MEDIA DEMOCRACY

Marcel Anghel

Asistăm tot mai mult în ultima perioadă la extinderea FENOMENULUI MEDIA care tinde să înlocuiască tot mai mult esenţa adevăratei democraţii.
Fenomenul MEDIA s-a transformat într-un adevărat pericol pentru România deoarece spre deosebire de alte instituţii, MEDIA funcţionează fără a fi îngrădită de Constituţie sau de vreo altă lege.
În fruntea trusturilor de media care au promovat “fenomenul Media“ sunt bine cunoscuţii moguli Vântu, Voiculescu şi Patriciu care sprijină făţiş reprezentanţii PSD şi PNL în campaniile electorale. Pentru a beneficia de publicitate, Partidul Social Democrat s-a aliat cu Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, care deţine “vestitele Antene“ deşi ca partid nu a întrunit niciodată pragul electoral de 5 %. Cu toate că l-a mai trădat în legislatura trecută, PSD a trecut peste orgoliile personale şi s-a mai aliat încă odată cu acest “partid de buzunar“, iar Dan Voiculescu, alias “Felix-turnatorul”, a devenit vicepreşedintele Senatului, adică al treilea om în stat. De asemenea, Dinu Patriciu, membru marcant al PNL şi cel mai bogat român, sprijină financiar PNL, dar şi cu publicitate prin Trustul de presă Realitatea-Caţavencu al cunoscutului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
De altfel, între televiziunile de ştiri “Realitatea“ a lui SOV şi Antena 3 a lui “Felix”, există o complicitate reală de a-l ataca permanent pe actualul preşedinte al României. Cred că nu există zi în care Traian Băsescu să nu fie luat în colimatorul celor două televiziuni.
Singurul post de televiziune la care preşedintele mai are acces este postul TV ”B1” al lui Boby Păunescu, care are însă o cotă de piaţă de numai cca. 2%.
Alegerile pentru Parlamentul European din luna iunie a.c. puteau fi o oportunitate pentru sincronizarea vieţii politice româneşti cu viaţa politică occidentală. În această perioadă, televiziunile (de ştiri) puteau analiza pe toate părţile o serie de probleme care preocupă pe toată lumea, adică, dezvoltarea durabilă, alterglobalismul şi efectele economico-sociale ale crizei mondiale, raportul dintre vechile şi noile libertăţi, începând cu libertatea presei şi până la drepturile minorităţilor.
Numai vorbesc că ziua internaţională pentru libertatea presei au şi uitat s-o mai omagieze televiziunile de ştiri respective.
În perioada prealegerilor parlamentare europene mai toată lumea politică, cu ajutorul media, s-a comportat ca pentru alegerile prezidenţiale deşi acestea vor avea loc în toamnă. Adică, alegerile pentru Parlamentul European n-ar avea nicio însemnătate pentru români. Din această cauză s-a înregistrat una dintre cele mai mari absenteisme din Europa (72,33% ), în condiţiile în care pentru prima dată România era chemată la vot alături de celelalte 26 state europene. Participarea românilor la alegerile europarlamentare în proporţie de numai 27,67%, ne situează cu mult sub media europeană care a fost de cca 43%.
Culmea a fost atinsă de un post de televiziune al lui Vântu care în perioada prealegerilor europarlamentare a lansat un program care caută “preşedintele ideal“ şi nu “europarlamentarul ideal“.
Mai mult, PSD şi PNL au folosit lansarea candidaţilor pentru Parlamentul European pentru a reitera propriile candidaturi la fotoliul prezidenţial. În acest fel, Mircea Geoană a putut să-şi dea aere de “preşedinte bun, neafiliat unui partid“, iar Crin Antonescu a spus ca rămâne “un romantic, nu un contabil de voturi“.
Neavând de lansat niciun europarlamentar, Prinţul Radu Duda nu a făcut nicio declaraţie, iar Vadim Tudor a declarat că-l vrea prim ministru pe Gigi Becali, adică pe cel cu partidul căruia (PNG) a ajuns să fie europarlamentar.
Traian Băsescu, un alt posibil candidat la Preşedenţie, nu şi-a anunţat încă participarea la alegerile din toamnă, înscrierea sa condiţionând-o de ieşirea României din actuala criză. Cu toate acestea, Traian Băsescu conduce detaşat în sondajele efectuate de diferite instituţii.
Alegerile europarlamentare desfăşurate în luna iunie a. c. au consemnat încă odată că cele două partide, PDL şi PSD (în alianţă cu PC) conduc în continuare destinele românilor, în timp ce fostul partid al seniorului Coposu a atins doar o cotă de 1,45%, iar “independenta" Elena Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, a reuşit să obţină 4,22%. Ar fi de menţionat că ura revarsată asupra Elenei Băsescu a întrecut orice închipuire în perioada acestor alegeri. Să reamintim că Elena Băsescu a fost nevoită să se retragă de pe listele de vot ale PDL din cauza Alinei Mungiu care a condiţionat participarea la europarlamentare pe listele PDL de retragerea acesteia. Până la urmă, deşi fiica preşedintelui s-a retras de pe liste, doamna Mungiu, care de mai mulţi ani se zbate să ajungă tot mai sus, n-a mai participat la alegeri.
În goana după senzaţional, cred că presa a început să se discrediteaze. Deşi zice că nu-i place scandalul, presa umblă după el. Cel mai bun exemplu în acest sens este cazul lui Gigi Becali care a fost excesiv de mediatizat în dauna unor alte probleme, precum criza economică şi financiară sau gripa porcină.
În România s-a cam creat o adevărată simbioză între omul politic şi jurnalist. Dacă însă lipseşte respectul reciproc, ambii pică în agresivitate, îşi transmit mesaje confuze, făcându-se chiar dezacorduri gramaticale (pluralul de la “servicii“ este pentru Crin Antonescu “serviciuri“ etc.).
Libertatea presei deşi este un câştig important în România, nu este folosită eficient. Presa parcă vrea să publice numai scandaluri de moravuri, uneori în dauna scandalurilor politice, economice şi sociale. Totuşi, scandaluri poltice au loc aproape zilnic şi toate prin intermediul media. Cel care este în centrul atacurilor politice este desigur preşedintele Traian Băsescu care s-a cam izolat în ultima perioadă permiţând adversarilor săi să-l atace tot timpul. Liderii pesedişti şi penelişti vor ca locatarul de la Cotroceni să se rezume numai la consolarea ocazională a poporului, în timp ce mai marii zilei (proprietari de media sau politicieni veroşi) vor devaliza avuţia Ţării într-o perpetua veselie.
Mai mult, Media ne transmite zilnic mesaje ca, în cazul realegerii lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României, războiul mediatic nu va înceta niciodată.
Retragerea lui Traian Băsescu din competiţia prezidenţială cred că ar însemna falimentul majorităţii trusturilor de presă. Sau mass media va trebui să apeleze la un nou Adrian Nastase pentru a plăti reclamele de către Guvern, în timp ce România va fi furată în linişte ca în vremea guvernării pesediste.
Părerea mea este că Mircea Geoană şi Crin Antonescu ar trebui să se teamă de retragerea lui Traian Băsescu din cursa prezidenţiala decât de concurenţa acestuia deoarece ei şi-au construit programele electorale numai cu critici la adresa lui Traian Băsescu. Cu ce s-ar mai ocupa Gâdea, Ciutacu, Ciuvica, Ciorbea, Stan-laptop, Radu Tudor, precum şi alţi aşa zişi analişti politici?! Cu ce ar mai umple programele cele două televiziuni de ştiri, Antena 3 şi Realitatea??
Dar, ce cred oamenii de afaceri despre cum se face sau cum ar trebui făcută politica în România putem vedea şi din reacţia mogulului Dinu Patriciu care într-un interviu arăta că “oamenii au nevoie de inexistenţa politicii, de ieşirea politicii din viaţa lor, să fie lăsaţi în pace“ . Adică de ce Traian Basescu “asmute restul categoriilor sociale asupra judecătorilor “cand aceştia îşi fac singuri dreptate în privinţa salariilor? Culmea este că deşi Patriciu nu doreşte să candideze la Preşedenţia României, este preocupat de idenditatea viitorului locatar al Cotrocenilor. De ce oare? Păi, pentru a nu fi deranjat de la “afacerile sale“.
Desigur, unele televiziuni au ca scop să dărâme partide, să schimbe sau să compromită pe unii lideri politici ori personalitaţi publice, să se amestece violent în treburile Guvernului. Televiziunile comerciale nu sunt obligate să aibe alte afaceri, aşa că ei îmbină în mod armonios media cu afacerile personale, îndeosebi imobiliare. Pentru aceasta ei au nevoie de oameni credincioşi trusturilor respective, sau, până la urmă, vrând-nevrând se transformă în tonomaţi. Numai aşa putem astfel înţelege acea mediatizare excesivă a cazului Monica Ridzi, care, cu toată vinovaţia ei care n-a fost dovedită, a fost hărţuită tot timpul de Media până şi-a cerut demisia, sau a Elenei Băsescu, care se făcea vinovată în concepţia presei că a candidat şi a fost aleasă ca europarlamentar. În acest sens, şeful statului a arătat că “a fost o înţelegere murdară între politic şi trusturile de presă“ precum şi o “campanie furibundă împotriva unui om care şi-a câştigat mandatul“.
Cum putem altfel interpreta recenta chemare la unitate (a ziariştilor, desigur), a unei ziariste de la “Ziare com” (AT) care vrea să-i arate lui Traian Băsescu că “suntem în stare să facem ceva cu democraţia“. Adică, pentru distinsa ziaristă, democraţia înseamnă a se uni toţi ziariştii împotriva şefului statului! Presa pentru doamna respectivă înseamnă Geoană, Antonescu, Iliescu, înseamnă “cârdăşia celor 322“. Presa nu mai este paznic al democraţiei, ci este pur si simplu, ”adversarul lui Traian Băsescu“, cum de alfel a şi menţionat ziarista. La chemarea ziaristei respective (cred) au cuplat deja actualul director general de la ZIUA (MP) care cred ca a băut apă după fostul şef (SRS) şi a declarat că este “fidel ideii de transparent faţă de cititori“ şi anunţat că va creea “Ziua anti Băsescu“. Pe de altă parte, SOV s-a pregătit de luptă şi l-a adus director la Cotidianul pe cunoscutul antibăsescian (şi mai puţin ziarist) C. Nistorescu , înlocuindu-i încet pe ziariştii obiectivi.
În condiţiile în care lupta anticorupţie nu s-a lasat cu condamnări, iar Monica Macovei n-a fost adusă în ţară, în condiţiile introducerii impozitului forfetar în perioada de criză şi a altor câtorva măsuri nepopulare, manipulatorii Media sunt tot mai aproape pe punctul de a creea o altfel de democraţie, MEDIA DEMOCRATY.
Să sperăm că nu va fi aşa, iar alegerile prezidenţiale care vor avea loc în toamnă vor aduce din nou la cârma ţării pe cel mai bun politician al acestei perioade, chiar dacă în cursa anti-Băsescu s-au înscris şi o serie de tonomaţi ai mogulilor de presă.

0 comments:

Trimiteți un comentariu