Români, ţineţi-vă bine, greul abia acum vine!

Romulus Pătru Bena

Tare aş fi vrut să nu am dreptate! Anul trecut publicam în ţară şi străinătate articole având titluri care mai de care mai pesimiste şi încrâncenate. Geaba m-am bătut peste gură eu, s-a mers din rău în mai rău şi unde se va opri degringolada generalizată, ştie doar bunul Dunnezeu! Dragi cititori ai revistei„Tribuna noastră”, de o jumătate de an nu v-am mai scris şi despre cum merg lucrurile în ţară, desigur, aş avea multe de zis. Dar ca să nu mai fiu Casandră cu gura spurcată, în acest articol mă limitez la a vă semnala cât de ticăloasă a devenit guvernarea, precum şi mulţi români odată cu ea; ca o pecingine s-au întins minciuna, nesimţirea şi cinismul. Invocate de guvernanti cu privire la multe categorii de guvernaţi, dar resimţite de aceştia din urmă ca nemeritate. Avem o guvernare de bogaţi, ce guvernează dispreţuitor, în favoarea bogaţilor!
Culmea este că, în felul lor, toate părţile implicate, toate opiniile exprimate (atât de formatorii de opinie, de mercenarii mediei, de liderii politici şi sindicali, de oameni simpli, banali, întrebaţi pe stradă sau la mitinguri şi greve tot mai practicate de plebe, inclusiv acuzaţiile reciproce grave între mahări din Parlament în ziua votării moţiunii de cenzură), în ce spun au dreptate. Dvs., trăitori în carteziana Canadă o să spuneţi că aşa ceva nu se poate. Aşa este şi precum spune înţelepciunea rabinică, aveţi şi Dvs. dreptate! În cele ce urmează eu nu mai fac analiză politică (cred ca de citit aşa ceva vi s-a acrit), prefer să vă pun la dispoziţie un număr de fapte şi atitudini verificate ca certe; judecă-le domnia ta Mărite Cititor, iar de-i greşi, doar conştiinţa proprie îţi va fi judecător, nimeni altul n-o să te certe. Recent am primit o scrisoare din care citez:
„Mai acum un an, bădiţa Traian, ne privea în ochi fără a clipi când spunea că ţara o să se descurce, are resurse, nu are nevoie de împrumutul de la FMI; câteva luni mai târziu a spus că îl face doar ca centură de siguranţă. Premierul şi tonomatele/cărătorii/răspândacii de vorbe ai Puterii pe această temă au tot dat din clanţă. Deodată, la început de mai a.c., „Zeus” a tunat din Olimpul Cotroceniului, „situaţia ţării este gravă cu tendinţă spre dezastru; s-a dus timpul jumătăţilor de măsură, tot românul să ştie că nu-i altă cale mai de încredere decât tăiatul în cane vie”. Nu se ia pielea toată, nu se ajunge la os, ci doar şoriciul gros. (De pe viu şi de pe mort, de-i slujbaş teafăr ori pensionar, bolnav ori handicapat, de la cea care creşte copilul, concediu medical va fi supravegheat etc; s-a spus că toţi cei care au venituri vor fi afectaţi... (Asta s-a dovedit o minciună, aparatul de represiune, guvernanţii, clientela politică, bogaţii, de curba de sacrificiu au fost făcuţi scăpaţi! Bugetele Preşedinţiei, Guvernului, ale unor ministere, s-au umflat).
În preajma Floriilor 2010, Puterea trebuia să facă faţă faptului că iminent poporul va afla:
- preşedintele ţării a manevrat ca 24 de avioane rable F-16 americane, scoase la reformă şi recondiţionate să fie cu bani grei cumpărate; spre stupoarea competitorilor europeni, fără licitaţie;
- România va mai trimite câteva sute de militari în Afganistan să facă plăcere Unchiului Sam. Tot de aceea Iraq-ul, în petrol atât de bogat, de restituirea datoriei de miliarde de $ a fost iertat. Servilism de gudurist american învederat. Bineînţeles, câţi $ costă gudurismul, poporul nu a aflat.
- s-a descoperit - şi firma Mercedes recunoaşte - că pentru a vinde autobuze au fost mituite gras persoane aflate în posturi de decizie din diferite ţări, inclusiv România. Când domnul Videanu era Primar General, din zecile de oferte a ales să cumpere sute de autobuze Mercedes. O anchetă se impunea. (Mare hahaleră politica „domnia sa”, linguşită de mercenari din mass-media).
Aceste trei veşti, normal, ar fi declanşat scandal - cu implicarea lui „Zeus” şi Primarului general, nominal. Or, tocmai atunci - ce coincidenţă! DNA (procuratura) a aruncat în „groapa leilor” cazul de trafic de influenţă al senatorului PSD (un jeg moral, reprezentativ pentru „descurcăreţii” postrevoluţionari) Cătălin Voicu; sforile duc în sfere înalte. Momeala a atras toţi lătrătorii, a alungat orice alt subiect din presă, radio şi canalele tv, săptămâni la rând doar asta s-a discutat, subiectul pe toate feţele a fost tocat. A venit apoi nenorocirea cu avionul plin de demnitari polonezi prăbuşit în de trista amintire pădure Katyn; tragicul eveniment a preluat ştafeta evenimentelor de disecat, iar de cele trei şolticării, grave, costisitoare, urât mirositoare, s-a uitat. Diversiunea perfect a funcţionat!
La noi orice măsură când este luată se sare peste cal, cu o logică ciudată: au luat şi altii o astfel de măsură? O luăm şi noi, de câteva ori mai dură! Au tăiat şi alţii salarii? Tăiem şi noi; ei cu 5% , noi cu 25%, că românii sunt răbdători şi boi. Au tăiat şi pensii sau le-au îngheţat? Tăiem şi noi, nu 5%, ci cu 15%, că pensionarii noştri sunt o masă amorfă,mută. Nu contează în ochii Puterii nici măcar argumentul hotărâtor că salariile şi pensiile în România sunt la mai puţin de un sfert din salariile şi pensiile cetăţenilor din alte ţări unde s-a procedat oarecum, asemănător. Puterea nu vrea să audă de nici o impozitare/taxare progresivă, ci doar de una otova, ce favorizează bogaţii şi nenoroceşte săracii. Şeful FMI-ului a spus-o public, răspicat: nu Fondul a cerut tăieri din salarii şi pensii. El a sugerat ca statul să ia bani de la cine are, de la bogaţi, progresiv impozitaţi. Chiar s-a mirat; ce să mai tai la un salariat sau pensionar cu un venit de sub 1000 de lei lunar, că de o faci, l-ai nenorocit şi înfometat! Or, cu neruşinare, tocmai spre asta guvernanţii români au optat!
Curbele de sacrificiu nu-s aplicate „de la Vlădică până la opincă”; bogaţii şi noii ciocoi prosperă, licitaţiile trucate dau clientelei politice carne moale de hăpăit, celorlalţi nici măcar un os de ros sau „tacâmuri” de molfăit. Românul se întreabă dacă în ţara asta există vreun bogat curat, vreun politician nepătat. Este posibil să ajungi cineva, persoană importantă, fără „să fi pus botul” cândva, cu ceva? De la „alesul” care de când candidează se „împrumută” la sponsori care mai apoi trebuie recompensaţi, trecând prin bogaţii ai căror bani în mare măsură sunt furaţi, plus funcţionari răsfăţaţi şi lideri sindicali îmbuibaţi, clientela politică, „băieţii deştepţi”, cei cu membrie în AGA & CA şi până la cumularzii de funcţii, posturi şi sinecuri! În materie de corupţie s-a atins masa critică! Ce mai rămâne curat când şi cultele religioase de pofta de înavuţire s-au contaminat? Documentaţi-vă ce venituri are un IPS şi cum îi cheltuie! Că-s cumularzi şi nu-l mai satură Dumnezeu de câştiguri băneşti pe care în cea mai mare parte le foloseşte în scopuri private, nu pentru comunitate. (Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streja ÎPS (prelat mărunţel cultual faţă de un Anania Bartolomeu), câştigă „legal” peste 5.000 euroi pe lună! A ajuns românul să hulească şi să înjure pe toţi reprezentanţii „establishementului”, de la oamenii politici, până la o înaltă faţă bisericească; cârdăşia generalizată între uscăturile din pădure este pe faţă dată! Iar pădurea este uscată aproape toată şi parţial furată.

Puşca şi cureaua lată - ce popor eram odată! (Şi am mai putea fi)!
Eram, atunci când „Cele 10 porunci” si alte principii călăuzitoare în viaţă erau respectate de orice om onorabil. Transgresarea principiilor nu te ducea în „Top 500”, ci la pârnae, iar oprobiul public îţi urmărea neamul. Acum suntem o populaţie politizată excesiv de tembelizor, populaţie săracă în valori, în care colcăe ticăloşia, necinstea, şolticăria şi şmecheria; românul de rând este un naiv cu talente reale de a se comporta alunecos, de la pişicher, trecând prin laş, până la parşiv. România - ţară în care este prea răspândită potlogăria, înfloreşte tot anul băşcălia, jucând tontoroiul cu nesimţirea generalizată şi nemernicia patentată. În care se constată că cel care nu fură, este un prost care îşi fură familia, afectând-ui nivelul de trai. Adaptarea la jungla socială obligă la turpitudini de care cu greu se poate scăpa. Prea mulţi dintre noi ne lăsăm absorbiţi, topiţi în această masă amorfă, măcinată de ambiţii şi pofte, invidioasă, certăreaţă, cârtitoare, revendicativă de drepturi nemeritate, dedulcită la nemuncă sau muncă puţină, hrăpăeaţă şi ahtiată după ciubuc. În partea de jos a societăţii, o drojdie amestecată, îmbeţivită şi needucată, pretinzând să fie asistată, să ciupească ajutoare sociale - dacă se poate - mai multe deodată. Târla şi mârla au infestat relaţiile inter-umane, egalitatea a fost înjosită prin bătutul pe burtă a oricui cu oricine, iar democraţia împinsă în derizoriu „Şi ce-i dacă nu am slujbă şi beu... vreau şi eu, că doar sunt om”! O populaţie cu spirit gregar, fără coloană vertebrală, neam de slugă hoaţă şi cârtitoare (când nu este văzut, de multe rele şi mitocănii este în stare), fără crezuri, cu puţine elite oneste, cinstite, şi acelea neluate în seamă! Iresponsabilă civic, cu prea multe specimene gata să-şi dea votul pentru o pereche de „gumari”, o pungă cu ceva conserve expirate sau măcar doi mici şi o bere sau ceva într-o găleată în preajma scrutinului dată! Când votăm ce?
Incredibil, dar aşa e! Alegem şleahta politică românească ce va guverna ţara împreună cu UDMR, (care numai partid nu e, dar priceput la şantaje ce vor ipoteca grav viitorul neamului romanesc; istoria şi geografia României predate în maghiară este preţul plătit de PD-L pentru voturile parlamentarilor UDMR contra „moţiunii de cenzură”. Plus transfugii trădători din PSD şi minorităţile pline cu profitori)! Peste adunătura de neisprăviţi (grataragii înrăiţi şi în vicii înpătimiţi) dă din coate o alta, formată din ambiţioşi mai răsăriţi, mulţi puşi pe căpătuială şi pe furat, populaţie ticăloşită, „ţigănită” şi la propriu şi la figurat. Un învăţământ post liceal umflat (fără nici o corelare cu nevoile de specialişti ale ţării), cancerizat de ban, produce pe bandă absolvenţi cu diplome nemeritate – cel mai adesea cumpărate! Suntem ţara cu populaţia tânără cea mai titrată, dar în mare măsură slab pregătită profesional, mediocră, neinstruită, ahtiată după ban şi să parvină social, arogantă, tupeistă cât încape şi civic needucată.
Analiza făcută de Preşedintele Băsescu este corectă până la un punct, apropos de vina tuturor guvernărilor postrevolutionare şi liderii bogaţi ce manipulează mişcările sindicale. După care nu a fost indulgent nici cu poporul. Ca bun patriot ce mă consider, am spus ok, este bine să-ţi iubeşti ţara şi poporul, dar nu faci un serviciu alor tăi dacă ascunzi defectele unei părţi devenită cam mare din popor şi îl tămâiezi când nu merită. Dăm ce-i al Cezarului, Cezarului. În ţara asta sunt mulţi oameni cinstiţi şi vrednici, dar nu se văd, nu se aud, nu se simt şi nu sunt luaţi în seamă! În istoria postdecembristă poporul nostru a învăţat greu exerciţiul democraţiei şi prea mulţi, mult prea mulţi din semenii noştri au fost de rea credinţă. Este condamnabil şi de neiertat - aici preşedintele are dreptate - că bugetul ţării este în văzul tuturor cangrenat de fenomene, comportamente şi atitudini nesănătoase, care s-au dovedit foarte păguboase; iată câteva din cele în care necinstiţii excelează, sifonează bugetul, iar cinstiţii le tolerează şi nu protestează:
- din „90” este o năvală la pensionare anticipată; te prefaci că nu ştii, „vajnic cetăţean”, că mulţi dintre ei mai pot munci, că unii obţin pensionarea prin coţcării: renunţi să-l acuzi pe „amicu”, pe „vecinu”, pe „colegu” că nu este cinstit, integru, că-i place nemunca sau să mai câstige ceva la negru. Sunt sute de mii!
- anual, peste 2 milioane îşi iau concediu medical. La aproape jumătate din ei le este acordat - contra mită - de doctori veroşi, care ştiu că solicitantul vrea să evite o destituire, restructurare, sau pur şi simplu are de lucru, în agricultură, la propria vilă etc; şi vor să le plângem de milă? Statistica este implacabilă: în 2009, românii şi-au luat 95.000 de ani ! de concediu medical! Cum ne mai rabdă pământul? Cifra sperie gândul.
- se dă alocaţie pentru copil – sumă fixă, justificată doar la părinţi nevoiaşi; se dă 85% din salariu, ani şi ani, unor mame care înainte de a naşte îşi umflă salariul; mentalitate de şmecheraşi iar cei cinstiţi, nişte laşi! Noi şi părinţii generaţiei mele nu au primit niciuna din ele! Alocaţiile şi indemnizaţiile mamelor sunt mici? dar oare copii pot fi înfăşaţi numai cu „pempărşi”? Nu mai sunt scutece/cârpe din bumbac curat, ce sunt refolosibile după ce sunt fierte, cu avantaje certe?
- ajutorul pentru un handicapat şi pensiile de invaliditate sunt la un nivel bunicel şi foarte căutate. Aceiaşi doctori venali şi funcţionari mituiţi le dau adeseori unor impostori. Persoane care primesc ajutor de nevăzător conduc maşina sub ochii tuturor, asta spune tot;
- într-un fel sau altul, jumătate din populaţia ţării s-a aranjat să primească unul sau mai multe din cele aproape 200 de tipuri de ajutoare de la stat. Spre stupoarea Europei, jumătate din populaţia României cere, cerşeşte, solicită, stă cu mâna întinsă la „statul providenţă”, dar şi la populaţia ţărilor pe care români ţigani şi neţigani le-au invadat; unii par a nu şti altceva decât să hărţuiască statul cu o puturoasă manea „vrem şi noi, statul să ne dea, să ne dea, sa ne dea”;
- în universul oamenilor simpli, cu profesii de „oameni ai muncii” ce caută banca? Ne-am lăsat amăgiţi de mirajul „societăţii de consum”: se dădea împrumutul uşor, cu buletinul! Mulţi s-au întins mai mult decât le ajungea pătura şi acum chiţăie: „noi avem rate la bănci, cum o să le mai plătim?” Şi nimeni nu are curajul să-i întrebe răspicat: de ce cu atâta frenezie şi iresponsabil s-au împrumutat? Chiar şi bugetarii din România au exagerat. Sunt deja funcţionari publici 1.480, plus contractualii (aparat umflat, ce ar trebui degresat). Datorează băncilor 5 miliarde de euro! Românul a uitat că pentru o locuinţă economiseşti o viată, pe care o trăieşti cumpătat. Nu în răsfăţul rapid, casă, maşină, excursii şi haleală până la râgâială.
- veteranii de război, revoluţionarii, urmaşii lor, s-au înmulţit! Cei adevăraţi suspină ca foştii ilegalişti de pripas: „ce puţini eram şi ce mulţi am rămas”! Dar avantaje, case, terenuri, privilegii,..vor toţi, într-un glas.
- studenţii vor multe burse; păi în capitalism se dau puţine (câteva de merit şi pentru sportivi). Vor să-i şcolim pe banii noştri, apoi ei să se care în străinătate, să ne zică pa şi pusi, iar noi să ramânem doar cu proştii?
- s-au înmulţit îngrijorător jafurile şi tâlhăria; nu-i de mirare! Populaţia este debusolată, hoţii nu au valori şi repere, nici zăgazuri morale, religioase ori educaţionale! Unii fură cu Ordonanţă de urgenţă, alţii cu licitaţii trucate, chiar şi cu hotărâre judecătorească nedreaptă rămasă definitivă, alţii manevrând fraudulos cu contul, dar sunt mai vizibili cei mascaţi cu un ciorap şi folosesc „Colt”-ul; real sau de jucărie, o armă albă.... - ameninţare să fie!

Unde sunt românii adevăraţi, harnici, întreprinzători, cinstiţi, chibzuiţi, paşnici şi cumpătaţi?
Peste toţi tronează (în clasa politică, în afaceri, în mass-media) cohorta de bogaţi îmbuibaţi care sifonează tot bunul ţării; pentru a suge la ţâţa bugetară corup şi mituiesc funcţionari bine plasaţi. Guvernările succesive cu politicieni asemănători de-i încurci sunt toate vinovate; toate au contribuit la punerea ţării pe butuci. Că aşa-i la noi, democraţie originală; „statul de drept”, înseamnă statul drepţi în faţa superiorului, evident, totul se face „în numele” şi de dragul poporului: constituţiile s-au făcut şi modificat după chipul şi asemănarea Preşedinţilor succesivi pe care ţara i-a avut: (acum va fi tot aşa, chiar mai rău ca în trecut,că omul e mai ciufut). Va rămâne în istoria acestei perioade tulburătoare din istoria neamului românesc spre ştiinţă că legile au fost făcute adeseori „de unică folosinţă”, iar ordonanţele Guvernului s-au dovedit frecvent „jetabile”. Da, la dezastrul economico-financiar de astăzi au pus umărul toate guvernările postdecembriste. Majoritatea covârşitoare a adevăraţilor vinovaţi sunt în viaţă, în poziţii înalte în clasa politică, economie, comerţ, finanţe, bănci, avocatură, notariate, unii mari profesori universitari, şi prosperă într-o veselie, cu familiile lor.
Acum a venit scadenţa aspră. La sfârşitul lui mai 2010, Puterea, cu preşedintele în frunte, ne-a forţat să bem paharul plin de sacrificii şi venin. Un vaer s-a ridicat spre palate, poporul este sătul de chin. Dar şi aici apare ceva ciudat: unii din vulg parcă se simt bine când sunt flagelaţi, când biciul stăpânului rău şi nedrept le brăzdează faţa înlăcrimată. Oare românii sunt predispuşi să se pună pe treabă doar într-o „dictatură luminată”, nu într-o „democraţie bolnavă”? (De remarcat şi menţionat: românii când muncesc în străinătate şi „a fortiorii” acolo când trăiesc, se fac buni cetăţeni, cu spor muncesc şi puţini mai păstrează în comportament vreun obicei mitocănesc). Guvernul de incompetenţi condus de „goarna lui Băsescu” a îndoliat ţara „a la Ceauşescu”. Dacă Puterea crede că va reforma statul cu poporul în stradă şi visteria goală, se înşeală. A invocat aiurea motivul „siguranţa naţională”. Articolul 53 din Constituţie este siluit intr-un mod ce nici un jurist nu şi-ar fi închipuit! De altfel, calamitatea nu-i atinge pe toţi; în nici un fel pe nenorocitorii neamului, pe bogaţi şi hoţi. Oricum, restrângerea unor drepturi fundamentale nu poate fi decât temporară; ce va face Puterea – în mod vădit lipsită de argumente şi inspiraţie - când termenul va expira şi ţara să se scufunde în criză va continua? Ne va asasina cu aceiaşi motivaţie, găselniţă de făcut senzaţie, o guvernare mincinoasă, păpuşarii fiind nărăviţi la libaţie? Pe 7 iunie 2010 răspunderea Guvernului a fost asumată. Opoziţia a răspuns pe dată cu o Moţiune de cenzură - procedural aşteptată.
Reprezentanţii Puterii şi speriatul reprezentant al României la FMI au agitat spectrul colapsului generalizat şi intrarea statului român în încetare de orice plată, dacă Moţiunea de cenzură va fi votată. Mass-media s-a dovedit, odată în plus, iresponsabilă, cohortele ei de mercenari mercerizaţi şi pomădaţi, obsedaţi de „rating” şi soarta carierelor personale au cultivat la unison scenariile de apocalipsă; îngrozirea populaţiei cu gogoriţa că oricum s-ar vota, România „este în găleată”. Pentru a vedea cum muşcă proştii a fost aruncată în public ideea că doar prin noi împrumuturi economia ţării ar mai putea fi salvată. Cică să fie clar: măsurile de austeritate odată luate, nu vor fi suficiente, astfel că, prin toamnă, măririle de TVA, impozite, accize, reduceri de ajutoare şi subvenţii, nu vor putea fi evitate; recesiunea vreo 5 ani ar mai dura – se titrează bonom, pe Ziare.com. Nici un duşman n-ar reuşi mai bine să năucească ţara, să-i anihileze forţele vii, să pună moralul cetăţenilor la pământ, decât politicienii ei şi pseudoanaliştii din media (care mai de care mai ştiutori, mai sfătoşi, mai prezicători de rele şi de belele, croncănitori cobind a nenorociri), - ăştia nu par a avea nimic sfânt! Optică păguboasă, contraproductivă, demoralizantă. Tipică pentru cei care nu sunt grav afectaţi de criză, dar pentru care a arunca povara curbelor de sacrificiu pe cei mulţi este adevărata miză. În ultimă analiză, pentru o dezvoltare durabilă şi armonioasă, factorul uman este decisiv în toate. La acest capitol România postrevoluţionară este foarte deficitară, din păcate! Rareori avem oameni potriviţi – nici măcar pentru posturi cheie – calitatea factorului uman este slabă, iar elitele acestui popor sunt puţine şi neluate în seamă. Nulităţile, impostorii şi tupeiştii fojgăie peste tot, se aburcă în posturi unde nu le este locul, se ajută şi se ţin unii pe alţii, paralizează totul! Prea multă lume – dar mai ales tineretul – fuge de munca productivă, de pildă cea din agricultură; preferă să migreze la oraş, în munci mai „telectuale”, „scârţa, scârţa pe hârtie”, comerţ, intermediere, mass-media, „show biz”, şi de s-ar putea vreo sinecură?
Marţi, 15 iunie, 2010 a ieşit... votul din urne: pentru - 228, împotrivă - 197. Moţiunea nu a trecut, întrucât pentru asta ar fi fost nevoie de „jumătate plus unu” din totalul parlamentarilor. Au lipsit doar 8 voturi ca Premierul Boc şi guvernul său, (pentru a doua oară în doi ani) să muşte ţărâna! Guvernul a scăpat, dar România nu, problemele ei economico-financiare se vor agrava în perioada urmatoare! Mai mult, victoria celor de la putere este anulată de faptul că banii ce vor veni în perioada următoare de la FMI abia de vor ajunge pentru a plăti „serviciul datoriei”, adică numeroasele dobânzi pentru împrumuturi ajunse la scadenţă. Împrumuturi pe termen scurt şi cu dobânzi usturătoare, efectuate pe piaţa bancară în anii trecuţi, când guvernanţii mai ascundeau poporului adevărul privind starea finanţelor ţării, minţind cu neruşinare, din motive electorale. O remaniere guvernamentală făcută „pe picior” nu va rezolva mare lucru, nu va ostoi nemulţumirea românilor, divizaţi, învrăjbiţi, dar, într-un fel sau altul, cu toţii de criză loviţi; doar nemultumirea este într-adevăr comună, de la simplul muritor şi până la „Preşedintele jucător”. ”. După toate ce în Parlament şi mass-media s-au spus românii nu mai au nevoie de explicaţii. Momentul de adevăr s-a produs. Mucalitul care dormitează în tot românul a lăsat să-i scape colocvialul „e nasol”; prozaic, pus în paradigmă cultă, interjecţia echivalează cu strigătul uluitor „Regele este gol”! N-o să mai apucăm sa trăim bine (zic sărmanii); bine trăiesc doar „domniile lor” (bogătanii)!
În 25 iunie 2010 Curtea Constituţională a dat pensionarilor o speranţă echivalentă cu un balon de oxigen: pensiile nu se mai taie, guvernul Boc a procedat iar ca un tembel; vrea să remodeleze trecutul, încalcă principii sacrosancte de drept, că aşa vrea el! Curtea nu îl lasă şi dacă tot a bucurat pensionarii, a făcut un cadou şi magistraţilor din toată ţara, inclusiv lor, celor de la Curte: sunt exorbitant de mari pensiile speciale ale celei de a treia puteri în stat, dar ele vor trebui plătite, dovedind odată în plus, că ei, magistraţii, sunt stat în stat. Celelalte pensii acordate potrivit unor legi speciale, vor fi date la recalculat. Brambureala şi improvizaţia au ocupat scena politică. Guvernul („vuvuzeaua” preşedintelui) a pus în aplicare „planul B” mai repede decât credea: a mărit rapid taxa TVA, măsură pe care preşedintele zicea bătându-se cu pumnul în piept că a vrut a evita. (Atâta valoare are ceea ce promite sforăitor, preşedinţia-sa!) Ca deobicei, mărirea TVA a fost făcută româneşte, adică sărind peste cal (nu cu un procent, două, ca în ţări civilizate, ci cu 5 procente, băgând astfel muncii şi câştigului cinstit cuţitul în spate; că la noi orice se poate!). Să fie guvernanţii siguri că până în vară următoarea tranşe din împrumutul contractat cu FMI, va veni! Care tranşe de nu vine, nici pensionarilor iertaţi de reduceri, nu o să le fie bine. Opoziţia, pusă pe dormitat, s-a reactivat; incoerentă şi lipsită de eficienţă. În toate straturile sociale (fiecare, mânat de interesele lui) oamenii de bună credinţă îşi pun eterna întrebare: ce-i de făcut? În toamnă, când vacanţele au trecut, viaţa va contura alternativa la blocajul şi ineficienţa generalizată ce paralizează forţele vii ale neamului românesc. Deocamdată, cu arşiţă, cu furtuni năpraznice neuzuale ce răscolesc ţara, cu bani mai puţini pentru concedii, cu suferinţe cauzate de măsurile de austeritate şi nelinişti cât priveşte viitorul din ce va fi făcut... - a venit vara!

0 comments:

Trimiteți un comentariu