Poezie

Elena Purcea

                       SUNT GOALA?

Sunt goala!
Iubire ce se asterne, acum e ca o smoala.
Si tot sunt goala!
Ma arde, ma frige, ma topesc in ceara,
Ma-nlantuie si roaba sunt in propria-mi camara.

E gol aici!
Ce se intampla  oare?
Te-ai refugiat, in propria-ti cautare.
Te regasesti ,te pierzi ,te sperii si te doare,
Sa te cunosti, e-o mare provocare.

Ce vrei de fapt?
Nici tu nu stii,
oare?
Ce cauti mereu cu atata ardoare?
E dragostea vietii tale pierduta,
Pastrata-n a sufletului, camara  zavorata.

Umple cu lumina golul ce se asterne
Umple-l cu speranta iubirii eterne.
Alunga tristetea si sufletu-ti incarca
Cu Iubirea Divina si toate or sa mearga.


Mirajul  iubirii

Clipe frumoase cu tine am petrecut,
Mirajul iubirii pe aripi de vant,
Purtati am fost aievea, acum, si in trecut,
Pe-o cale gresita,a sortii  mergand.
O inima ce bate alaturi de a mea,
E ceea ce simt ca sufletul meu  vrea
Vapaia iubirii s-a stins precum o stea
Trecand in nemurire, toata iubirea ta.

Deschide-ti sufletul si ochii spre iubire,
Asculta o inima ranita , de tine amagita,
De iubirea fulgeratoare, ca  si un foc de paie,
Ce se apinde si  dispare, precum un fum in zare.
In brate cand ma cuprindeai, tot Pamantul-l invatreai,
De mana cand ne tineam,Universul-l cuprindeam.
Vieti la rand ne-am cautat,Universul a conspitat,
Vieti la rand ne-am intalnit, destinul s-a implinit.

Scanteia
Un suflet balnd ,un sfant mi-l scoate-n cale,
Dar eu imimii nu-i dau ascultare.
Incerc, control sa detin, dar nu se poate
Iubirea-i puternica si la sulfet  te arde.
Doar el o poate potoli,cu felul lui de a iubi.
Dar timpul, se scurge in defavoarea mea,
Caci frica mi-a fost sa urmez inima.
Un gand pustiu imi da tarcole,
Cand ma gandesc la a sa chemare.
Sufletu-i trist si inima imi plage
Dupa iubirea ce nu se poate stinge.

                   Amintiri

Imi amintesc cand imi sopteai,cum vorbe dulci imi tot spuneai
Ziduri dure ai daramat si inima tu mi-ai furat.
Am tot plans si am tot oftat, sa te uit am incercat ,
Dar tu-mi bantui amintirea, caci mi-ai furat iubirea.
Din minte cand sa te gonesc, constat ca inca te iubesc.
Din inima cand te alung, in suflet tot mai tare plang.
Fost-au clipe minunate, traite-n intensitate,
La inima presarate, raman undeva uitate.

Zambetul mi l-ai luat si-n schimb lacrimi tu mi-ai dat.
Iubirea cand mi-ai furat,un gol in suflet  ai lasat.


Ioan Al. Lupu

Scrisoarea fetei de la Malu cu Flori catre iubitul ei din Montreal
Iubitule, iar ne desparte, cu meridianele, pamântul
în goana lui necurmata
pe cararea vesnica, alb-negru vargata,
dupa ecuatii simandicoase ..
Iubitule, stiu ca la tine-n Montreal,
acum, e-o noapte cu harfe ploioase
într-un calm sideral..
La noi curge pe pajisti mierea solara din zori;
E înca vara dulce la Malu cu Flori

Azi, la biserica din deal cu turle azurii,
pe care-si freamata frunzele târzii,
cu arome amare, nucii,
bat clopote tihnite..
E Ziua Crucii;
Femei în straie cernite, pe drum strajuit de rasuri,
duc în boccele albe coliva, vin si prescuri..

Elevii mei - cei mai multi –
au plecat cu oile în lunca de la râu
Pasc pe „faleza"!
Nu vor veni nici azi la ora mea de franceza!
Aud strigate, sunete: „Bârrr", „Behehe", „Haidahe"!
În loc sa buchiseasca în ton târgovistean:
„Madame Vincent commande du thé"
"Pierre et Hélène demandent du chocolat"
Enfin, patati - patata!

Iubitule, sufletul meu e un ostean ranit, fara scut, fara zale..
Mi-e dor de mâinile si bratele tale
Pareri de rau ma sfâsie cu colti de dulau
As vrea sa-ti mângâi ochii si umarul tau
As vrea sa-mi alerge inima-n nebanuita cavalcada
cu tine la brat, în Vieux Port,
într-o tacuta promenada
Sa ma destram la pieptul tau, din nou,
în acel parc, în pasi neverosimili de tangou..

Iubitule, dar oare ce ar fi,
- ma potopesc fiori!-
sa vii tu la mine, la Malu cu Flori?

In satul vecin, un fost elev zanatic, de trei ori repetent,
cu peregrinari în Hexagon, gastronom de talent,
a deschis un bistro:
"La Gica et Lou Lou
Créateurs de goût"
Salon de ceai, cafea si alune
basca, la sezon, pastrama, mici si tuica de prune..
Nu e ceva de vis?
Aproape ca în Montreal, în "Restaurant Anise"

De dorul tau, pe dealul cel mare
am pornit la prânz agale, la o lunga plimbare..
Ma însoteste un canon îndepartat de liturghie
si soarele în drumul lui catre chindie.
Imi alinta talpile iarba de pe sapte coline
în armonia sonatei pentru bondar si albine
Printre tufele coapte cu iz mentolat,
o gâza cu ilic verde metalizat
rostogoleste-o bila ireala din balega de mânzat
spre casa lui ascunsa-ntr-un dâmb cu busuioc uscat..
Iubitule, nu poti sa vii
sa vezi si tu aceste feerii?
Sa iesi din cuburile sure de beton
maiestrite din sterilul teoremelor
si sa urci în gradina mea la înaltimea crizantemelor…


Astept sa vina  ceasul cel bun
odata cu pruncul Iisus, de Craciun,
La Malu cu Flori si la Montreal
Sub mantie-argintata de hiver glacial
la nunta noastra  cu flori de cristal!

Ne va colinda, iubitule, bucuria…

Te sarut,
Maria

Bucuresti   16. 10. 2010


O cronica nemaiauzita despre  Eternul Feminin

                                                                           „Das Ewig-Weibliche
                                                                           Zieht uns hinan"
                                                                           Johann Wolfgang von Goethe – Faust
Dupa o iarna cu mâzga vargata si ciori ragusite,
parcul abia dezmortit
se îmbraca în straie verzi peticite;
Din cartiere marginase, sub un cer coscovit,
mai gâlgâia fum negru
din sobe cu oua de lignit..
Treceau tramvaie goale în zanganit de bidon..
Calcase tiptil primavara
pe gleznele orasului saxon...

In aula din Alma Mater,
o hudubaie cu chivara medievala,
din care barda razboiului taiase moloz din beton,
dadusera studentii iarasi navala
caci marele Hans Mayer – magistrul –
un homo universale sadea,
de trei semestre se tot mosmondea,
în lungi prelegeri, cu auditoriu pe sprânceana,
sa descâlceasca ghemul din sarada Goethe-eana
despre acel profesor Faust, vesnic nemultumit
si, fie vorba-ntre noi, cam ramolit,
care-a facut pe dracu-n patru
si a ÎN-TI-NE-RIT !
A încheiat un pact cu Herr Mephisto. Act inept!
Insa Herr Faust avea doua suflete în piept!
Si-n cautarea CLIPEI de suprema fericire
s-a aruncat într-o vâltoare de avataruri, în nestire...

Pai a sedus-o pe codana Gretchen, o minora naiva-nurlie,
apoi s-a angajat la Kaiserhof: finante si hârtogarie!
Ba, scormonindu-i Sarsaila paranoia,
crezu a se fi însurat cu Elena,
nimeni alta decât frumoasa din Troia...
In fine, într-un terminus de aspiratii,
lucra într-o statuta mlastina la hidroamelioratii
si pentru ca amenaja nemteste rastoaca
Domnul cel milostiv
l-a scos din ghera lui Uciga-l Toaca
iar Goethe, într-un apoteotic vers senin
l-a ridicat iar prin Eternul Feminin...

Numai ca, tânar neofit, tot de Eternul Feminin
aveam si eu foame si sete...
si-asa, pe la Rusalii, iesitu-mi-a în cale Margarete...
Avea ochi de safir, straluminati,
cum e azurul cerului în comuna Rediu, judetul Galati,
avea pielea de marmora alb-roza Rubens-iana
si bucle ca mierea salcâmului, Rafael-ice,
trup de silfida, ziceam eu, citez: „ca o rachita gorjana"
Dar, - Proza!-
vindea peste în magazinul de lânga depou,
mereu nefericita, îsi pierdea pretendentii
care nu-i suportau aroma de macrou!

Insa eu o iubem, o iubeam.. cum zice lumea, ca un nebun..
Ce hering!? Ce macrou!?
Mi se parea ca sunt însusi Neptun!
O culegeam febril din marea cenusie citadina
si ne topeam într-o vapaie valpurgica divina..
Pâna-ntr-o zi... O zei!
„Haltet mich fest"!
Iubita mea faustiana fugit-a
(cu sor'sa si ta'su)
din Est în Vest..
Am plâns, am plâns...
Si-am asteptat multi ani si toate clipele târzii
sa vina iar Eternul Feminin
si sa ma-nalte (ca în Faust, in traducerea lui Blaga)
în tarii...


0 comments:

Trimiteți un comentariu