Spre alegerile prezidenţiale ce vor încheia un ciclu politic ratat!

Romulus Pătru Bena

După ele va urma o pauză electorală în care românul va fi în criză scufundat. Ciclul a fost ratat pentru că, din nou, primenirea clasei politice a fost amânată, electoratul nu a conştientizat miza, iar politicienii au trişat; iresponsabilii au absentat, doar minoritarii cu educaţie civică şi disci-plinaţi au participat masiv - cum era de aşteptat. Sistemul de vot a variat, dar fiecare, în felul lui a fost viciat. Uninominal în două tururi la localele din iunie 2008 a dezamăgit (în combinaţii sordide pritocit, banii bine plasaţi au reales aceiaşi potentaţi). Uninominalul într-un singur tur, în care cine erau rivalii şi ciudata redistribuire a voturilor a contat (la parlamentarele din noiembrie 2008 - pentru prima dată experimentat - a dezamăgit şi el prin ce rezultate a dat). Votul pe listă la europarlamentarele din iunie 2009 (înşiraţi: un minoritar pe faţă, altul ascuns, un bun, un rău, o soţie/fiică/iubită, o recompensată nepotrivită, incompetenţi bogaţi, naţionalişti resuscitaţi) a dat un lot pe măsură - oaste de strânsură. Românul cunoscător şi de ţară iubitor constată că în urma votului (la care, vizibil, nu a participat decât electorat puternic motivat), din partea României la Bruxelles se duc tot soiul de ipochimene - o armată a lui papuc - cu puţini competenţi în probleme europene, rari cunoscători de limbi străine, alături de mulţi sporovăitori fără substanţă, în româneşte buni de gură, tupeişti peste măsură. Başca faptul că principalele partide la toate alegerile clamează sus şi tare că s-a trişat. O fi, n-o fi adevărat, cei „de la interne” au cercetat, au găsit câteva cazuri, dar până în prezent nici o măsură concretă nu s-a luat şi în curând subiectul va fi uitat.
Nedezmetecit bine din europarlamentare, încovoiat sub angarale şi facturi scadente, fără o per-spectivă clară de a ieşi din omniprezenta criză tentaculară, stresat de gripa porcină şi scumpirile ce se ţin lanţ, enervat de o vară cu alternanţe impredictibile - săptămâni ploioase, cu furtuni aproape tropicale, urmate de zile excesiv de calde, cu temperaturi caniculare - românul este acum nemulţumit că măsurile de ieşire din criză nu se iau rapid - este clar: undeva s-a greşit! În lipsa unor măsuri enegice, bine ţintite, ţara geme, criza o împresoară, dar nu-i egal împărţită a ei povară. Guvernul Boc o fi având el intenţii bune, dar metoda de lucru nu este eficientă deloc, implementarea măsurile anunţate bate pasul pe loc. Nu a reuşit să inverseze trendul descendent, să aducă economia României lovită dur de criză măcar pe linia de plutire; guvernării îi lipseşte un poloboc, a cărui bulă de aer să-i arate calea dreaptă şi datului la geoale dintre cele două partide de la guvernare să spună stop! (Nu cu răfuieli prin anchete parlamentare, nu cu „dau un ministru al tineretului, contra celui de la mediu, o iertăm pe cea de la turism, contra neatingerii fostului premier cu mâţa în sac prins” trendul descendent poate fi învins! Când ţara arde, aceast gen de hărţuială, de guvernare bicefală cu jumătăţi de măsură se dovedeşte falimentară!) Electoratul ţării pare anesteziat, dezorientat şi într-un fel, pe toată lumea supărat! Pentru că nu ştie de la cine vine necazul său. Electoratul ăsta amestecat, impredictibil, divers motivat intră berbeceşte în alegerile prezidenţiale. Data lor de va fi 29 noiembrie (sfârşit de săptămână ce va face punte cu ziua naţională) va evidenţia şiretlicul patentat: se vrea ca la urne să vină doar cei motivaţi, nu întregul electorat! Candidaţii s-au aliniat deja la start şi strategia lor a fost elaborată:
- Primul candidat este actualul preşedinte care - deşi nu s-a declarat oficial candidat - doreşte cu disperare un al doilea mandat. Nu se grăbeşte să se declare pentru că îl aranjează să-şi facă o deşănţată campanie electorală din poziţia prezidenţială. Este un proamerican declarat, mai crede încă în axa cu care pe români i-a cadorisit (preferinţa lui pentru „marele licurici” nu a fost uitată), cu toate că preşedintele Obama să o reconfirme nu pare prea grăbit. O va face la timpul potrivit, taman după ce ne vom angaja ferm să mai trimitem ceva trupe în Afganistan.
- Mircea Geoană, şeful Partidului Social Democrat şi preşedinte la Senat. Fost ministru de externe şi ambasador al României în SUA este la rândul său un proamerican convins. Se conturează astfel perspectiva ca în turul doi să fie în competiţie doi proamericani. Într-un fel, SUA la alegerea şefului statului nostru vor participa, în sensul că preferinţa lor va conta. Preşedintele Băsescu îi mai poate sluji pe americani încă patru ani mulţumitor. Rivalul său este încă tânăr om politic, mai poate aştepta; e util şi ca Preşedinte al Senatului sau oriunde altundeva. Strategii americani - cei ce lucrează pentru guvernul lor, nu cei ce lucrează bine plătiţi pentru fiecare candidat - nu se grăbesc să facă publică vreo preferinţă. Ne-ar jigni orgoliul mioritic - chestie de corectitudine, de bunăcuviinţă (sâc)!
Dar surprize pot apărea. De aceea strategii americani se vor strădui ca în turul doi să ajungă cei doi, sau măcar unul din ei. SUA nu-şi mai propun să impună ei preşedinţi; (au făcut-o destul în ţări cu democraţie bananieră şi au realizat că metoda este contra-productivă, iar victoria efemeră). În estul Europei o politică mai subtilă a fost experimentată - evident, ţinând seama de sondajele electorale şi investind bani: să pună electoratul în situaţia de a alege între doi candidaţi pro-americani. De asta dacă s-a asigurat, „Unchiul Sam” devine generos şi în toamna asta haotică, măcinată de preocupări electorale, de calcule parşive, transmite alegătorului român, după caz, mesaje alternative:
- Îl vreţi în continuare pe dl. Băsescu?, foarte bine, aşa! Îl cunoaşteţi, ştiţi ce poate, ştiţi la ce să vă aşteptaţi, mai ştiţi că unor moguli şi corupţi (este adevărat, numai din cei care pe el nu-l iubesc) de mult le-o coace şi asta vă place. Dacă cineva ar putea băga la pârnae câţiva moguli huliţi şi corupţi obrăzniciţi ăsta este doar „Zeus”. (Geoană în lupta cu mogulii şi corupţii este inexistent; şi de ar vrea, ar eşua, procurorii nu sunt de partea sa).
- Nu-l mai vreţi pe dl. Băsescu, vreţi schimbare - cuvântul ăsta devenit magic, vă atrage tare? Votaţi-l pe dl. Geoană! El încă nu v-a dezamăgit. Vouă în estul Europei vă plac ideologiile. Săracii îi iubesc pe cei de stânga; or el aşa pozează, deci este omul potrivit. N-are importanţă că a început cariera politică drept ţărănist şi că acum e liderul unui partid ce se vrea social democrat; noi, americanii nu credem în ideologii, la noi contează banii; dacă îl doriţi Preşedinte, votaţi-l şi fiţi fericiţi.
- „Independentul” dr. Oprescu - magistratul cel mai mare din tot Bucureştiul - ce până mai ieri zicea că el nu-i Băsescu sau Ciorbea, a dat declaraţii că s-ar putea să se răzgândească şi „la cin să pohtească”. De-o va face, „independentul” multe surprize „establishmentului” va coace. Iar dacă cei ce mizează pe el se vor uni cu sârg, favoriţii s-ar putea să constate cu amărăciune diferenţa între socoteala de acasă şi cea din târg!
Când evaluezi ceilalţi candidaţi este limpede pentru oricare; sunt prea mici pentru un război atât de mare. Să iasă altcineva decât unul din d-nii: Băsescu, Oprescu, Geoană, Antonescu, („Boc la o adică”, diversiune sau variantă pitică?) ar însemna că electoratul doreşte să-şi satisfacă o toană. („Crinul” citat nu este prea bine cotat; un caracter fragil, neconvigător). Ceilalţi candidaţi sunt cunoscuţi în popor: „pohtitori” ai cinului de preşedinte de ţară, dar faţă de care românii sunt adânc divizaţi. Unii au mai candidat şi altădată, dar n-au câştigat, întrucât bazinul lor electoral s-a dovedit neîndestulător Asta explică dece mulţii potenţial candidaţi, nu pot să candideze cu temei; ei nu au bani, iar sponsorii graşi, realişti, nu mizează pe ei. Sunt şi candidaţi folclorici, plus minoritari, precum Nati Meyer, Abraham & Co. (Ar mai dori ei mulţi să candideze, o ho!). Ca tacâmul să fie complet şi cu panaş pe scena politică a apărut încă de la Paşte un ciudat iepuraş, ce în materie de impostură bate toate recordurile. A sărit ţopăind cu tupeu peste ideologii, a strâns titluri, medalii, diplome, grade, rapid pe făraş, nu a luat-o „iavaş iavaş”: un anume ieşean Duda, fost fruntaş UTC-ist, apoi mediocru artist, apoi prin căsătorie mare monarhist „Prinţ consort”, într-o „Casă regală” renăscută moartă, apoi cu a guvernărilor succesive cârdăşie - „Principe al României”, scris negru pe alb în paşaport diplomatic, apoi grad de colonel în rezervă, - obţinut în 4 ani, că aşa se descurcă parveniţii cu titluri şi bani! De la guverne succesive a supt bani cu ghiotura - vezi Doamne a ajutat intrarea ţării în NATO şi UE - că nu mai ştie românul de ce i s-a dat Dudei o enormă simbrie pentru misii în care n-a făcut mare lucru (asta diplomaţia română o ştie). Pretinde să i se spună „Alteţea Sa Serenisimă” Prinţul Duda de…; în aprilie 2009, aşa deodată, lasă deoparte titlurile monarhice barosane şi candidează independent - dreptul constituţional al oricărui cetăţean - la alegerile prezidenţiale, gata să jure pe valorile republicane! O astfel de metamorfoză ar fi lăsat şi pe „Conu Iancu” fără glas; bietul român se miră, babele se bat peste gură, că atât ne-a mai rămas.
Un semnal ce nu trebuie ignorat: pentru prima dată Bulgaria de noi s-a diferenţiat. Spre binele ei, ţara nu a intrat slugă la dârluga FMI, generaţiile viitoare nu vor avea împrumuturi colosale, în condiţii înrobitoare, cu dobânzi împovărătoare a restitui. Romania un împrumut uriaş a contractat, Guvernul se împrumută zilnic ca un disperat, datoria publică este colosală (80 miliarde € ) capătul tunelului crizei noastre undeva spre sfârşitul lui 2010 a fost plasat. Dar ce-i pasă de toate astea clasei noastre politice (mă abţin s-o mai descriu). O duce ca în pampas, pentru ea, orice vrea se poate; ea nu simte criza. De vulg nu-i pasă, de austeritate şi de lumea necăjită o doare în coate. Bogaţii circulă VIP de la Sinaia la Mamaia, din Caraibe până în Dubai, trai pe vătrai. Între bogaţi şi săraci prăpastia se cască. Nu-i pace în ţară, nemulţumirea mocneşte, conflictele sociale se anunţă frecvente şi dure!
Cum vor trăi românii criza în preajma alegerilor va conta mult. Bătălia se va câştiga de cel care va fi cel mai bun neguţător de iluzii; care va convinge că ştie cum din criză ţara poate ieşi. Ce ar putea să producă o surpriză majoră? Eventuale greşeli ale candidaţilor în horă. Candidaţi cu şanse curtează deja asiduu electoratul. Rezultatele primului tur vor arăta ponderea electorală a fiecăruia. O supriză poate avea ca sursă faptul că rivalul candidatului Băsescu în turul doi ar putea beneficia de voturile alegătorilor candidaţilor ieşiţi din cursă. Iar „Zeus” să constate cu venin că el nu poate conta decât pe voturile electoratului propriu; alte voturi spre el în turul doi nu mai vin. Candidatul Băsescu ştie asta şi în campania electorală va acţiona ca „monstruoasa coaliţie” a rivalilor să nu se poată realiza. Cum? Semănând zâzania! (La a învrăjbi politicianul Băsescu bate pe oricine)! De va reuşi, îşi va putea actualiza urarea cinică - zeflemea ce i-a purtat noroc: „Să Trăieniţi Binééé”!

0 comments:

Trimiteți un comentariu