist, nu un finantist zgârca, „antipopulist", urât de cei cu salarii mici. (Baieti destepti BNR-istii si de neînlocuit – au recunoscut-o si comunistii. În vremea lui Gheorghiu-Dej, finantistul „burghez" Aurel Vijoli a fost scos din puscarie si pus mai marele Bancii Centrale; întrucât regimul nu stia cum sa o dreaga dupa ce a scapat din mâna inflatia, tiparind si punând în circulatie bani fara acoperire, simpla hârtie!) Daca magistratii au fost exceptati, de ce n-ar fi si facatorii banilor recompensati, ca doar sunt si ei motati!}
Domnilor de la Parlament, Guvern, Presedintie, de ce pentru modificarea legilor care au acordat privilegii (legi în spatele carora  magistratii se ascund), nu aveti initiative legislative si îi lasati în continuare privilegiati? Asa, deodata, nu mai aveti curaj, a-ti ramas blocati? Sunteti viteji, drastici, aroganti si cinici, invocati principiul „contributivitatii" numai împotriva pensionarilor neajutorati din alte sectoare?  Cu cei nedreptatiti care nu mai prezinta interes (exemplu fostii diplomati, artistii, oamenii de cultura si arta pensionati) cei slabi si neprotejati sunteti curajosi, prompti în a le impune recalcularea pensiilor si sa le impozitati! (Si eu, ca pensionar, fost diplomat, sunt unul din cei vizati.) În timp ce „taierile" din retributiile celor din armata si mai ales „servicii" le tot amânati. A devenit notoriu ca Presedintele conduce tara nu cu oficialii din corpurile constituite si înstitutii, ci cu „serviciile", care îi furnizeaza informatii utile, pentru principala activitate - atât de draga lui „Zeus" – crosetarea de intrigi si bagatul de fitile.   Cum  sa nu adreseze  mass-media o filipica aspra „cavalerului tristei figuri" si slugii sale credincioase? Ei se bat cu morile de vânt ale politicii, se dovedesc ageamii în ale economiei, iar criza îl patrunde pe cetateanul contribuabil pâna la oase! Si se arata vexati guvernantii ca sunt huiduiti la orice aparitie publica. Adio „bai de multime", povestea de dragoste cu poporul s-a terminat.    
Remanierea cosmetica efectuata la începutul lui septembrie 2010 nu a rezolvat ce vulgul a asteptat. (În realitate, se pare ca „Zeus", initiatorul ei si-a propus doar sa recalibreze raporturile între grupurile de interese din cadrul PD-L.) Perdantii si victoriosii sunt la fel de neputinciosi în a scoate tara din recesiune, noii veniti nu au în acest sens, un plan anume; doar milenarul tertip, când tai din pâine, sa adaugi la circ, macar un pic! Numai prostii pot crede ca noua echipa, ca prin minune, va scoate tara din fundatura. (Nu are cum! În tara asta prea mult s-a furat, mintit si în continuare se minte si se fura.)   O neîncredere profunda s-a instalat între guvernanti si guvernati. Domnilor guvernanti, degeaba va victimizati si ofuscati, faceti pe candizii, ca vreti binele poporului, ca oprobiul oamenilor simpli este nejustificat, nemeritat, ca nu egzista alternativa mai buna la masurile otravite pe care le-ati aplicat. Lasati-va de mirat; nemultumirea generala este rezultatul politicii voastre si o meritati cu vîrf si îndesat. Încet, dar sigur, un adevar se cerne.  Doar plecarea Premierului cu întreg cabinetul ar mai putea reamorsa încrederea. (În speranta ca si stapânul sau ar putea fi  suspendat, ori macar obligat sa numeasca un Premier tehnocrat, independent cu adevarat; nu o placa de patefon de epoca, uzat, marca „Vocea stapânului", de care lumea s-a saturat.) Restul sunt baliverne de încurajat multimea, ca sa nu zic, aiurit prostimea!  Din proverbul „pestele de la cap se strica, dar de la coada se curata", puterea actuala vrea sa uite prima parte. O practica însa brutal pe a doua; de biruri împovaratoare, restrictii de tot felul, taieri de macaroane, austeritate si economii împinse pâna la sacrificiu, doar omul de rând are parte! Or fi românii rabdatori, dar a venit timpul sa le spuna opresorilor si nenorocitorilor de neam: „a ajuns cutitul la os, asa nu se mai poate"! Spuneti-o eficace prin votul masiv la urne. Renuntati la speranta desarta ca va puteti descurca individual, dând din coate!                                                                                                                                                                   
Nu numai „noile retrocedari" si politici fiscale aducatoare de bani la buget vor trebui cu buna stiinta, dar si cu pricepere implementate; este nevoie si de masuri constructive de reforma si restructurare în toate sectoarele si corectarea greselilor comise, multe, nenumarate. Societatea româneasca este prost croita si rau cusuta. Multe sunt cu capul în jos în tara asta, ori pe dos!                          
- Agricultura tarii are nevoie de tarani, dar satele se golesc, tineretul pleaca la oras. Tinerii nu vor sa devina fermieri; ar vrea sa câstige banul mai usor. Ca ei „e smecheri"! (Pamîntul ramâne pârloaga ca nu-i cine sa-l munceasca, nici brate tinere pentru a presta servicii într-o pensiune ori în gospodarie; decât o baba oloaga de reumatism si un mos cu hernie.) Asta face ca tara noastra – alta data, eminamente agricola - sa importe 70% din produsele agro-alimentare, iar preturile practicate de „retaileri", de „supermarketuri" sa fie inaccesibile omului simplu. El a ajuns sa se uite la ele în galantare ca la fotografiile din revistele publicitare! Cineva saboteaza în interes strain organizarea de centre de colectare a recoltelor agricole românesti si obligarea „retailerilor" la a se aproviziona cu precadere si în procent mare cu produse românesti. (În vara anului 2010, în  Sebes, zona mea natala din judetul Alba, recolta de grâu a fost normala. În ciuda penuriei nationale invocata de procesatori pentru scumpirea pâinii, un kg. de grâu se vindea cu maximum 40 de bani. Deci nici macar o jumatate de leu nu lua producatorul; în timp ce pâinea integrala se vindea cu 4 lei kg!  De ani si ani, pretul grâului national a ramas neschimbat la cumparat! Jaf valabil de la recoltare si în judetul Premierului Boc!) 
- La oras, prea multi fac munci neproductive; acced cum pot la munci vremelnice, nmeclar definite, reglementate si impozitate,ocupatii temporare de pitifelnici, contopisti, participanti platiti la emisiuni, executanti de misiuni,  în domenii precum comertul, intermedierea, paza privata si taximetria cu câte altceva combinata,  mass-media ce exponential a explodat, ca si asa numitul „show-biz" atâta de prizat. Or, o societate ca sa functioneze normal are nevoie si de tinere pentru facut curat, menajere, „garsoni" si „picolite", ospatari, ospatarite, patiseri si cofetari, bucatarese de restaurante populare si cantine, îngrijitoare de batrâni, (pe care sa-i spele, sa-i hraneasca, sa-i supravegheze pe cei de boli grave afectati), vânzatoare în mici comerturi si barbati de manutanta, brancardieri în sistemul sanitar, muncitori în constructii – în multe meserii numarul profesionistilor este deficitar. De meserii sau îndeletniciri cu efort fizic de pus cârca si mâna – este nevoie si la noi de „capsunari (cum sunt acum atâtia români care muncesc în Occident. În Bucuresti nu mai sunt lustragii, iar profesia este pe cale de disparitie; se câstiga mult mai bine din cersit! Or, nici o munca nu este rusinoasa, daca este facuta si remunerata bine.) La noi anumite munci/profesii absolut necesare înca sunt considerate nedemne, dispretuite ca atare; sunt preferate aranjamentele, învârtelile, expedientele, cântatul de muzica „kitchi" si manele la petreceri unde se plateste bine, se pot cumula slujbe de prezenta si agitat fundul pe platouri de televiziune, fetele frumoase în costumul Evei, (nu cu frunza mitologica, ci doar cu o sfoara între fese, zbântuindu-se în draci, de parca ar fi în pat cu barbati - banul sa iese), sperând ca angajatorii le vor da într-o zi o sansa de a dansa/cânta, macar ceva susanele. Statutul unor îndeletniciri nu este clar reglementat.
 - Absolventii de învatamânt superior nu trebuie produsi pe banda, serie mare, ci în functie de nevoile dezvoltarii societatii românesti. Pentru asta sa se introduca examene de admitere cu locuri acoperitor stabilite, dar „numerus clausus". Acesta exista în Occident. Strainii de vor sa se scoleasca la noi în putinele scoli înca bune (merdicina, arhitectura, inginerie) sa plateasca scolarizarea. Stacheta sus, nu oricine devine student la zi si absolvent de învatamânt superior cu diplome recunoscute si acceptate pentru angajare în tara si strainatate. Cumpararea de diplome trebue aspru pedepsita pentru a înceta cu desavârsire. Ceilalti tineri care nu pot deveni studenti sa munceasca acolo unde le este valoric locul. (Evident, studii univeritare pe banii proprii poate face oricine sau la fara frecventa, în „universitati populare"). Ce faci cu atâta populatie supertitrata care nu are nici o sansa de a-si gasi un serviciu, de a fi angajata si cinstit remunerata? Statul nu poate avea obligatii de angajare sau plata ca domnisoara x sau mister y calificati prin diplome cumparate, specialisti în nemunca, nu gasesc de lucru. (Ce se întâmpla actualmente în învatamântul postliceal românesc este un adevarat scandal: intelectualii vor si reusesc sa-si faca odraslele tot intelectuali; meseriasii, muncitorii si taranii vor sa-si scoata copii din mediul lor, „sa-i faca domni", ca destul au muncit fizic ei! Se prefera a fi un obscur functionaras la oras, decât un fermier, gospodar, în satul sau fruntas. Pentru a creste sansele de a accede în functionarime fac doua trei facultati, una dupa alta sau deodata, licente, masterate, doctorate! De nu pot cinstit, fiindca „loaza" este nepregatita, puturoasa, neispravita, atunci este ajutata. Si cu meditatii ca altadata, însa parintii fac orice sacrificiu, iar daca progenitura este necompetitiva, diploma îi va fi cumparata. Cumpararea diplomelor – frecventa, de te miri si te crucesti taraneste –  falsifica  orice competitie si provoaca multe nemultumiri si nenorociri.)
-  Meseriasii ar trebui disciplinati, de la munca la negru întarcati si scosi din rasfatul actual. Pus saua pe ei, nu lasati sa munceasca în dorul lelii mai mult la negru, prestând munca de calitate proasta, dar cu tarife exorbitante. Profitând ca cei buni sunt plecati în strainatate, ca au ramas putini si cererea este mare îsi fac de cap, sunt neseriosi, nu-si tin cuvântul dat, se betivesc toata ziua, fumeaza de te alunga de lânga ei, îti fac surprize neplacute vânzându-ti scump materiale recuperate, care mai de care! Gratarul, bautura, tigara si cheful cu manele au deprofesionalizat meseriile, în prezent pline de impostori tupeisti, cârpaci precar pregatiti, smecherasi obrazniciti si care fac multe rele. (La noi, nu bautura bauta cumpatat este reala problema a muncitorului, ci munca bine facuta, aducatoare de un ban cinstit – asta lipseste si într-un fel, este adevarata problema a bautorului!)
- Societate româneasca nu este organizata sanatos. Prea încurajeaza cariere în care se poate trai  în proportie atât de mare din despicat firul politicii în patru într-o mass-media umflata (precum un bob de fasole cazut într-un sant mocirlos cu apa rau mirositoare, spurcata. Nevoi creiate artificial si apoi speculate. Analisti politici, politicieni, avocati, notari, specialisti în consultanta, consilieri în de toate, cu diplome luate la repezeala (respectiv cumparate, în tara) dar si în strainatate  au napadit societatea, au devenit în orice localitate mai importanta – dulcea gradina de altadata – supranumerosi si prea bine platiti. Iar pe lânga cei necesari si de valoare, unii au devenit adevarate buruieni otravitoare.)
- Prea multe si multi traiesc din fâtâit fundul, fundal la orice, participare platita, asistenta rasplatita, persoane de companie, „bodyguarzi", redactori si ziaristi insuficient scoliti, precar formati, în mâzgalit pornografic hârtia specializati, la publicatii cu tiraj minuscul, fara abonati si în dat din clanta specializati, tupeisti cu un comportament de apucati! Iar în numeroase sectoare (agricultura, constructii de case si autorute, munci de o anumita calificare si performanta) de forta de munca tânara, viguroasa, razbatatoare,  este penurie mare!
Întrebarea ce se pune brutal, dar este „fireasca", în România unde multe s-au facut „original",  fara a pune batul si a le taia macaroana oamenii nu pot sa munceasca?   [(La noi adesea „fireasca" este o scuza mitocaneasca, oooo-daaaa! Precum balega comprimata a calului de caleasca turistica, ce plimba vizitatorii pe trasee anume în centrul marilor orase; la noi, cazuta „natural", „firesc", pe asfalt. A pune un sort de plastic lavabil sau jetabil sub coada calului este un moft occidental. Noi nu practicam o astfel de pervertire, unora chiar le place mirosul de balega de cal! Doar toata lumea stie ca „natural si bio" astfel de „gogonele natural brichetate" se rostogolesc din când în când, de sub coada oricarui cal. Ies singure, „firesc", fara moase! Nici occidentalii nu pot împinge moftul pâna la absurd, ca doar Directiva UE nu-i sa pui si plosca la tulumba calului. De ce nu si o punguta de matase aplicata pudic la boase? Câinii, animale de companie au dreptul sa murdareasca trotuarele si aleile din parcuri, ca si maidanezii care nu au stapân? La ei nu (amenda este mare), la noi da (nimeni nu curata dupa câini, doar suntem pe Dâmbovita)! (Iar de se depaseste confortul termic de caldura sau frig nu li s-ar parea absurd ca Primaria sa oblige ca prin 112 sa fie chemat un echipaj SMURD?)].
Ziceam ca întrebarea se pune brutal si o reiterez : oare numai cu foamea, frigul, teama si saracia crunta poate fi facut românul ca occidentalul sa munceasca, sa protesteze doar justificat, cât are înca venituri decente si nu a ajuns un scapatat? (Nu pentru ca este sarac si de stapâni bogati oprimat, ca pentru asta este, în parte, el însusi vinovat; dupa revolutie de ce a stat nepasator? De ce a votat cum a votat ani de zile, nimic nu a învatat?). Raportul de forte, aliantele din care facem parte, împrejurarile internationale sunt cele date; ar fi contraproductiv sa fie ignorate. Tragedia noastra este însa ca cei care ar fi vrut sa se faca reforma, ordine si curatenie  nu au putut sa o faca, iar cei care ar fi putut un au vrut si nu vor sa se  faca. Pentru ca nu a existat concordie nationala; nici macar pe teme fundamentale.  De aceea trebuie actionat într-un mod cuprinzator, într-o viziune integrata. Si trebuie profitat de orice  împrejurare favorabila reformei societatii românesti pentru ca din înclestare poporul sa iasa biruitor. Iar ceva circumstante favorabile în prezent sunt.
Pe cinstite, din motive de înteles, UE nu iubeste Puterea actuala  din România, cu atât mai putin pe presedintele ei proamerican. Se va bucura daca va fi schimbata cu una mai curata (care ar curata justitia, ar implanta dinti la stirba ANI, coruptia ar fi eliminata, s-ar diminua substantial evaziunea fiscala si nu s-ar mai albi banii).  Ar fi si europenii bucurosi ca România ar fi condusa ca la ei, de o meritocratie; ar saluta faptul ca de politicienii de rusine români, nefrecventabili, tara si Europa au scapat. Ca n-o sa mai producem mereu surprize dezagreabile (gen Becali si Eba în Parlamentul european, iar daca acestia au putut deveni parlamentari europeni, de ce nu si Dan Diaconescu la Cotroceni?). Ramâne de demonstrat ca la economia de piata curata si democratie reala ne-am adaptat]. Asta este calea. Un plan de actiune, un referendum se poate elabora; evident, mobilizarea trebuie sa fie exemplara si de durata spre a nu esua. Rezistenta va fi înversunata. O „monstruoasa coalitie" a celor afectati se va forma pe data! Ei se vor svârcoli si vor lovi sub centura, preferând sa moara cu zile decât sa renunte la averi, la bani si la vile (cititi invectivele, laturile pestilentiale, zoaiele si ura la care recurg unii pe forum – în serviciu comandat, caci altfel, nebun de legat -  impotriva autorilor de articole curajoase. Si în media în general) Or fi si alte cai, dar asta este una fezabila si se poate aplica! Cititorule, adânceste analiza întrucât decizia va fi alegerea ta! Personal, am îndoielile mele cât priveste ce se poate astepta de la generatiile iesite din comunism nevrednice, netrebnice si ahtiate de ban, precum si cele actuale fasonate de ele. Nu pâna la punctul de a nu le încuraja si spera - daca nu într-o trezire, macar într-o tresarire electorala – la viitoarele chemari la urne ce vor urma.  Tocmai de aceea, în caz de esec, de netrezire la realitate, totul nu-i pierdut. Exemplul grec de iesire din recesiune cine îl analizeaza, multe-i poate spune. Acesta este avantajul de a fi membru în UE. Cu dezavantaje certe, cu pierderi de multe, exista, totusi o repliere, o posibilitate de revenire, adica:
Planul B.
Tragedia greceasca în forma sa contemporana a emotionat sefii de state din nucleul initial al fostei Pieti comune. Pentru prima data a aparut problema: ce-i de facut daca o tara membra UE cade în recesiune? În conditiile în care: întreaga populatie naravita la a huzuri contând  pe bani europeni refuza sa strânga cureaua, conducerea ei ar vrea sa ia masuri pentru ca populatia sa nu cheltuiasca mai mult decât produce, dar poporul nu vrea sa asculte. Ca si în România. Toate categoriile sociale sunt nemultumite, grevele se tin lant, care de care mai paguboase pentru finantele tarii, economia a fost pusa pe butuci. Clasa politica este neputincioasa în a propune solutii de iesire din criza, dialogul social a devenit o cacofonie cu discursuri paralele de-a surda, totul, inclusiv drumul spre inima alegatorului pare blocat, guvernul (locomotiva care sa traga tara spre concordie cu privire la ce trebuie facut, a deraiat, iar vagoanele stau rasturnate în sant.) În fata neputintei manifeste a conducerii nationale de a scoate tara la liman, s-a cernut o idee – la început parea o utopie, dar si-a facut drum si acum nu mai sperie pe nimeni. Într-o asfel de situatie, solutia este privarea guvernantilor tarii de puterea de a decide ei masurile de luat; cu alte cuvinte, forurile specializate ale UE sa preia guvernanta, comanda treburilor tarii pâna la iesirea tarii din recesiune. Pot protesta grecii cât or vrea; neamtul, frantuzul, olandezul, danezul, britanicul, obsnuiti sa munceasca în draci si câstigul sa chiverniseasca, nu mai accepta ca grecul sa munceasca în dorul lelii, s-o tina în zile libere si sarbatori, sa cânte în cor pâna noaptea târziu pe terase cu mâncarica, bauturica si spart farfurii, melodiile „Sirtakys", sa danseze „Zorba" si când bunastarea nu se mai poate sustine din cauza muncii putine si traitului prea bine, sa întinda mâna spre UE! Eeeeeeeee!
Nu stiu daca la greci terapia asta de soc se va aplica, dar ea a fost lansata ca idee, îsi va face drumul sau, se va institutionaliza, va intra în panoplia de ultime solutii posibile de pus în practica de UE. (Ce-ar mai protesta si s-ar indigna cei carora li se va lua sau diminua puterea! Nu voi fi eu sau dumneata, nici un om obisnuit din tara asta; vor fi însa toate „zoaiele" care au, ca sa prospere, o particica de putere. La adapostul suveranitatii au vândut tara, au jefuit-o si au ruinat-o în nici 20 de ani . „Originalitatea" democratiei noastre prieste la ticalosi; UE-ul a fost tinut deoparte când mogulii si mogulasii au facut  cu ghiotura bani, au furat „independenti si suverani". Priviti ce rezistenta acerba si cât de omniprezenta în breasla e, opozitia la monitorizarea UE a ce se întâmpla la noi în justitie.  Ticalosii au furat mult si vor sa se bucure cu cei dragi si apropiati de ce-au furat: fara a fi deranjati, când râgâe, de vreo directiva UE! Trai pe vatrai; simptomatic, ei calatoresc mult cu pasaport diplomatic. Pe care abuziv, le au mii si sute – numai România are asa de multe! Ei sunt cei care au nevoie de suveranitate si imunitate, pentru ca drepturile noastre elementare, câstigate si meritate (ca de exemplu, dreptul la o pensie decenta), sa ne fie refuzate.
Pe noi ne paste aplicarea „terapiei Merkel" daca în continuare vom fi statornici numai în a ne dovedi nevrednici si nemernici! Dragi conationali, de s-o întâmpla, nu are rost si ar fi nedrept sa protestam. Terapia asta, noi românii o meritam. Sub batul UE avem o sansa de reformare în toate sectoarele a societatii românesti. Începând cu noi însine. (Ia gânditi, cine altcineva ar putea opri România sa se înece în propriile deseuri menajere de la gratarul duminical, care rareori se reduce la „doi mici si o bere". Târla si mârla – prea raspândite în aceasta populatie – doar sub bat strain, piere). 
Altfel, recesiunea va continua, fiscalitatea va creste – a inceput deja cu TVA – iar noi vom ramâne dobitoace de povara, într-o tara jefuita, ticalosita, vânduta, ipotecata si îndatorata, condusa de „zoaiele politice" actuale. Criza României are multe fatete si între ele este grava si perversa cea morala! Democratia noastra este o parodie (putini mai cred în vreo ideologie), ca institutii avem doar forme fara fond, forme în care se zbate si boncaluieste o populatie lobotomizata civic - un norod! Totul porneste de la oameni! Calitatea lor profesionala, dar si morala este hotarâtoare.
Pentru ca democratia sa produca rod este nevoie de oameni de valoare, potriviti la locul potrivit, de elite. Nu tupeisti neprofesionisti, hahalere morale, oameni fara crezuri mimând virtuti, parasutati politic, incompetenti prea bine platiti! Sa dam urmare îndemnurilor din „Desteapta-te române", sa fim din nou un popor, comportându-ne responsabil, demn si cinstit în gestionarea tarii si în concertul natiunilor.  [(Nici lumea civilizata nu mai este ce a fost odata! Batrâna Europa traieste înca pe picior mare, raportat la productia si importanta tot mai precare pe care le are. (Rata natalitatii este îngrijorator de mica, populatia neaosa este îmbatrânita, iar altoiul de populatie araba, africana si asiatica a corcit-o iremediabil; altoiul îsi uraste radacina, ar vrea sa o turteasca la o adica. Motivele reale sunt cunoscute, dar sunt deliberat ignorate.  („Corect-ul politiceste" bine intentionat este speculat si pervertit de cel favorizat; pe cine crezi napastuit te ia de prost, te pacaleste si nu odata îti înfige în spatele un cutit.) Catedralele, bisericile, în zilele de lucru sunt goale. Doar câtiva de vârsta a treia mai dau pe la vecernii. Cel mai adesea vezi o baba ratacita cum metanii bate. Tineretul nu le frecventeaza, decât la marile evenimente familiale; în rest, debusolat, fara repere, fara modele, în îndoieli se zbate. În contrast, lumea moscheilor este tânara, activa, are crezuri profunde, zilnic aduce lui Alah prinos de recunostinta; va înlocui ea oare lumea catedralelor în care degenerescenta se ascunde?)] Vestul nu iubeste Estul continentului, ba chiar îi poarta pica. Si cum nu i-ar purta! Din multe puncte de vedere Estul pare un furuncul din care supureaza dificile probleme politice, economice, etnice si sociale. Cum sa nu devina occidentalul intolerant, neindulgent, judecând dupa calitatea îndoielnica a populatiei cu apucaturi tiganesti, ce Estul continentului devarsa nepasator spre Occident. 
Demonstratiile tot mai violente împotriva mai marilor zilei reuniti în „G8" sunt simptomatice si premonitoare pentru convulsiile cauzate de rânduiala învechita din fiecare tara si de UE în ansamblul ei.) De aceea trebuie actionat transparent si fara a speria. Altfel, experimentul va fi stopat. Repet, în UE nu se admit „lovilutii" si „lovituri de stat". Este contraproductiv sa inciti la violenta sau anarhie – asta sa fie clar si lumea informata o stie. Deci atentie, NATO si UE-ul nu trebue speriati, ci facuti aliati). Europa este în pierdere de viteza pe scena mondiala si fiind speriata, poate avea reactii crispate. {Democratia reprezentativa occidentala este în deriva, nu mai este adaptata la lumea în care traim. Reprezentarea nu mai functioneaza, reprezentantii îi amagesc, mint si tradeaza pe reprezentati, iar acestia îsi talazuiesc degeaba nemultumirea ca niste apucati. [Geaba se striga din toti bojocii „hotii, hotii" de o „multime reprezentativa", ce nu este lasata sa treaca de cordonul trasat de puternicele forte de represiune. În materie de manifestat, „mitingisti" din politia româna au batut toate recordurile imginabile într-un stat ce se vrea democratic. Când un numar important de politisti din capitala tarii se duc spre palatul sefului statului într-un miting neautorizat (cazul întâmplat pe 24 septembrie 2010) si odata ajunsi acolo un grup – fie el cât de mic – striga înfuriat: „iesi afara, javra ordinara" si arunca peste gard cascheta cu însemne oficiale, înseamna ca situatia este grava. Si nu se drege doar cu schimbarea ministrului de interne. Nu a fost doar o gafa, pentru politie nu este doar o nota proasta, ci evidenta unei disolutii de autoritate, dovada irefutabila ca „este ceva putred în Danemarca noastra". Sa nu bagatelizam incidentul, nu este vorba de un derapaj regretabil, de iresponsabilitatea unor politisti cu gura prea sloboda; este semnalul ca de nu se iau masuri energice, urgente, românii vor trai în curând în tara lui Papura Voda.  (Surda la revendicari, „Puterea" continua neabatuta politica în favoarea bogatilor!) De vom continua sa ne târâm, Puterea va continua sa ne calce în picioare, de vom continua sa stam îngenunchiati, criza ne va lovi tot mai tare. Ati vazut cum au marit TVA-ul, precum si alte impozite si taxe.] Astia sunt conducatori patrioti? De popor îi doare?}
„Reiterez pentru a nu stiu câta oara - ad nauseam!" Singura arma eficace de care dispun oamenii cinstiti într-o democratie – fie ea schioapa, boanta  si imperfecta ca la noi - este votul! Puterea nu mai este „în vârful pustii", ci în urna electorala! Alegatorul trebuie sa devina constient ca în ciuda oricaror calcule facute de statele majore ale partidelor politice si apelurilor facute de politicarzi cu notorietate, dare de mâna si carisma, candidatii pe care alegatorii nu-i voteaza, vor musca tarâna în ziua votarii. (Iar la noi nu este vorba numai  de câtiva periculosi varani parlamentari si alesi locali, de câtiva lupi rataciti, ci de o haita întreaga). Trebuie sa redescoperim votul, puterea lui hotarâtoare ce permite schimbarea, reforma înnoitoare. Nu votul de forma, inútil, din vremea comunismului, nici votul trucat, ineficient si de aceea boicotat, din anii postrevolutionari. Treziti la realitate din pumnii tranzitiei si ai crizei ce ne bântuie, înteleptiti în urma  atâtor experiente amare, întelegând ca pe arena politica acum lupta este fara scrupule sau menajamente, o lupta "care pe care", oamenii vor trebui sa foloseasca votul pentru a penaliza pe ticalosi, ai neutraliza si a promova reforma. De nu vom face reforme rapid si în profunzime în tara asta nu va fi bine! Incredibil, dar adevarat, statul românesc ticalos structurat, cu elemente de dreptate iluzorii, mimate, în nici 20 de ani a capotat si trebuie reformat!
Înca odata, rog retineti: numai dupa ce va exista o majoritate sanatoasa se va putea construi; luând aminte sa nu repetam greseli si sa tinem seama de ale trecutului învataminte! (Eu unul cred în destinul neamului românesc. Nu sunt singurul si nici cel dintâi; si cu cât vom fi mai multi, sansele de izbânda vor creste, îndeosebi pentru copiii nostri.) Marele nostru poet national – cel pe care intelectuali cu origine venetica vor sa-l ascunda în debara - scria pe drept cuvânt „ Si daca n-am avea speranta ca poporul românesc îsi va veni în fire si va începe sa distinga minciuna si golul demagogiei de adevar si de ideea serioasa a unui stat bine organizat, am arunca condeiul pustiei..)." Doar ca procesul poate fi de durata, vom avea zvârcoliri politice si sociale, vom îndura sacrificii deloc usoare. Pâna vom avea vointa sa ne comportam european, pâna UE ne va taia motul, un numar de generatii vor da coltul.
Riscul este real ca generatiile actuale sa nu fie la înaltimea provocarilor. Sa nu fie pus în aplicare nici planul A, nici planul B, ci sa ne balacim în nestire în mlastina lasitatii, generatii dupa generatii, nemernice si nevrednice. Pâna se vor naste oameni de valoare si vom avea elite – adevarate faruri calauzitoare. Atunci vom fi iarasi un popor demn, capabil de o adevarata trezire! Poate ca Pronia Cereasca asta a hotarât si vrea. Om trai si om vedea! (Evreii, dupa ce au fugit din Egipetul cufundat în pacat, au fost rotiti de Moise 40 de ani în pustiu, înainte de a-i duce în „pamântul fagaduintei", desi drumul era de doua saptamâni la pas. Cei hârsiti si naraviti la rele n-au mai ramas, au trecut în nefiinta; tara s-a recladit cu mândre generatii noi, au aparut elite respectate, oamenii de valoare, dorind sincer sa slujeasca binele public  (acum ca si atunci nu se poate cladi mare lucru pentru binele colectiv cu generatiile fara repere si zagazuri morale, ahtiate de a câstiga bani pe apucate, nu pe dreptate; nici cu cele contaminate de lasitate, fara spirit civic, semintii, populatii de pripas, roase de vicii si pacat.)
Sa nu stam resemnati mioritic cu bratele încrucisate si altii sa ne hotarasca soarta; celor care se bat pentru binele public, celor care au crezuri, norocul le surâde si le deschide poarta. La actiune cetateni! Cu asta închei, dorindu-va minte. Sa spunem precum copii nostri saturati de filmele futuriste de la televizor: „forta crezurilor înalte sa fie cu noi", la care sa adaugam, cu Dumnezeu înainte!

(Studiul face parte din manuscrisul cartii „Jefuirea si ticalosirea  României", perioada1990-2010, „Oglinda unei epoci si însemnari confidentiale", carte ce va fi publicata în ianuarie 2011).

0 comments:

Trimiteți un comentariu