UN VIS CE NE AJUTĂ

Șerban Corneliu Popa

Aș dori, în primul rând, să mulțumesc tuturor acelora care au răspuns favorabil apelului lansat pe internet și cu ocazia conferinței de presă organizată de societatea: "Școala generală românească".
Iată, putem spune acum că - "după lupte seculare" - românii de aici încep împreună o lucrare pentru copiii și copiii-copiilor lor. O școală românească în marele Montreal, în Quebec, Canada, aici pe continentul american.
Este un proiect comunitar care ne aparține, iar prin această inițiativă aducem în mod simbolic o mărturie vie a unor valori din cultura milenară a poporului nostru.
Suntem o comunitate în dialog deschis cu societatea și fiecare din noi suntem acolo unde competențele noastre sunt necesare, avem însă un cuvânt specific românesc care ne-a ținut mereu împreună chiar și la mari distanțe... cuvântul DOR... chiar de ar fi și numai atât și tot merită să ne străduim să facem o școală unde copiii să înțeleagă această trăire.
Ca om de artă și cultură am participat la multiple expoziții, colocvii și simpozioane internaționale, dar despre aceasta, dacă doriți, vom putea detaila poate cu o altă ocazie. Acum aș dori să menționez că în urmă cu 23 de ani am prezentat un prim proiect care a fost suținut de onorabilul Andre Ouellet, era un proiect în valoare de 160000$, pentru înființarea unei școli de arte și meserii, "să învățam cinci meserii deodată".
Actualul proiect "școala românească" este un pariu făcut împreună cu ing. Marius Fincă și am putea să-l considerăm ca un al patrulea proiect comunitar. Toate aceste proiecte au un singur numitor comun: afirmarea primordialității gestului românesc într-o vrednicie a "națiunilor" conlocuitoare aici în Quebec: «Oui, je suis et j'y reste».
Pentru a se înțelege mai ușor, am să fac o legătură simbolică între noțiunile educație și hrană. De fapt educația, cultura, pot fi considerate ca o hrană spirituală. Atunci, în acest context, putem încadra toate cursurile predate în limba franceză conform exigențelor Ministerului Învățământului din Quebec, drept un fel de "menu fix", pentru că același conținut se predă în toate școlile private sau publice. Aceste exigențe sunt necesare pentru a împlini nivelul educațional conform standardelor cerute.
În ceea ce am putea defini în mod simbolic "à la carte", de fapt constituie acele cursuri cu predare în limba română și grupate: "cultura și specificul românesc" Aceste cursuri sunt alese conform diferitelor exigențe manifestate în cadrul dialo-gului dintre părinți și educatori (limba și literatura română, istorie, geografie, religie ortodoxă etc.)
Deci profesorii propun anumite cursuri dar alegerea lor poate varia putând fi mai complexă sau mai redusă, după cerințe.
Comitetul de inițiativă pe care îl reprezint, funcționează ca societate non-profit, "Școala Generală Românească din Marele Montreal". În funcție de necesități se vor deschide școli în Montreal, Laval, Rive-Nord, Rive-Sud etc. Repet este un proiect care ne aparține, cu o singură condiție: să ne implicăm în mod armonic, folosind etapele câștigate în așa fel încât noile școli să facă parte din aceeași mare familie: Școala Românească... un adevărat parlament al culturii românești.
Ce poate fi mai frumos decât să vedem această lucrare împreună, părinți și cei mai buni profesori (români sau de alte origini), cu toții într-o singură dorință: pregătirea cât mai temeinică a noii generații - un «investissement rentable pour le Quebec» și o mândrie a comunității noastre.
Cred că sunt cât se poate de explicit, acest concept nu este câtuși de puțin o enclavizare, din contra, la cunoștințele standardizate de minister se vor adăuga și cele de limbă și cultură română.
Noua generație astfel formată va face cinste înaintașilor și se vor manifesta plenar în marea societate a națiunilor de mâine.
Așteptăm să ne vizitați situl www.scoalaromaneasca.com, să ne scrieți pe adresa: scoalaromaneascaqc@gmail.com și bineînțeles să vă implicați cu entuziasm și creativitate... să nu ne fie frică de eșecuri și să înțelegem că în mod democratic și respectând legile canadiene vom reuși împreună... la primul apel spuneam: împreună putem muta și munții.
Iată avem șansa de a spune cândva, nu peste mult timp: suntem ctitori de cetăți de cultură după o sută de ani de imigrație română în Canada!
UN VIS CE NE AJUTĂ, dar reușita noastră va fi atunci când ei vor spune că "școala românească" i-a ajutat să pună o bază solidă pentru cariera lor.

0 comments:

Trimiteți un comentariu