„Establishementul” triumfă, dar liniştea nu va domni în România!

Romulus Pătru Bena

Ciudate alegeri prezidenţiale! Odată în plus s-a confirmat „blestemul” ce dealungul istoriei ne-a urmărit: la noi în România nu este ca la ceilalţi din Europa, la noi totul este „original”, „diferit”. După 20 de ani de la revoluţia clocită de alţii, pentru români (ei au dat doar tributul de sânge pentru a justifica ce urma) în turul doi s-au înfruntat doi foşti comunişti, fii de ofiţeri ceauşişti, ale căror familii s-au îmbogăţit rapid în 20 de ani (precum Cresus care arunca dispreţuitor cu bani şi promisiuni în români). Politicieni nu tocmai curaţi, având în familie membri controversaţi; nişte îmbogăţiţi barosani, deveniţi după revoluţie pro-americani. Convinşi că ei călăresc un popor de ageamii (ce spirit civic? ce responsabilitate? ce bun simţ? ce verticalitate? - astea sunt prostii!) au făcut gargară fără jenă cu ideologii. Numai analizând trecutul lor înţelegem prezentul şi putem intui ce ne aşteaptă în viitor!

Marinarul reciclat în politică era prezumat să fie „de stânga”, dar în urmă cu câţiva ani a hotărât să schimbe oala (nu mai suporta acea înghesuială la confuzie cu PSD-iştii în aceeaşi socialistă internaţională). Şi-a luat baronii din conducerea partidului, pe eşichierul politic s-au rostogolit şi până la „dreapta populară” nu s-au mai oprit; apoi mai prin cointeresare, mai ameninţând cu niscaiva tulburi dosare a mai ciupit din partidul naţional liberal ceva nemulţumiţi. Membrii partidului (fost PD, ciosvârtă de FSN, altoi pe PCR) s-au „orientat” şi ei în înţelesul profund al cuvântului, altfel riscau să rămână în bătaia vântului.

Diplomatul rasat să fie politiceşte „de stânga” nu era predestinat, dar PSD-ul (un conglomerat condus de înbogăţiti peste noapte ce pe partea stângă a eşichierului politic a ras tot ce a mişcat) a fost calul cel mai bun de încălecat când mandatul de ambasador în SUA şi l-a încheiat. Partidul barosanilor bogaţi, devenit „conservator” impur şi imoral (fost „umanist”) condus de „stăpânul antenelor” TV s-a aliat cu PSD-ul, alianţă contra naturii. Doar PNL-ul este la locul său, în oala lui şi UDMR-ul ce reuşeşte să pară ceea ce nu-i.

Fiecare candidat a avut şi are mogulii lui la nivel înalt; care moguli - toată lumea a constatat - sunt stigmatizaţi şi de hulit numai când îl sprijină pe celălalt. Ai candidatului Băsescu sunt mai puţin cunoscuţi, nu sunt mari figuri publice, nu-l ţin în lesă, că marinarul face alergie la mogulul fudul; este el destul! Ai candidatului Geoană din conducerea propriului partid erau ştiuţi; nu plăceau celor ce doreau schimbarea, dar a propos de „blăstăm” românii erau dispuşi să-i ia cu Geoană „la pachet”, ăştia sunt oamenii, cu ăştia defilăm. Or, în prejma turului doi, lucrurile s-au complicat şi rivalului Băsescu apă la moară i-au dat: stăpânul „realităţii” de la TV, la miezul nopţii, în pre-ziua ultimei dezbateri electorale de Geoană a fost vizitat. De ce candidatul nu şi-a amânat vizita? Cumva, îl are la mână cu ceva? La mogulii bănuiţi trăgători de sfori încă unul s-a mai adăugat/„deconspirat” (nu place cuvântul, dar românii au înţeles că pe Geoană îl bate.... vântu). Un mogul hulit (care în dosarul falimentării FNI a avut comportament tipic de parvenit). Fără această gafă - considerată de unii de neiertat - candidatul Geoană ar fi câştigat detaşat, iar voturile românilor din străinătate nu ar mai fi contat. Chiar şi angajamenul generalizat de a-l numi pe Klaus Johannis ca prim ministru nu a fost inspirat. În aprecierea situaţiei din Ardeal, „prostănacul” s-a mai înşelat. (Ardelenii clasici nu au încredere în minoritari cocoţaţi să-i conducă din posturi înalte, în care au pârghii multe, unele oculte şi sunt veleitari). Pentru nu puţini ardeleni, Johannis este un sas mason cu o carieră sulfuroasă. Modul cum şi-a făcut averea, cum conduce Sibiul, cu cine este asociat sunt cu dedesupturi şi cu cântec. Miticii din Regat nu pricep lecţia; mulţi ardeleni îl ştiu şi nu vor ca viitorul prim-ministru să facă la nivelul ţării ce-a făcut la Sibiu. (Un text plin de acuze, semnat de directorul revistei „Justiţiarul” circulă pe Net şi este multor români pe buze). Este evident, dar n-ai cui să spui: Geoană a pierdut pe mâna lui şi a strategilor partidului.

Nu credeam să am atâta dreptate în finalul precedentului articol; şansa candidatului Băsescu era de a-i diviza pe adversari. Animal politic reuşit, preşedintele s-a străduit: pe adversari i-a diabolizat, drept jalnice păpuşi ale mogulilor i-a etichetat, spectrul revenirii în forţă a comuniştilor a fost supralicitat, a invocat gogoriţa unui guvern marionetă. manevrat din umbră de moguli, pe mulţi oameni simpli cu slogane perverse i-a agăţat, a revărsat peste ţară un populism anestezic, politica bâtei şi turtei dulci a aplicat. Dar carisma de altădată nu a mai funcţionat la nivelul scontat. În cei 5 ani de mandat, preşedintele jucător a nemulţumit şi dezgustat pe mulţi politicieni şi o bună parte din popor. Pe adversari nu a reuşit să-i divizeze; dimpotrivă, prin comportamentul său de „omul prin care scandalul şi zâzania sosesc” i-a unit pe toţi care nu-l iubesc în jurul unui PSD ce-şi umflă valul. De la promotorii filonului naţionalist (C.V. Tudor/G, Becali), conservatorii şi liberalii, ţărăniştii şi UDMR-iştii, până la minorităţile cele mai diverse şi toate partiduleţele. Orgoliul şi megalomania, faptul că nu a reuşit cu nici o formaţie politică (alta decât PD-L - ul lui) să facă bun menaj, l-au făcut să piardă multe voturi şi timp de o noapte şi o zi a fost în balotaj; net nu poţi câştiga când de efectul celebrului dicton „divide et impera” nu mai poţi beneficia. Campania a fost murdară, plină de lovituri sub centură şi atacuri la persoană, cu spume la gură. S-a mizat mult pe o resursă electorală ce s-a dovedit utilă pentru a nu ştiu câta oară - „nu puteţi voi vota cât putem noi fura”. PD-L - ul şi PSD-ul se pricep grozav la aşa ceva; ar vrea şi liberalii (dar nu au în ţară implantare solidă în toate localităţile şi logistica necesară).

Preşedintele Băsescu a fost reales la mustaţă, victoria sa a atârnat de votul românilor din străinătate, suspendată cu un fir de aţă! (PSD-ul contestă acest rezultat şi este pus pe contestat; speră să obţină ca scrutinul să fie repetat). În turul doi s-au înfruntat doi candidaţi, pro-americani, aproape la fel de detestaţi. Băsescu, pentru că după 5 ani de mandat în ţară lucrurile merg rău, românii nu trăiesc bine, iar el nu are calităţile necesare unui adevărat şef de stat. Geoană, pentru că este păpuşa mogulilor - mulţi şi lacomi - de la care nimic bun nu este de aşteptat pentru oamenii cinstiţi. Zarurile au fost aruncate! Acum geaba îşi tufleşte românul cinstit cu palma fundul căciulii; vai nouă, ţara-i spintecată în două! (Şi dacă au dreptate cei ce susţin că într-un fel confruntarea Băsescu/PD-L versus restul clasei politice este confruntarea între urmaşii naţionalişti ai securităţii şi cei compradorii din lojile masonice naţionale, ce nu fac jocul celor internaţionale? Adevărul adevărat seamănă a conspiraţie şi produce senzaţie).

La marele examen - ieşirea din criză - toate forţele politice s-au dovedit nevolnice, repetente. Coaliţia guvernamentală PD-L/PSD şi-a consumat energia şi timpul împărţind cât mai algoritmic ciolanul funcţiilor până la ultimul şef de serviciu din instituţiile bugetare, ultimul directoraş de şcoală dintr-un cătun din Vânjul Mare. N-a mai avut timp să se ocupe de ieşirea ţării din criză, de chestiunile de pe „agenda cetăţeanului”.

Cu realegerea chinuită a Preşedintelui Traian Băsescu s-a tras cortina peste actul final al unui ciclu politic ratat. Alegerile locale (iunie 2008), parlamentare (noiembrie 2008), europarlamentare (iunie, 2009), prezidenţiale (noiembrie/decembrie, 2009), la care s-au adăugat atâtea măsuri pripite (rău gândite, prost croite, rareori bine aplicate, departe de a produce rezultatele scontate), toate invocând criza, (criza, criza, încercând să justifice acţiuni haotice, interese ascunse, ce nu pot fi justificate) au consolidat structurile existente, locul şi rolul lor în mimarea unei alcătuiri democratice a vieţii din România.

Ce-i aşteaptă pe români nu-i de invidiat: indiferent cine va fi preşedinte, tot ce era valabil ca apreciere asupra situaţiei grele din ţară înainte de alegeri, va fi valabil şi în continuare. De prea multe luni ţara nu mai este guvernată; românii vor plăti scump iresponsabilitatea crasă manifestată de politicieni. Situaţia economico-financiară este dezastruoasă, iar visteria goală. La preşedintele Băsescu năravurile din fire nu au lecuire. Doar că, trăgând concluzii din alegeri, actorii politici vor pune batista pe ţambal. Parlamentul este acelaşi, dar relaţia lui cu Preşedintele ţării s-ar putea schimba. Ca atare, ne vom afunda în reforme făcute caragialesc: „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic; sau să nu se revizuiască, dar să se schimbe pe ici, pe colo, măcar în părţile esenţiale”. Băsescu nu-i va lăsa pe politicieni în pace (tare-i place când le-o coace) şi ceva reforme se vor face.

Din păcate, cetăţeanul, omul obişnuit, va fi din nou uitat. Până la următoarele alegeri el va fi „cetăţeanul turmentat”. Nu de băutură, ci de o viaţă grea - iată ce este de aşteptat. Să fie conştient fiecare, în perioada următoare va ploua cu măsuri nepopulare! Cu acest preşedinte nărăvaş, din criză se va ieşi iavaş, iavaş. Când masa îmbuibaţilor va deveni bogată, fârâmituri vor ajunge şi la prostimea uitată. Românul s-a călit şi o calitate nu i se poate nega: rabdă ca un câine, ştie să se adapteze, să se descurce, luând ploaia aşa cum vine, vântul aşa cum bate, mogulii cum sunt şi criza cum e ea, cât va mai dura! Asta este soarta sa! Fiecare zi va veni şi trece cu necazurile ei! Dar vor fi şi bucurii, între care aceea că până la urmă, cu ajutor european vom răzbi. Acum vin Sfintele sărbători ale Crăciunului şi Anul nou, după care cu bune şi rele viaţa va continua: om trăi şi om vedea.

Personal, adresez cititorilor revistei „Tribuna noastră” o

U R A R E D E S Ă R B Ă T O R I

V-am obişnuit cu o formulare personalizată, atipică poate, semn al frumoaselor gânduri şi bunelor sentimente ce vă port. Încerc şi în acest an, când criza şi-a pus pecetea pe toate, să vă fac urarea aşteptată.

O idee/forţă îşi croieşte drum, raţiunea îi dă dreptate, iar experienţa vieţii îi este suport. Spre vârsta senectuţii dorinţele, pasiunile, visele, aspiraţiile trimise spre alţii revin obosite, precum vapoarele ce au cutreierat mările se întorc în port. Ce dă sens vieţii? Calitatea ei în ce se măsoară oare? Răspunsul şi-l dă fiecare cântărind şi făcând o corectă evaluare.

Sănătatea, liniştea sufletească şi iubirea sunt valori nu îndeajuns preţuite cât le ai. Helas! Când sunt neglijate dispar ca nişte iele; zâne diafane ce-şi pierd conturul în ceaţa dimineţilor de mai.

Nu le poţi cumpăra cu bani. Cât ne este dat, să ne bucurăm de ele!

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Bucureşti, 10 decembrie 2009.

0 comments:

Trimiteți un comentariu