IONUT CARAGEA

Basile Gliga


foto: Dumitru Scortanu
În ultimii ani, stabilit la Montreal, poetul Ionuț Caragea, reuşeşte să se facă cunoscut, nu numai în comunitatea românească, ci şi publicului din Canada atât prin creaţia sa cât şi prin activitatea de promovare a culturii româneşti. Împreună cu poetul Adrian Erbiceanu a pus bazele «Asociaţiei scriitorilor de limbă română din Quebec», Asociaţie ce şi-a creat propria sa editură. În scurt timp, Asociaţia a devenit cunoscută în Canada şi România, reuşind să aibă în rândurile sale, poeţi şi scriitori de marcă.
Astăzi, poetul lansează ultimul său vo-lum «Absenţa a ceea ce suntem», în editura “Fides” Iaşi, România.
Poetul, chiar dacă îşi părăseşte ţara, rămâne legat prin toate fibrele fiinţei sale de pământul de obârşie. Limba este «instrumentul de lucru» şi nicio limbă nu poate reda simţirile profunde ale unui poet ca limba sa maternă. Fiecare cuvânt este vibraţie ce izvorăşte din sufletul poetului.
În poeziile sale, Ionuț Caragea are un discurs filozofic asupra aspectelor existenţiale ale poetului:
«să fii ascet şi să umbli prin lume
să fii sărac şi cu multe volume
să fii iubit şi să fii împotrivă
să fii frumos şi urât deopotrivă».
(Să fii poet)
Poetul încearcă să-şi depăşească limitele fizice şi să transceadă ceea ce ne divizează între trup şi spirit:
«am devenit prieten cu privirea
fără tânguirea privirii
am devenit prieten
cu ceea ce-mi viscoleşte sufletul
ca o armată de corbi
ce păcat, o zei, ce păcat
am devenit cuvântul şi doar cuvântul
care-mi permite neîncetat să mă rog
la mormântul meu acoperit de flori»
(Mormânt acoperit de flori).
Precum la Bacovia, în lirismul său găsim influenţele simbolismului francez:
«orbesc de atâta zăpadă orbesc
şi tot ce-mi rămâne este marea mea cea neagră
ca un corb cu gingii însângerate
ca un corb cu lacrimi în ochi
zburând în fiecare seară la marginea viselor mele
redându-mi vederea de-altădată.»
(Metastaza zăpezii)
Pentru IONUȚ CARAGEA, poezia reprezintă viaţa în cele mai diferite ipostaze :
«poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.»
(A fi sau a nu fi poezie).
Citind scrierile lui Ionut Caragea, “Absenţa a ceea ce suntem” fiind al 9-lea volum publicat, realizăm că avem în faţa noastră un talent viguros ce ocupă un loc de frunte în pleiada tinerilor poeţi români.

0 comments:

Trimiteți un comentariu