Olaga Tudorache, la 80 de ani

Mariana Criş
Pe 11 octombrie 2009, Teatrul Metropolis din Bucureşti s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Motivul? Marea actriţă a teatrului românesc, Olga Tudorache, a sărbătorit 80 de ani. Cum altfel, decât printr-un spectacol. Este vorba despre „Peşte cu mazăre”, de Ana-Maria Bamberger, în regia Olgăi Tudorache. Cu acel prilej s-a lansat şi volumul (în ediţie bilingvă: româno-germană) „Portretul Doamnei T”, o piesă scrisă de Ana-Maria Bamberger, apărut la Editura Brumar.


Miracolul începe

Olga Tudorache si Tamara Cretulescu in "Peste cu mazare"

O duminică blândă de toamnă. În fapt de seară, în faţa Teatrului Metropolis so-sesc maşini din care coboară actori, spectatori. Odată in-trat pe uşa teatrului, te întâmpină cupele de şam-panie, covorul roşu şi direc-torul, actorul George Ivaşcu. Toată lumea este emoţio-nată. Se întâlneşte cu o mare actriţă, care continuă să scrie o pagină în istoria teatrului nostru. Olga Tudorache face parte din marea familie a spiritelor nobile ale scenei româneşti, pentru care viaţa înseamnă scena şi personajele construite cu grijă şi afecţiune. O muzică ce îţi aminteşte de timpurile bune ale Bucureştiului, îţi poartă paşii spre sala de spectacol. În foaier, lume multă. Vladimir Găitan, împreună cu fiica, actriţa Gloria Găitan, George Motoi, împreună cu soţia, actriţa Gigliola Motoi, Emilia Popescu, Alexandru Avram şi micuţul Victor Avram (fiul şi nepotul marei actriţe), maestrul Victor Rebengiuc, Margareta Pâslaru, George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, Florin Zamfirescu, foşti studenţi, critici şi jurnalişti, toţi aşteaptă să intre în sală, unde se va petrece miracolul. Gongul bate cu întârziere, pentru că se aşteaptă venirea primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu.

Cortina se ridică, iar în scenă, într-un fotoliu office, Olga Tudorache, care o interpretează pe Marta, mama Marinei, expresivă, cum, de altminteri, o ştim, stă. Tăcere. Spectacolul „Peşte cu mazăre”, de Ana-Maria Bamberger, în regia Olgăi Tudorache, începe. Trebuie să spunem că autoarea Ana-Maria Bamberger, care are o carieră academică în medicina moleculară şi lucrează ca profesor la Facultatea din Hamburg, a început să scrie dramaturgie fiind inspirată de arta scenică a Olgăi Tudorache. Cu alte cuvinte, Ana-Maria Bamberger scrie numai pentru Olga Tudorache. „Peşte cu mazăre” nu este singura piesă scrisă de această autoare talentată. Ea i-a mai dedicat marei actriţe piesele „Portretul Doamnei T” şi „Noiembrie”. De altminteri, aceste piese se joacă atât în România, cât şi în Israel, Germania, Canada. Alături de Olga Tudorache îi stă Tamara Creţulescu, interpreta rolului Marinei. Cu o ştiinţă extraordinară a construcţiei, Olga Tudorache realizează şi acum, la aproape şase decenii de artă scenică, un rol de neuitat. În fapt, „Peşte cu mazăre” este descoperirea identităţii prin intermediul unei oglinzi mereu aşezată în faţa Marinei. Marta, aflată la o vârstă înaintată, este cea care o face pe Marina să caute în sinele său şi să renunţe la viaţa duplicitară, pe care o ducea cu Mişu. Marina îşi dă seama că nu-l iubeşte pe soţul ei, Mişu, şi reuşeşte, în final, să se elibereze de clişeele vieţii conjugale. Marta, bătrâna mamă, trăieşte bucuria de a reuşi să-i redea fiicei sale libertatea mult dorită. Este uluitor cum Olga Tudorache o construieşte pe Marta. Balansul dintre dramă şi registrul comic este foarte bine dozat, încât Marta devine un personaj complex, cu hachiţe ale vârstei a treia, dar şi cu o percepţie lucidă a relaţiilor interumane.


Jeanne Moreau a României

Doamna Olga Tudorache, aşa cum îi spun fosţii studenţi şi toţi iubitorii teatrului, este un om de o mare modestie. Am avut deseori ocazia s-o întâlnesc la Farmacia Academiei, marea actriţă locuind pe undeva în Piaţa Palatului. Deplasându-se cu greutate, îmbrăcată modest, strălucirea scenei o purta în ochi. Pe stradă, Doamna Olga este un om obişnuit. Nu vorbeşte niciodată despre arta sa. Din acest motiv este foarte zgârcită cu interviurile. Unule dintre rarele interviuri, pe care le-a acordat, a fost în 1987, Evei Sârbu, şi în care spunea: „Locul meu e pe scenă, acolo unde un personaj se construieşte în creşterea lui firească, de la început la sfârşit”. Acest gând a însoţit-o mereu, încât pe scenă ea s-a impus drept o personalitate inconfundabilă. Tăcerile ei sunt impunătoare, iar vocea are o solemnitate de o frumuseţe aparte. Marea actriţă s-a născut pe 11 octombrie 1929, la Oituz, în judeţul Bacău. A traversat istoria secolului trecut. În 1951 a absolvit Institutul de Teatru, iar în septembrie a fost angajată la Teatrul Tineretului din Bucureşti, azi Teatrul de Comedie. Aici, a debutat în „Dealul vrăbiilor”, interpretând rolul Valea. Tot aici a jucat şi pe Ioana Boiu din „Suflete tari”, de Camil Petrescu. Dar epoca de glorie a însemnat Teatrul Mic, când această instituţie propunea spectatorilor producţii memorabile. Dacă ne amintim numai de Ducesa de Gloucester, din „Richard al II-lea, de Shakespeare, sau de Vitoria Lipan, din „Baltagul”, dramatizare după Sadoveanu, Lona Hessel din „Stâlpii societăţii”, de Ibsen, Maria Vasilievna, din „Unchiul Vanea”, de Cehov, Aurelie, din „Nebuna din Chaillot, de Girraudoux şi ar fi de ajuns. Din 1997 şi până azi joacă pe scena Naţionalului bucureştean. A interpretat în toată această perioadă nenumărate roluri atât în teatru, cât şi în film, devenind una dintre emblemele noastre actoriceşti. Ca profesor la Academia Naţională de Teatru şi Film a regizat, cu promoţii îndrumate de ea, câteva spectacole, cum ar fi „Romeo şi Julieta”, „Trandafirul şi coroana”, „Suflete tari” şi „Lecţia de engleză”. În film, a lucrat cu mari regizori, de la Jean Georgescu, Dinu Cocea, la Manole Marcus, Lucian Pintilie, Dan Piţa, Sinaşa Dragin. De curând, Olga Tudorache a putut fi văzută în filmul „Cenuşă şi sânge”, debutul în regie a actriţei franceze Fanny Ardant, şi prezentat la Festivalul de la Cannes, unde interpretează rolul Venerei. Fanny Ardant a numit-o pe actriţa româncă o Jeanne Moreau a României.

Totodată, Olga Tudorache s-a bucurat de recunoaşterea criticii atât de la noi, cât şi peste hotare. De-a lungul vremii, interpreta Mamei, din „Întâlniri în pădure”, în regia Cătălinei Buzoianu, a fost distinsă cu numeroase premii. UNITER i-a acordat Premiul pentru întreaga activitate (1995). Pentru rolul Mama din „Regina Mamă”, jucat şi în actuala stagiune pe scena Naţionalului bucureştean, i s-a acordat atât Premiul UNITER, cât şi Premiul Asociaţiei Criticilor de Teatru, secţia Română. Nici

Uniunea Cineaştilor nu a stat deoparte şi i-a acordat Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate. În anul 2006, marea actriţă a primit Ordinul Credincios, în grad de Mare Cruce, acordat de preşedintele Traian Băsescu.


O întâlnire de suflet

Ana-Maria Bamberger a întâlnit-o pe Olga Tudorache la vârsta de 6 ani. Era pe 6 martie 1982, când marea actriţă cobora scările de la Teatrul Foarte Mic. A rămas în faţa ei, a privit-o şi i-a spus: „Măi copilule, să ştii că ţi-a călcat cineva pe fular”. Cu gesturi fireşti s-a apucat să cureţe urma lăsată pe fularul micii Ana-Maria. Sigur gestul a impresionat-o atât de mult pe autoarea de azi, încât nu a putut să uite niciodată această întâlnire. Între Olga Tudorache şi Ana-Maria Bamberger există o legătură de suflet, cum rar întâlneşti. Specialist în medicină moleculară, Ana-Maria Bamberger şi-a descoperit arta de a scrie dramaturgie iubind-o foarte mult pe Olga Tudorache. Astfel, s-a născut „Noiembrie”, prima piesă scrisă de autoare şi montată pe scena Naţionalului bucureştean de regizoarea Alice Barb. Şi acest spectacol poate fi vizionat în actuala stagiune a primei scene a ţării.

În cadrul sărbătorii de la Teatrul Metropolis s-a lansat volumul „Portretul Doamnei T”, împreună cu CD spectacolului, regizat de Attila Vizauer, la Teatrul Naţional Radiofonic, şi premiat de UNITER. „Portretul Doamnei T” a fost pus în scenă de Liana Ceterchi, pe scena ArCub. În varianta Ceterchi, alături de Olga Tudorache joacă Lucian Nuţă, iar în varianta Attila Vizauer, Marius Bodochi.

Publicat la editura timişoreană Brumar, volumul este bilingv (româno-german), coordonator de proiect fiind Simona Avram. Cartea este însoţită atât de extrase din presă, cât şi de material fotografic realizat de Steluţa Popescu.

S-a spus că piesa „Portretul Doamnei T” ar fi inspirată din viaţa de dincolo de scenă a Olgăi Tudorache. Însă autoarea, în „Câteva gânduri despre piesă şi restul”, infirmă acest fapt. Totuşi piesa ne vorbeşte despre drama unei actriţe, aflată la apus de carieră pusă faţă în faţă cu un viitor dramaturg. Este un text de o mare tensiune dramatică, jucat foarte bine - cum altfel ! - de Olga Tudorache.


„Un taifun” pe aleea teatrului

După terminarea specta-colului, publicul o aplaudă minute în şir, iar buchetele de flori vin continuu. Nu lipseşte nici primarul Oprescu, care îi dăruieşte actriţei un buchet de flori şi Diploma de onoare. Din partea Teatrului Metro-polis i se acordă o medalie aniversară, emi-să de Monetăria Sta-tului. Se cântă „La mulţi ani!”, iar Olga Tudorache, foarte emoţionată, nu poate spune decât un „Mulţumesc” şi ni-l prezintă pe nepotul ei. Toţi invitaţii sunt poftiţi la un peşte cu mazăre şi o cupă de şampanie. Astfel s-a încheiat această sărbătoare de suflet, unică în peisajul cultural actual. Teatrul Metropolis merită toată admiraţia pentru maniera în care sărbătoreşte „Excelenţa în teatrul românesc”.

Cred că nu există coleg de breaslă care să nu vadă în Olga Tudorache talentul excepţional. Regizoarea Cătălina Buzoianu, cu care a şi lucrat, o numeşte „un taifun, o tornadă, un fenomen cosmic”. La rândul său, actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, cel care în 2007, a numit-o pe Olga Tudorache, Actriţa Anului, crede că marea actrtiţă „are un spirit tânăr, este o personalitate accentuată, incandescentă şi tulburătoare”, învăţându-i pe ei, mai tinerii confraţi, ce înseamnă iubirea şi dăruirea în teatru. Însăşi producţia „Peşte cu mazăre” a avut premiera la Teatrul Metropolis în 2007, după ce textul fusese jucat, în 2004, în acelaşi spaţiu, dar cu alt nume, Theatrum Mundi. Pentru regizoarea Alice Barb, cea care a pus în scenă „Noiembrie”, la Naţionalul bucureştean, Olga Tudorache este „un artist unic” şi „un om paradoxal”. Este de o mare blândeţe şi tandreţe şi te face să trăieşti sentimente omeneşti faţă de ea. Celebra interpretă Margareta Pâslaru crede că Olga Tudorache este „un monument al culturii noastre”.

Ca o recunoaştere a talentului unic al Olgăi Tudorache, la împlinirea a doi ani de existenţă a Teatrului Metropolis, George Ivaşcu va inaugura, luna viitoare, o alee a celebrităţilor, unde interpreta Sarei Bernhardt va sta alături de maestrul Radu Beligan. Totodată, pe această alee vor fi trecuţi regizorii Alexandru Tocilescu şi Gelu Colceag.

Nouă nu ne rămâne decât să-i dorim Domnei Olga Tudorache s-o vedem pe scenă şi la 90 de ani.

0 comments:

Trimiteți un comentariu